anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Cine şi de ce? (I) - Opoziţia

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

La întrebarea „cum să facem în aşa fel încât turul doi, dacă va fi, să nu ne intereseze aproape deloc?”, opoziţia a demonstrat că ştie răspunsul corect.

Mulţi se lamentează: unde e?, ce mai face?, mai trăieşte? Totuşi, opoziţia de dreapta ar putea etala o remarcabilă capacitate de regenerare după ceea ce i se va întâmpla în primăvară, la europarlamentare. N-ar fi exclus ca ea să redevină la fel de coezivă şi de puternică precum a fost în legislativele din 2012, terminate cu rezultatul cunoscut.

Adică, ori e management politic, ori nu e. Opoziţia îşi confuzează adversarul, până când va ajunge să-l domine. E Steven Seagal înconjurat de o armadă de bandiţi, asigurându-şi cei doi-trei amici: „Îi vom copleşi prin puterea noastră superioară de concentrare”. Le reuşeşte, în film.

Pierd guvernarea, apoi pierd rău de tot alegerile locale din 2012.  Curând după aceea, în iulie, Mihai Răzvan Ungureanu îşi anunţă disponibilitatea (un alt nume pentru dorinţă) de a candida la preşedinţie. Nimeni nu e prea interesat, mai e timp. Dl Ungureanu creează Forţa Civică. Împreună cu un PNŢCD renovat, se aşază la remorca PDL şi suferă împreună în alegerile legislative, sub flamura Alianţei România Dreaptă (ARD).

În campanie, s-a sugerat că ARD e un cadru destul de bun şi ar merita dus mai departe. Nu se ştie câţi au crezut-o, dar asta contează mai puţin. Însă, PDL uită de ea în secunda doi, după anunţarea rezultatelor, iar susţinătorilor li se explică ba că e alianţă electorală şi nu politică, aşa că s-a sfârşit cu ea, ba că vedem mai încolo.

Oricum, totul se reia de la zero. Munca începe printr-o pauză, pentru că PDL are program de răfuială internă. Vine campania democratică, începe scandalul, apoi vine congresul. Vremuri grele şi război. Apare Mişcarea Populară unde se grupează mulţi dintre nemulţumiţi, alţii se duc la Forţa Civică. În fine, probabil că unii se duc la partidele puterii – dar ei nu ne interesează aici. În mai 2013, Forţa Civică şi PNŢCD constituie o structură pe care o denumesc, imaginativ, Alianţa pentru Dreptate şi Adevăr. Totuşi, e „pentru” dreptate şi adevăr, nu e chiar acelaşi lucru cu cea din 2004. Dl Ungureanu este candidat la preşedinţie al Alianţei.

Circulaţia se intensifică şi aproape toată lumea ajunge unde vrea să fie. „Aproape”, întrucât în PDL rămâne o parte (mică, e adevărat) ce vrea unificarea opoziţiei sub un singur steag, iar pe el să fie zugrăvit blazonul preşedintelui Băsescu. Adică, revenirea la situaţia din iarna lui 2012. Totuşi, nu e frumos să spui aşa ceva, pentru că întoarcerea la formula de mai an s-a făcut după clarificări interne, dezbateri, alegeri democratice şi aşa mai departe. În plus, Mişcarea Populară a generat un partid: Partidul Mişcarea Populară. Care, deloc surprinzător, ar putea avea sau nu un candidat la prezidenţiale, iar el sau ea ar putea fi sau nu din interiorul partidului.

Aşadar, în cazul reunirii, ar fi o alianţă de patru, nu de trei, şi ar avea (total maxim din sondaje) vreo douăzeci şi trei - douăzeci şi cinci la sută, nu optsprezece, ca la alegeri. Ar fi atins obiectivul de la alegerile din decembrie 2012. „Obţineţi 25% şi veţi rămâne la guvernare”, le spusese preşedintele Băsescu. Din păcate, pentru preşedinţie e nevoie de mai mult, măcar în turul doi.

