Nascut in 1958 la Montevideo, in Uruguay, din tata roman si mama maghiara, profesorul Adrian Krainer intentioneaza sa obtina cetatenia romana pentru a onora memoria tatalui sau.

De altfel, Krainer a aplicat deja pentru obtinerea cetateniei, iar daca o va obtine, Romania ar putea castiga faima de pe urma sa. Asta pentru ca Adrian Krainer e considerat in Statele Unite un pretendent serios la premiul Nobel, mai ales dupa ce a castigat, chiar in acest an, Wolf Prize, al doilea premiu ca importanta. Acest premiu anunta de regula si urmatorii castigatori ai premiului Nobel.

Faimos in America, Krainer a devenit cunoscut in intreaga lume dupa ce a reusit sa gaseasca leacul pentru o boala cumplita, atrofia musculara spinala.

Ziare.com: In tinerete v-ati mutat din Uruguay in SUA, iar acolo v-ati facut studiile si ati primit ulterior cetatenia americana. In ce masura se leaga inceputurile carierei de premiantul Nobel Richard Roberts?

Adrian Krainer: Eu si Sir Richard Roberts suntem prieteni apropiati. El a fost persoana care m-a recrutat la laboratorul Cold Spring Harbor cand mi-am terminat doctoratul in 1986. Si a fost unul dintre oamenii care au descoperit splicingul ARN-ului in 1977, domeniul in care am lucrat intreaga mea cariera stiintifica.

Rich a impartit Premiul Nobel pentru fiziologie si medicina din 1993 pentru aceasta descoperire si a fost mentor si prieten in timp ce se afla la Cold Spring Harbor. S-a mutat in New England Biolabs in 1992, dar am ramas aproape.

Recent ati decis sa aplicati pentru cetatenia romana, in conditiile in care aveti origini romane. Cand v-ati decis sa faceti acest pas?

Cei patru bunici ai mei erau cetateni romani, dar bunicii mei materni s-au nascut cand Satu Mare facea parte din Austro-Ungaria, iar certificate de nastere probabil ca nu existau. Cu toate acestea, avem inca ambele pasapoarte romanesti. Tatal meu a parasit Romania ca un stramutat fara acte, dar in cele din urma am obtinut certificatul sau oficial de nastere din Romania.

Tata era copilul unor evrei romani, originari din Transilvania, dar tata a trait in Bucuresti. In 1942 a fost obligat sa munceasca la Ferma Alba, iar dupa razboi a plecat din tara. Initial a mers in Italia, la fel ca si mama si parintii ei, iar din Italia au ajuns in Uruguay, unde s-au stabilit. El a ramas insa mereu legat de Romania, iar dragostea lui fata de aceasta tara m-a facut si pe mine sa ma simt cumva legat si sa doresc sa devin cetatean roman.

Dar procesul e complicat, acum va trebui sa demonstrez si ca tata nu si-a pierdut niciun moment cetatenia.

Si mama dumneavoastra vorbea limba romana?

Mama a invatat romana de la tatal meu si maghiara de la parinti. Este foarte fluenta in ambele si, crescand, am auzit ambele limbi vorbindu-se acasa, bunica mea materna locuia cu noi.

Dumneavoastra vorbiti romana sau maghiara?

Nu pot intelege limba maghiara, dincolo de cateva cuvinte, dar inteleg romana intr-o oarecare masura, datorita legaturii sale cu spaniola, care e limba mea materna, si franceza pe care am invatat-o in scoala elementara. Pot sa citesc si sa inteleg destul de mult. Punctuatia este totusi un mister.

Interviul integral, pe ziare.com