anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

Cine a omorât pisica?

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

Până la minutul 20 al performance-ului Ioanei Păun despre tragedia din clubul Colectiv, din noaptea de 30 octombrie 2015, ştii deja că ai de-a face cu o experienţă teatrală halucinantă. Regizoarea foloseşte deopotrivă mijloace de distanţare şi apropiere, creând un eseu-puzzle, în care scene soft se întrepătrund cu sau vin în continuarea scenelor hard şi diminuează astfel efectul acestora, altminteri ar fi fost aproape insuportabil de privit şi/sau rememorat.

Ioana Păun este o regizoare inteligentă, cu experienţă în teatrul bine documentat, dar care nu livrează adevăruri pe tavă, riscând ca spectatorul, aparţinând generaţiei millennials (Y) sau chiar generaţiei Z, să plece de la spectacol fie şi numai cu o experienţă subiectivă. Diferenţierea dintre ceea ce este obiectiv valabil (vocea container clubului) şi experienţa subiectivă a fiecăruia, în funcţie de cum a receptat tragicul eveniment la momentul respectiv, nu este forţată spre nici un fel de acord. Tragedia a făcut foarte multe victime, în special tineri (e singurul lucru pe care Ioana Păun îl accentuează), însă a afectat direct şi indirect atât generaţia Y, cât şi generaţiile X sau Z.

Este un performance narativ şi deopotrivă fragmentar, categoric, dar şi evaziv, cu un personaj bine evidenţiat (Denisse Moise, fata cu rochie de nailon, hiperprotejată, mutilată fizic şi sufleteşte de experienţa îngrozitoare din timpul incendiului, dar şi de după), dar în acelaşi timp mizând mai mult pe personajele colective (coregrafice) sau pe înlocuirea personajelor prin pattern-uri comportamentale, reprezentative pentru o întreagă generaţie; regizoarea Ioana Păun reuşeşte să controleze ca de obicei, cu luciditate, totul, de la documentare la sound (cânturi armonioase, dar şi scrâşnet metalic, nemelodios) şi video, apoi la mişcarea impecabilă a actorilor (realizată de Andreea David), având în echipă tineri foarte talentaţi.

Prilej de reflecţie, documentare şi interogare, tragedia din clubul Colectiv conduce demersul discursiv spre Revoluţia din 1989, căutând să scoată în relief asemănări şi diferenţe între astăzi şi ieri, să unească, dar să şi separe generaţiile în cauză (o generaţie sau alta se identifică prin manifestări, trăsături şi limite), să creeze perspective posibile asupra fenomenului corupţiei din România, al laşităţii şi trădării, al ipocriziei, al luptei pentru supravieţuire etc. "Generaţia de sacrificiu", cei care erau părinţi la revoluţie, a făcut loc generaţiei următoare, celor care s-au născut la revoluţie, după sau imediat anterior acesteia, o generaţie care refuză explicit, sub formă de manifest chiar, să fie, asemenea părinţilor lor, o generaţie de tranziţie, revendicându-şi cu insurgenţă libertatea, dreptul la schimbare.

Ioana Păun realizează o investigaţie asupra condiţiilor de posibilitate ale schimbării, având în vedere factori istorici, psihologici, social-politici etc. În acest context al modificării, dar şi al repetării pattern-urilor de comportament sub o altă formă, de la o generaţie la alta, al traumei "moştenite", întrebarea e dacă putem găsi vinovaţi în sens absolut, de vreme ce nu putem vorbi de nevinovaţi în sens absolut: "Inocenţa e a acelora care nu au avut încă vreme să devină vinovaţi". Adică: "Cine a omorât pisica?"

Generaţia părinţilor hiperprotectivi a crescut copii cu un acut simţ al independenţei (Care killed the cat), copii care sunt acum, la rândul lor, părinţi foarte preocupaţi de latura profesională a vieţii lor în societatea postmodernă, iar copiii copiilor din preajma revoluţiei - ceva mai distraşi şi foarte atraşi de tehnică - înţeleg uneori libertatea ca respingere a oricărei constrângeri, ca absenţă a restricţiilor de orice fel în mod absolut, dar de cele mai multe ori anarhismul lor având un motiv (scena cu pisica arată clar modul lor de comportament, febrilitatea, agitaţia, neastâmpărul acestora, în permanenţă revendicându-şi drepturile şi libertăţile, frenetic, dezinvolt, recalcitrant, direct sau chiar apelând la forurile aferente). E vorba de generaţia device-urilor, dar şi a unor talente remarcabile în domenii solicitante intelectual sau din punct de vedere creativ; o generaţie a căutătorilor şi a "navigatorilor" pe internet (Curiosity killed the cat).