Preşedintele PDL, dl Vasile Blaga, e încăpăţânat şi declanşează alegeri interne pentru alegerea candidatului la preşedinţie al partidului. Un candidat care nu se ştie dacă va candida, pentru că, în prima fază, PDL nu exclude un candidat comun al opoziţiei. Pe măsură ce trece timpul, însă, lucrurile se lămuresc: candidatul va candida. Vorba lui Henry Ford: orice client poate avea maşina vopsită în orice culoare, cu condiţia ca aceasta să fie negru. PDL va susţine bucuros un candidat comun al opoziţiei, cu condiţia ca acesta să fie candidatul său.

Şi candidatul oficial apare, dl Cătălin Predoiu spulberând democratic opoziţia internă în toate cele patru puncte cardinale – sau aproape în toate, pentru că în Vest, fieful rivalului său, încă n-au fost alegeri. Dar nu mai contează.

Se apropie, însă, plicticoasele europarlamentare. Pe de o parte, aici ar fi cazul de listă comună, pentru că popularii europeni n-au prea mult timp să înţeleagă ce şi cum. Mai ales că două din cele trei structuri (un partid şi-o alianţă) se cam uită în sus la pragul de 5%. Pe de altă parte, poate că se întreabă şefii PDL, de ce să ne ajutăm noi rivalii - pentru ca după aceea să emită pretenţii? Să se unească ei, dacă vor să intre în Parlamentul European, iar, de ajutat, să-i ajute preşedintele Băsescu, dacă poate. După aceea, la negocieri - e nevoie de aşa ceva, măcar de formă, înainte de prezidenţiale - mai vedem. Timp mai e destul până la europarlamentare, iar de prezidenţiale ne desparte o eternitate. Ideea centrală este că, în momentul de faţă, opoziţia nu are nici certitudinea unui candidat în turul doi, nici măcar pe aceea că va fi un tur doi.

În orice caz, dacă întrebarea cheie este: „cum să facem în aşa fel încât turul doi, dacă va fi, să nu ne intereseze aproape deloc?”, opoziţia a demonstrat că ştie răspunsul corect şi, mai mult, că dispune şi de voinţa politică de a-l aplica. Poate că, în timp, îl va uita şi se va răzgândi.

Textul de săptămâna viitoare va fi consacrat puterii şi se va ocupa în special de motivele pentru care încă nu sunt atât de sigur câţi candidaţi vor fi şi cine este favoritul.

 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”
 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

Alexandru LĂZESCU

Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui să fie, cel puţin în teorie, relativ nepărtinitor, să permită dezbaterea şi să găzduiască puncte de vedere diferite; nu şi în noua viziune radicală de stânga care câştigă teren în Occident, pentru care „adevărul propriu” trebuie să primeze.

Filmuletul zilei

opinii

Scaunele şi câinele Celsius

Nichita DANILOV

Scaunele şi câinele Celsius

Am ascultat cu glasurile stinse sunetele de chitară, am ascultat şi recitalurile. Am aplaudat. Apoi ne-am sculat de pe scaunele noastre, ne-am salutat de la distanţă, şi am plecat spre bârlogurile noastre risipite prin diferite colţuri ale oraşului. Ajunşi acasă, ne-am întins în pat, scrutând tavanul. Dar atât patul, cât şi tavanul semănau cu piaţa unde avusese loc recitatul. Şi atunci ne-am întrebat: la ce bună arta în vremea pandemiei?

Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

Sorin CUCERAI

Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

În societate lucrurile stau cam la fel ca în zona politică - excepția semnificativă fiind societatea urbană (mai ales din urbanul mare), care tinde să susțină din ce în ce mai puternic drepturile din a treia generație. De aici și respingerea masivă în urban a partidelor tradiționale (PSD și PNL), percepute ca rămase în urmă, când nu de-a dreptul retrograde (cam cum era perceput PCR în urbanul mare în anii '80).

O critică a criticii

Dana ȚABREA

O critică a criticii

Volumul semnat de Miruna Runcan, Teatrul în diorame. Discursul criticii de teatru în comunism. Fluctuantul dezgheţ 1956-1964 (Editura Tracus Arte, 2019) este pentru autoare, critic de teatru, profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, un prilej de reflecţie şi cercetare academică asupra fenomenului criticii de teatru în comunism, de analiză retorico-stilistică a unor fragmente din cronicile timpului, ceea ce-i permite să formuleze opinii cu privire la structura şi tipologia cronicilor, parte a unei critici a criticii, aspect neglijat de literatura de specialitate.

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Răzbunarea mașinii

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.