Spuneam zilele trecute că românii pleacă din țară sperând la mai bine pe meleaguri străine. Din nefericire zilnic părăsesc România 200 de semeni. Cu toții ne aducem aminte că într-o primă etapă au plecat cei ce şi-au pierdut slujbele în urma demolării unei industrii performantă pentru anii ’90 sau cei care aveau o anumită înclinație către micile afaceri.

Din păcate însă, migrația continuă și s-a propagat la alte niveluri. Adică, nu mai pleacă doar cei care caută un loc de muncă mediu, ci aceia ce ar trebui să constituie elita reală a societății. Fiindcă părăsesc țara medici, ingineri, profesori și viitori studenți, ce urmează să practice, în afară, nu la noi, respectivele profesii.

Așadar, tabloul falimentului unui areal este aproape complet unde politica are o importanță mai mare decât în normalitate și unde funcționarea pârghiilor economice este deficitară. Nu emigrează doar cei ce nu-și găsesc un loc de muncă, ci și cei ce și-au luat gândul că l-ar putea găsi. Fug din România lucrătorii încă neformați, pentru a se realiza potrivit performanțelor pe care le pot avea, în condițiile în care “castele” îi opresc să o facă în spațiul de origine, pentru că instinctul de a munci se poate manifesta numai acolo unde nu este reprimat discreționar.

E limpede că atunci când politicul impune, la toate nivelurile, manageri ale căror principale criterii de selecție sunt slujul politic, șantajabilitatea și răspunsul prompt la comandă, lucrurile n-au cum să meargă, dar este mai mult decât atât, lucrătorii conduși militărește, de obicei, dezertează. Iar lipsa de încredere se transmite din prezent în viitor, și nu mai pot fi ținuți în țară nici măcar copiii sau adolescenții.

Dacă acest fenomen nu este sesizat la adevărata sa anvergură și conducători șantajabili și înregimentați continuă să manevreze destinele oamenilor, atunci singurul lucru de făcut rămâne schimbarea radicală a clasei politice. Și aceasta pentru că unei națiuni conducătorii trebuie să asigure condiții de a ajunge la prosperitate conform jurământului depus, pentru că România nu este o țară abandonabilă, România nu este o țară populată cu şobolani care ies primii pe punte atunci când se apropie furtuna

Şi la fel cum spuneam zilele trecute mulți dintre cei care decid destinele noastre ar mai trebui să recitească jurământul respectat de Cuza: “Jur în numele Prea Sfintei Treimi şi în faţa Ţării mele, că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele Principatelor Unite, că voi fi credincios constituţiei în textul şi în spiritul ei, că în toată domnia mea voi veghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate uitând toată prigonirea şi ura, iubind deopotrivă pe cel ce m-a iubit şi pe cel ce m-a urât, neavând dinaintea ochilor mei, decât binele şi fericirea naţiei române. Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie ajutor!”.

Eu încă mai cred că jurământul nu este doar o simplă formalitate!

Ing.dr.ec Traian Dobre