Informaţia din documentare devine cânt, imagine sau chiar poezie; deşi Ioana Păun e în general înclinată să conceptualizeze foarte mult regizoral, împotrivindu-se estetismului sau lucrând cu tuşe groase, de această dată cedează şi realizează un spectacol cu o estetică nuanţată pentru că numai astfel gradul de emoţie pe care îl suscită spectacolul devine suportabil. Şi din punctul de vedere al cercetării, şi ca scenariu, şi estetic, şi reflexiv, şi emoţional performance-ul este viabil. Cu toate acestea, ai putea avea senzaţia că o idee îţi trece printre degete, fără a deveni prin aceasta stare, ca atunci când asişti la scena cu asistenta din străinătate care manifestă xenofobie la adresa pacientei din România, o victimă a tragediei din Colectiv, o scenă reflectând o cruzime paradoxală, subtilă şi totuşi la vedere, având-o ca protagonistă, alături de Denisse Moise, pe Claudia Chiraş. E modul în care regizoarea alege să îşi pună amprenta ideatic asupra întregului performance, speculând informaţii, emoţii, dar neimpunând judecăţi de valoare.

În final, întrebările prin care se revine la generaţia de părinţi ai anilor 89-90 sunt totodată întrebările părinţilor de astăzi, prin intrarea simultană în roluri realizându-se suprapunerea generaţiilor, dar şi a perspectivelor, fără a exclude alternarea lor, prin trecerea rapidă de la o generaţie la alta: cum e posibil să dai şpagă şi să ieşi în stradă la proteste anticorupţie, să îţi torni vecinul, dar să pledezi, eventual să activezi pentru respectarea drepturilor omului şi împotriva sistemului, să votezi într-un fel, dar să îndemni pe altul să voteze altfel şi alte asemenea exemple. Revărsarea de întrebări (culminând cu cele adresate pe Nothing else matters) nu are limite în sensul că nu subîntinde nicio ideologie şi e extrem de incisivă ("Cine…?").

Uneori având ca protagonişti persoane publice, alteori anonimi, uneori având în vedere fapte aparent minore, alteori foarte grave, întrebările sunt relevante pentru ipocrizia dominantă şi nevoia de deschidere, vindecare şi schimbare. E una dintre scenele cu valoare de simbol în spectacol (alături de cea în care se toarnă lichid violet în apă). Un simbol incendiar pentru generalizarea ideii de sacrificiu, o incitare fascinant construită scenic, stimulându-te să ieşi din tiparele unei generaţii, ale unei naţii şi să priveşti obiectiv o rană rămasă deschisă, trauma colectivă a poporului român.

(135 de secunde, regia: Ioana Păun, scenografia: Cătălin Rulea, documentare: Laura Ştefănuţ, Smaranda Nicolau, scenariul: Svetlana Cârstean, coloana sonoră: Sillyconductor, mişcare: Andreea David, performeri: Irina Artenii, Andrei Cătălin, Claudia Chiraş, Sorin Dobrin, Lorena Luchian, Alice Mihalache, Denisse Moise, Cristina Negucioiu, Ana Maria Pop, Ingrid Robu, Adina Răducan, Amelia Stuparu, Teodora Tudose, Octavian Voina, imagine, video: Răzvan Leuce, producător: Biatrice Cozmolici, premiera: 27-28 octombrie 2018, coproducţie Arcub şi CNDB)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

O reformă care nu se va face (II)

Cătălin ONOFREI

O reformă care nu se va face (II)

Poveste cu doi înecaţi.

opinii

Mahalaua digitală

Florin CÎNTIC

Mahalaua digitală

Deşi nu prea îmi pierd timpul cu comentariile sterile de pe social media, nu încetez să mă minunez de ticăloşia, prostia delirantă şi reaua credinţă care parazitează până la sufocare opiniile articulate, chiar dacă uneori provocatoare din bula mea, ale lui Dan Alexe, Sorin Ioniţă sau Mădălin Hodor. Când scriam acest text, în urmă cu foarte mulţi ani, credeam că se va atenua în timp cotcodăceala otrăvită a smintiţilor care intervin obraznic şi contondent pe internet. După cum vedem azi, maladia s-a agravat.

A plecat ministrul. Ce ne facem?

Ioan Alexandru TOFAN

A plecat ministrul. Ce ne facem?

Aşadar, o lege scurtă şi clară (150 de pagini sau chiar 120 este deja prea mult), generală şi fără elanuri civilizatoare, împreună cu o responsabilitate mare acordată celor care predau şi învaţă. Nu ştiu dacă este soluţia potrivită. Dar măcar ne putem gândi la ea, ca alternativă la începuturile care nu se mai termină ale reformelor din educaţie şi la legile care vor să fie săpate în piatră cu mina de la pix.

Despre copilărie (I)

Radu PĂRPĂUȚĂ

Despre copilărie (I)

Copilăria mea a coincis cu primii ani ai deschiderii „domniei” lui Ceauşescu, când se instaurase o efervescenţă în societatea românească. M-am gândit să povestesc despre perioada aceea, fiindcă este bine să nu uităm învăţămintele de atunci. 

pulspulspuls

Amantele dezvoltatorilor imobiliari din târg. Scurt ghid erotic pentru developeri

Amantele dezvoltatorilor imobiliari din târg. Scurt ghid erotic pentru developeri

Astăzi vom trece în revistă câte ceva din comportamentul hormonal de vârsta aproape septuagenară a unor dezvoltatori imobiliari din târgul nostru, stimaţi telespectatori. 

Caricatura zilei

Tractorul

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.