Cine plătește pentru mutarea stadionului din Moara de Vânt pe șesul Bahluiului?

„Ziarul de Iași” a întrebat mai mulți arhitecți și politicieni locali de soarta stadionului din Copou, după ce municipalitatea a anunțat că pregătește un credit pentru o nouă arenă pe șes Bahlui. Unde exact pe șes Bahlui? Nimeni nu știe cu precizie, dar, enigmatic, primarul Mihai Chirica a oferit un indiciu – „în proximatitatea centurii și a legăturii cu autostrada (sîc!)”.

Să nu ne facem iluzii. Mai toate marile proiecte lansate în dezbatere de Primăria Iași în ultimii ani urmează aceeași metodologie. Mai întâi apar în spațiul public sub forma unor cimilituri, a unor informații necontextualizate „scăpate” de primar la o emisiune TV, pentru ca apoi, funcție de feed-back, să prindă contur într-o schiță de propunere de Consiliu Local. Pe acest traseu, de la gura primarului, la un prim desen cu parafă, de obicei investiția moare. Pentru ca apoi Mihai Chirica să apară la o altă emisiune TV și să lanseze o nouă ghicitoare pentru ieșeni.

Problema cu stadionul din Moara de Vânt, pardon, de pe șes Bahlui, e că proiectul nu poate fi redus la un simplu exercițiu de imagine. Muncipalitatea (în speță ieșenii) a cheltuit 3,3 milioane de lei fără TVA pentru proiectarea noii arene. Banii au ajuns la firma Sigm – Home Project SRL, aceeași societate care a încasat 1,69 milioane de lei pentru proiectarea Sălii Polivalente, amplasată fictiv tot în Moara de Vânt. Sau cel puțin acolo era desenată săptămâna trecută. La acest moment, sunt 3,3 milioane de lei despre care nu știm cu certitudine pe ce au fost cheltuiți. Au fost măcinați la moară și i-a luat vântul ori s-au scurs pe Bahlui, de-a lungul șesului?

Pe lângă politicieni și arhitecți, subiectul noului stadion ar fi trebuit discutat de ZDI și cu câțiva juriști, specializați inclusiv pe drept penal. Schimbarea peste noapte a amplasamentului, plus creditul de 100 de milioane de lei dedicat arenei, ridică o serie de întrebări.

În emisiunea TV în care Mihai Chirica a explicat de ce stadionul a luat-o la vale din Moara de Vânt, edilul a invocat „o analiză foarte complexă pe care am avut-o din perspectiva protecției pentru situațiile de urgență”. În fapt, municipalitatea a descoperit că dacă în Moara de Vânt are loc vreo calamitate (cutremur, incendiu, etc.), salvatorii vor avea mari probleme să protejeze deopotrivă viitorul Spital Regional de Urgență, viitoarea Sală „Regina Maria” și viitorul stadion „Regele Ferdinand”. Așa că Primăria a intentat divorț și a cerut partajul – Regina a rămas singură pe deal, Regele a fost trimis la vale, spre mlaștinile de lângă Miroslava. De ce totuși, înaintea semnării contractului cu Sigm – Home Project SRL (5 milioane de lei în total), Primăria nu avea deja o „analiză foarte complexă” de risc, elementară în cazul acestui tip de investiții? Cum poți să ceri unei firme să proiecteze (pe bani frumoși) două clădiri impunătoare lângă o a treia, fără să iei în calcul minime măsuri de protecție în cazuri de urgență?

Apoi, în caietul de sarcini, Primăria a propus proiectantului să analizeze două amplasamente pentru stadion – locația actuală din Copou, respectiv Moara de Vânt (niciun cuvânt despre șes Bahlui). Dacă municipalitatea și-ar fi făcut temele de la început și nu ar fi inclus amplasamentul din Moara de Vânt (la care acum a renunțat) contractul de proiectare nu ar fi fost atribuit pe o sumă sensibil mai mică?

Strict arhitectural, ce relevanță mai are coroana Reginei pe un deal și coroana Regelui pe un șes, la mama dracului? Ar mai fi propus firma câștigătoare aceleași concept estetic și aceleași soluții tehnice dacă ar fi știut că ulterior Primăria va muta stadionul la capătul celălalt al orașului față de sala polivalentă? În definitiv, cum va arăta stadionul de pe șes Bahlui pentru că momentan n-a fost publicată nicio planșă? Va păstra aspectul de coroana a regelui Ferdinand? Dacă da, câtă relevanță mai au indicatorii tehnici propuși de Sigm – Home Project pe șes Bahlui, în condițiile în care firma a lucrat pe amplasamente în Copou și Moara de Vânt?

Pe scurt, totul se reduce la două întrebări. 1. Câți din cei 5 milioane de lei (sala și stadion) s-au cheltuit cu folos? 2. Cine răspunde, inclusiv juridic, dacă se constată că mare parte din această sumă a fost aruncată pe apa sâmbetei?

Publicitate și alte recomandări video