Cine ne batjocorește istoria?

Două sunt lucrurile care nu mai pot fi amânate: situația sediilor din țară și situația scandaloasei discriminări între angajații din București (cotați ca fiind „centrali”) și ceilalți arhiviști din țară, considerați „inferiori”, „teritoriali”, „județeni”, „negri”, adică, per ansamblu, o categorie care, deși muncește mai mult decât cei de pe Dâmbovița, are o altă anexă de salarizare, cu cel puțin 25 la sută mai mică, la aceeași încadrare și vechime. Pentru că așa a hotărât un ministru de reprobabilă amintire (Vasile Blaga, fie-i numele blestemat!) să mimeze „reforma în M.A.I.” în 2009. A distrus arhivele și, pe ruinele acestei crime administrative a inventat un inspectorat general pentru imigrări instituind o cheltuială bugetară de sute de ori mai mare decât așa-zisa „economie” făcută prin măcelărirea arhivelor. De atunci, toată lumea a luat în râs pretențiile noastre legitime, ba, o hahaleră din Parlament, șef de comisie, ne-a și transmis, batjocoritor, ce face cu amenințarea la grevă a doar 600 de oameni. La inițiativa lui Liviu Brătescu, susținut atunci de mai mulți colegi, a fost înaintat în primăvară către Parlament un proiect de lege care să corecteze nedreptatea flagrantă, care a trecut de Senat și de comisiile de specialitate din Camera Deputaților (for decizional!), și care așteaptă, de mai bine de trei luni, aprobarea șefilor coaliției să fie aprobat în plen. Ne-am gândit să le reamintim, totuși, ca să nu rămână până la „calendele grecești”, că și ei sunt trecători și că pariul lor cu istoria e în mâinile noastre.

Cât despre sedii, e jale în toată țara! La Iași, avem, de bine de rău, sediul ridicat în 1977 (au trecut deja două termene legale de reparații capitale!), ticsit până la refuz și pe care l-ar salva investiția de extindere începută în anul 1999, astăzi în ruină. Rod al simpatiei fostului primar Simirad pentru nevoile arhiviștilor și a lipsei cronice de spațiu care a împiedicat, de mai bine de două decenii, preluarea de fonduri istorice la Iași, extinderea a reprezentat un parteneriat între autoritățile locale și Ministerul de Interne în care Primăria a oferit terenul și a pornit construcția (temelie, subsol, structură de rezistență, asterială, acoperiș și pereți exteriori din BCA) urmând ca ministerul să încheie investiția și să o doteze corespunzător. Din nefericire, obligațiile asumate prin semnătură de ministrul Dudu Ionescu nu au mai fost respectate de M.A.I., clădirea fiind lăsată în paragină de exact două decenii de toți cei 21 de miniștri de tristă amintire.

Puțină lume știe că, în România, Arhivele Statului (redenumite de regimul Iliescu Arhivele Naționale) sunt, în conformitate cu legislația stalinistă, în situația unică în Europa de a se afla în subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Cu un statut ambiguu, fără a fi măcar asimilată unei direcții a ministerului, cu un buget scheletic și centralizat, fără a fi ordonator de credite, instituția arhivelor, alcătuită din conducerea centrală și servicii și birouri județene, este Cenușăreasa acestui minister. Cu excepția conducerii din București și a Arhivelor Naționale Istorice Centrale, toate celelalte arhive, mai mari sau mai mici, sunt deservite financiar și logistic de Inspectoratele județene de poliție din bugetul alocat acestora prin mărinimia I.G.P.R. (Inspectoratul General al Poliției Române) întotdeauna insuficient pentru nevoile județene ale poliției însăși. De altfel, pentru că legea o cere, clădirile și inventarul complet al arhivelor sunt în proprietatea inspectoratelor de poliție (care altfel ar fi împiedicate de Curtea de Conturi să le finanțeze). Pe scurt, cea mai importantă instituție păstrătoare a dovezilor identității și continuității istorice, singura capabilă să documenteze buna guvernare, se află, în România, într-o situație umilitoare și inacceptabilă din perspectiva organizării sale instituționale, a patrimoniului și a bugetului. De ce trenează această situație?

Pentru că niciunuia dintre decidenți nu le pasă! Nici Primului-Ministru, nici Ministrului de Interne, nici parlamentarilor. Toți au cu totul alte priorități decât rezolvarea prin lege a problemelor Arhivelor Naționale. Cu excepția scurtului mandat al lui Mihai-Răzvan Ungureanu, din 2012, singurul care a dispus refacerea studiului de fezabilitate odată cu expertizarea structurii de rezistență și care a trecut prin Comisia Tehnico-Economică a M.A.I. un deviz de 5 milioane de euro pentru terminarea lucrărilor, nimeni nu a mai mișcat vreun deget pentru rezolvarea situației grave de la cea de-a doua, ca mărime și valoare, arhivă a țării. Ba mai mult, când a fost ministru, același odios Vasile Blaga a înșfăcat dezinvolt banii de investiții ai Iașului și i-a direcționat către un complice de partid pentru a face un sediu nou la Bihor, care s-a și degradat după cinci ani, continuând dezinvolt politica de discriminare a Moldovei și de sabotare a Iașului. Faptul că Arhivele Naționale nu sunt ordonator de credit le împiedică și să acceseze proiecte europene, nefiind eligibile pentru acestea. În plus, puținii bani alocați I.P.J.-ului de la Iași au fost folosiți cu prioritate, așa cum era și firesc după procesele câștigate de nelegiuiți la CEDO, pentru refacerea arestului la standarde europene, să nu mai sufere diverși politicieni locali când sunt cazați acolo.

Ce e de făcut? Dacă ar fi după mine, aș transforma Arhivele Naționale într-o agenție națională în subordinea Secretariatului General al Guvernului, așa cum s-ar cuveni, cu inventare, patrimoniu și buget propriu, conform Strategiei Naționale în domeniu adoptate (formal!) de guvern (inclusiv cu estimările de finanțare) încă din 2015. Apoi aș scoate la licitație internațională proiectarea și execuția.

Până atunci, feriți-vă să treceți pe acolo nu numai pentru că ar putea vreun homeless să vă sară la gât, dar acoperișul, din care asteriala a fost tăiată bucată cu bucată pentru nevoile „sociale” ale defavorizaților, deja e pe jumătate prăbușit.

Și fiți solidari cu strigătul de disperare al arhiviștilor care văd cum, pas cu pas, patrimoniu de secole al istoriei noastre se degradează și se distruge. Din vina cui?

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naționale, Filiala Iași și scriitor

Publicitate și alte recomandări video