Anularea pensiilor speciale pentru parlamentari nu rezolvă nimic. Impactul bugetar al privilegiilor pentru deputaţi şi senatori se îndreaptă spre 50 de milioane de lei pe an, din aproape 10 miliarde de lei cât înseamnă totalul pensiilor speciale (politişti, militari, magistraţi etc). USR a exploatat electoral acest subiect pe ultima sută de metri a campaniei (demisia în bloc a parlamentarilor), dar partidul nu poate fi acuzat de ipocrizie pentru că a fost singurul care a depus un proiect de eliminare a acestor pensii de la începtul mandatului. Cel mult, useriştii pot fi criticaţi pentru lipsa de idei şi de originalitate a mesajului public pe finalul unei campanii care ar trebui să aducă „oameni (şi idei) noi” la guvernare. Liberalii s-au prins de câteva luni că pensiile speciale pentru parlamentari sunt în neregulă, în timp ce PSD nu înţelege nici acum care e problema. Abia spectacolul demisiei lui Marcel Ciolacu trebuie interpretat ca o mostră de ipocrizie, după ce colegii săi au ţinut patru ani cu dinţii de privilegiile introduse în legislaţie tot de PSD.

Problema „adevăratelor” pensii speciale - alea de ne costă anual 10.000.000.000 lei - nu se va rezolva nici în următorii patru ani fără îndeplinerea următoarei condiţii: reformarea Curţii Constituţionale. S-a demonstrat în repetate rânduri că orice formulă de abrogare/tăiere substanţială a acestor privilegii se izbeşte ca de un zid la CCR. Or, dacă aruncăm o privire pe mandatele de 9 ani ale actualilor judecători constituţionali, observăm că PSD va controla Curtea până în 2025, cu o majoritate chiar largă de 6 la 3 până în 2022. Judecătorul impus de UDMR rămâne în esenşă un „pesedist”, fiind susţinut de social-democraţi, plus că UDMR nu a criticat niciodată principiul pensiilor fără contribuţie.

Cine visează că pensiile speciale vor fi anihilate în următorul mandat legislativ ar face bine să arunce o privire pe programele de guvernare ale principalelor formaţiuni şi să caute cine promite reformarea Curţii Constituţionale. O să caute aproape în zadar. PNL e singurul partid care îşi asumă această reformă în documentul-program, dar tema e expediată în trei rânduri, fără detalii şi un calendar cert. USR, deşi a fost singurul partid care a propus o iniţiativă parlamentară în acest sens, a omis să menţioneze schimbarea regulilor de funcţionare a Curţii în programul de guvernare. Şi asta în condiţiile în care mai toate reformele promise în capitolele „O Românie fără hoţie” şi „Un stat reformat” pot fi uşor deturnate de Dorneanu şi prietenii săi. În loc să marşeze pe tema pensiilor speciale pentru parlamentari, useriştii ar fi putut să transforme reforma CCR în cheia de boltă a campaniei electorale. Cât despre PSD… Programul de guvernare pare tras la indigo după cel din 2016, fără un cuvânt despre justiţie. Şi-a urmat februarie 2017, când am înţeles că de fapt totul era despre justiţie.

La începutul lui noiembrie, Curtea Constituţională a amânat o decizie privind impozitarea cu 85% a pensiilor speciale mai mari de 7.000 de lei pentru data de 8 decembrie. Aşadar, la două zile după alegerile parlamentare. Scenariul seamănă izbitor cu ce s-a întâmplat în dosarul lui Dragnea, condamnat definitiv la o zi după ce PSD a fost zdrobit la europarlamentare. Legea, adoptată în iunie, nu reduce substanţial din privilegiile „specialilor”, doar coafează pe ici pe colo mici nedreptăţi. Dar soarta proiectului la CCR va fi un semnal despre ce se va întâmpla în următorii patru ani cu orice încercare de reformă a statului din partea PNL şi/sau USR PLUS. Dacă legea va trece de Curte ar putea fi un semn că PSD va pierde controlul în CCR, că peste noapte judecătorii vor fi mai receptivi la mesajul transmis de electorat. Pariu că nu e cazul?