“Opt lucruri pe care ar trebui sa le știi despre cele aproape 80 de miliarde de euro pe care România le-ar putea accesa ca granturi și împrumuturi după negocierile de la Bruxelles.

1. România a obținut în granturi mai puțin decât a fost propunerea Comisiei Europene - la solicitarea noastră în Parlamentul European - dar mai mult decât capacitatea de absorbție dovedită până acum de administrația noastră națională. Nu am concurat cu nimeni, nu s-au depus proiecte, nu am câștigat în defavoarea nimănui. România a primit o parte corectă care îi revine prin alocarea fondurilor bugetare la nivel european.

2. Efortul de reconstrucție european vine ca urmare a crizei declanșate de pandemia globală. Noi putem folosi acești bani pentru îmbunătățirea unor sectoare pe care le-am neglijat în ultimii 30 de ani. Din această perspectivă, trebuie să recunoaștem că fondurile europene sunt o sursă de ajutor uriaș pentru o țară care are probleme majore care depășesc actuala criză.

3. Nu știm ce să facem cu banii. România a ratat mai multe ocazii de a folosi și de a atrage bani europeni în ultimii ani, pentru că nu e pregătită să investească strategic și rațional astfel de resurse financiare. Am încercat de nenumărate ori să provoc un dialog public despre priorități și proiecte. Constat cu tristețe că e nevoie de mult efort pentru rezultate firave în a avea câteva dialoguri despre proiecte de importantă națională. Mai mult efort depunem în a ne plânge decât în a găsi soluții pentru a investi cu cap banii disponibili.

4. Clasa politică vede acești bani din perspectiva propriilor avantaje. Unii ca să câștige alegerile, alții ca să demonstreze adversarilor că sunt mai descurcăreți decât ei și avem și scepticism din partea acelora care se tem că nu vor ajunge la putere ca să pună mâna pe acești bani. Sunt complet excluși din discuție specialiștii care ar trebui să opineze despre cele mai bune soluții de folosire a banilor. La rândul lor, aceștia au o neîncredere fundamentată în 30 de ani de comportament iresponsabil al politicienilor români.

5. Un eșec în a gestiona aceste sume uriașe comparativ cu capacitatea noastră tradițională de absorbție, cheltuirea anapoda și iresponsabilă a banilor, încercarea de a construi rețele de corupție care să gestioneze aceste sume sunt premise de un pericol extrem care dacă se întâmplă riscă să devină un factor de amenințare la adresa securității și siguranței naționale. Altfel spus, dacă eșuăm în a investi eficient și corect acești bani, riscăm să nu ne mai putem reveni niciodată din acest colaps financiar și economic. Pentru a ieși din acest cerc vicios și a evita parte din pericole, e nevoie de ceva despre care politicienii evită să vorbească și să aplice: reforma statului. Aceasta este inevitabilă dacă vrem ca banii europeni să dezvolte România. Reforma administrației este elefantul din cameră despre care va trebui să vorbim de acum înainte.

6.Sumele discutate, împărțirea lor și negocierile duse sunt dovada faptului că proiectul european este unul funcțional. Cei care au criticat diverse opinii sau poziții ale liderilor europeni refuză să înțeleagă principiile fundamentale ale oricărui dialog. Consensul nu este subînțeles și nici obligatoriu. Negocierea este mecanismul primordial pentru că el îi asigură pe toți participanții la masa dialogului ca sunt ascultați și respectați.

7.Statul de drept trebuie să rămână un criteriu permanent în orice dialog politic. Derapajele din estul Europei din ultima decadă arată că oricând există politicieni dispuși să încalce legile sau să le amendeze conform intereselor personale. Situația globală susține și ea faptul că o țară în care statul de drept este gripat nu reușește să asigure bunăstarea și libertatea cetățenilor săi.

8. Avem încă o dovadă că nu există cetățeni de mâna a doua în Europa. Negocierile europene s-au purtat în jurul intereselor statelor europene și al binelui comun. Chiar și punctele cele mai disputate reprezentau viziuni diferite care făceau referire la binele comun. Propaganda și știrile false au încercat să inducă opinia că unele state au parti-pris-uri personale legate de anumite interese specifice. Iată că avem certitudinea că negocierile funcționează chiar și acolo unde pot exista interese specifice ale unor state și că dacă învățăm să ne apărăm interesele și să respectăm binele comun putem construi o Europă mai bună și, în ceea ce ne privește pe noi în mod particular, o Românie mai prosperă.”