Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Cine ne-a răpit Crăciunul?

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Nu trag întotdeauna perdeaua când mă culc. Nici în noaptea de 8 spre 9 decembrie. M-am trezit în puterea nopţii şi vedeam pe fereastră totul luminat. Visez? Trotuarul spre poartă era străluminat, parcă era „lins” de un şarpe care a năpârlit, lăsându-şi pielea. Nu pricepeam ce e. Şi deodată mi-a tresărit inima de bucurie ca atunci când eram copil: A nins!

Şi mi-a coborât deodată în suflet copilăria... Tânjesc după momentele copilăriei, care nu vor mai fi decât în filme, dacă vor fi şi acestea, hollywoodiene, cu mult zahăr năclăit şi „magia Crăciunului”, una publicitară, desigur, adică mult mincinoasă. Şcoala organizează azi petreceri de Haloween si sărbătoreşte Sfântul Valentin... noul duh al şcolii... Mi-e silă, zău...

...Pe vremea ceea, scumpe fete şi fetiţe, dragi băieţi şi băieţei din ziua de azi, cârnaţii nu erau încă cancerigeni, iar când tăia tata porcul nu ne îngrozeam de milă, ci ne arătam fasolele nespălate cu pastă de dinţi (pe-atunci n-auzisem de valoarea ph-ului din gură), fiindcă ştiam că o să mâncăm urechi şi cozi de porc cu sare; şi le haleam aşa, pline de rapăn şi funingine, odată cu mucii, nu ştiu dacă erau cu E-uri sau fără, dar nici o boală nu se prindea de noi; iar dacă ne păleam la sanie sau smârcâiam o leacă din nas, nu spuneam acasă, fiindcă nu ne mai dădea sania a doua zi, iar, de n-avem sanie, ieşeam pe furiş şi ne trăgeam pe o bucată de celofan toată ziua, îmbujoraţi şi fericiţi, sau ţuja pe burtă din vârful dealului, strigând din toată gura: fereaaaa! Mâncam omăt şi, Doamne! bun mai era, muuult mai bun ca tortul de îngheţată cu cacao, migdale şi stafide din ziua de azi, cumpărat de la cofetărie. Şi seara, mânaţi mai mult de întuneric decât de gura părinţilor, ne adunam pe lângă sobă, ne scoteam ciorapii uzi leoarcă, îi atârnam pe sobă la uscat, iar mama ne îndopa cu lapte cu frecăţei. Şi, al naibii, nu aveam insomnii, ba ne băteam cu bulgări în neaua visului şi râdeam prin somn.                                           

Şi acum mă gândesc: Oare nu suntem într-un paradis în destrămare? Dar ce zic eu: Vechea lume a copilăriei mele s-a destrămat de ceva vreme. Noile generaţii află de la noi, cei trecuţi, cât mai este timp, despre cum era odată... Apoi trebuie vorbit despre consumerismul care ne-a „răpit Crăciunul”, cum a spus papa Francisc. Dar aceasta e altă problemă - ne-ar trebui multe articole ca să o dezbatem cât de cât. Cert este că timpurile nu le mai putem reînvia şi rămânem cu un uşor gust melancolic. Ba chiar cu o durere mai adâncă.

...Iernile parcă erau mai ierni pe vremea aceea! Ori poate să mă fi prea moşnegit eu şi să văd binele numai în trecut? Nu ştiu copil să nu fi mers cu uratul sau cu colindatul, că pe atunci găseam porţile larg deschise, căci oamenii parcă aveau sufletele ca pâinea caldă; ne lăsau părinţii, nu se temeau că o să păţim nu ştiu ce chestii nasoale şi nu ne dădeau o sută de lei sau de euro numai să stăm cuminţi acasă; şi răsuna tot satul pe atuncea de hăăăi-hăi, de pristandaua la muzicuţă, de zornăitul salbelor cu clopoţei ale mascaţilor sau de mugetul buhaiului (oare ştiţi ce-i acela „buhai” sau vă trebuie şi pentru asta o expoziţie etnografică?), cum nu găsiţi voi pe internet oricât aţi căuta.

Poate aşa-i făcută lumea: Cei vechi să se depărteze de cei noi, ba chiar să nu mai suporte pe cei noi. Şi invers. Şi totuşi, parcă...

Cred că sunt în asentimentul celor mai mulţi dintre dumneavoastră în privinţa dispariţiei obiceiurilor de Crăciun şi de Anul Nou la sate. Dispar toate. La mine în sat mai că nu se mai merge cu colindatul, mascaţii au dispărut, cu pluguşorul mai merg unii copii doar pe la rude şi vecini (şi părinţii sunt de vină, îi dau copilului o sută-două de lei şi îi spun: „Lasă, măi, ce să te mai duci cu uratul”), obiceiul semănatului din dimineaţa primei zile de Anul  Nou a dispărut demult. Mulţi nici nu mai ştiu că a existat aşa ceva. Sigur, obiceiurile mai există pe ici-pe colo. Dar parcă doar ca să întărească regula dispariţiei lor. În genere, bieţii copii stau acasă şi belesc ochii la „magia Crăciunului” sau la „obiceiurile de Anul Nou” de la televizor. Mai este şi Molohul acesta numit Internet! Vechiul Crăciun poate să se mai iţească prin satele mai depărtate de oraş, dar aici, în buza Iaşilor, e mare jale. Ce să vă spun - păcat! Ne tăiem singuri craca de sub picioare.

Poate că şcoala ar trebui să se ocupe, să reînvie totul... Sau primăriile, nu ştiu... Ştiu că îmi fac iluzii... visez, aşa cum mă amăgesc cu nişte troiene iluzorii ca altădată. Rămâne doar stratul subţire al amintirii, ca şi cel al zăpezii din 8 spre 9 decembrie. Sau să mă înşel?

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri