TEMĂ CU VARIAȚIUNI

Clara Schumann – Edvard Grieg – Alexandra Dariescu

miercuri, 22 ianuarie 2025, 03:01
1 MIN
 Clara Schumann – Edvard Grieg – Alexandra Dariescu

Ascultând a nu știu câta oară Concertul de Grieg, iar acum celălalt opus identic din punct de vedere al genului, rămas de la Clara Schumann, rămâi, firește, cantonat în universul romantic, pentru care explozia temperamentală, torentul melodic, lirismul confesiv, intens poetic, spectaculozitatea cântului instrumental sunt caracteristici știute.

Am spus, am scris cu alte ocazii despre momentele speciale ce mi-au fost prilejuite oricând la audierea concertelor cu orchestră susținute de Alexandra Dăriescu, mai ales a discurilor sale. Nu le-am căutat, însă nici nu mi-au atras atenția vreodată neîmpliniri cât de mici ale concepției interpretative, aproximări infinitezimale de ordin tehnic-pianistic, interpretări sub efectul rutinei. Dacă aș relaționa cântul său pianistic excelentei funcționări a mecanismului inteligent gândit, bine întreținut, să spunem, a ceasului (mecanic) elvețian, ar fi deopotrivă o apreciere, o comparație nepotrivită. Destui auditori preferă virtuozitatea instrumentală, evident spectaculoasă. Mai puțini trec de excelența „performanței olimpice”, spre a intra în adâncurile climatului sufletesc al compozitorului. De aceea am scris „mai ales a discurilor sale”. Pentru că interpretările au efectul dependenței ascultătorului. O dependență lucidă, dacă pot spune așa.

Versiunile înregistrate ale unor lucrări pentru pian solo ori pentru pian însoțit de orchestră își estompează până la dispariție imaginea momentului evolutiv, susțin impresia stabilă a interpretului ce așază în fericit echilibru luciditatea, controlul frazelor melodice, al fiecărui sunet, culoarea stilistică, starea emoțională a muzicii. Adaptarea Alexandrei Dăriescu la climatul sufletesc-spiritual propriu oricărei partituri căreia îi acordă toată atenția este admirabilă: Bach, Beethoven, Robert Schumann (al doilea și al treilea autor în lucrări înregistrate cu cvartetul de coarde „Sacconi”), Chopin, Ceaikovski, Fauré, Messiaen, Șostakovici, Ravel, Silvestri își păstrează unicitatea stilistică a scriiturii – Alexandra Dăriescu își păstrează maniera interpretativă inconfundabilă.

Dublă comunicare – se poate defini una dintre calitățile pianistei căreia îi schițez portretul: comunicare deferent-personală cu autorul partiturii, comunicare deplină cu ascultătorul. Căruia i se educă rapid, cât durează opusul respectiv, atitudinea lucid-afectivă în relație cu ce ascultă, cu modul personal de interpretare. Efect dublu topit în admirație. De fapt, ar mai fi un traseu al comunicării cu publicul: prin talentul și, deja, experiența de a i se adresa prin cuvinte potrivite – pe scena de concert, prin textele scurte (cum este cel inclus în pliantul discului acum comentat), prin clipuri video presărate pe Facebook, prin interviuri. Pentru mine rămân de neuitat convorbirile pe care le-am avut în emisiuni de radio și televiziune: amabilitatea, sinceritatea, bogăția ideilor, directețea dialogurilor, zâmbetul permanent ce îi luminează chipul – toate sunt admirabile, nutrind și mai mult dorința de a o asculta cântând.

Adaptându-se actualității, Alexandra Dăriescu a ajuns la încă o performanță dublă: succesul obținut cu lucrările concertante de Ceaikovski, Ravel, Grieg egalează performanța în cazul opusurilor puțin cunoscute sau inedite pentru public. Cel mai recent album intrat în discografia sa este încă o dublă experiență: celebrul Concert opus 16 de Edvard Grieg urmează Concertului opus 7 în aceeași tonalitate la minor de Clara Schumann. Instituția care difuzează cd-ul, „Signum Records” nu a riscat adăugând pieței suprasaturate de înregistrări ale capodoperei compozitorului norvegian Grieg versiunea Alexandrei Dăriescu. Numele ei devenit peste tot în lume garanția înălțimii tehnic-interpretative justifică noua producție.

Este o triplă ilustrare a feminității în muzică: partitura concertantă a Clarei Schumann ajunge suplimentar, pe bună dreptate promovată (după variantele publice și înregistrate cu Alice Burla, Isata Kanneh-Mason, Alexander Melnikov, Lauma Skride), acum datorită pianistei Alexandra Dăriescu și dirijoarei Tianyi Lu. Pentru Alexandra Dăriescu imprimările cu prestigioasa orchestră Philharmonia din Londra sunt încă un succes excepțional.

Ascultând a nu știu câta oară Concertul de Grieg, iar acum celălalt opus identic din punct de vedere al genului, rămas de la Clara Schumann, rămâi, firește, cantonat în universul romantic, pentru care explozia temperamentală, torentul melodic, lirismul confesiv, intens poetic, spectaculozitatea cântului instrumental sunt caracteristici știute. Alexandra Dăriescu îi descurajează celui ce ascultă comparațiile cu pianiști legendari, români sau străini, reținându-i atenția încântată. Nu am simțit efuziunile romantismului grandilocvent, ci respectul înfiorat însă deplin motivat ca ambient afectiv modern.

Cei care au ascultat-o anul trecut pe Alexandra Dăriescu interpretând în Iașul natal Concertul de Grieg au prilejul de a retrăi, prin mijlocirea discului, experiența muzical-artistică din sala de concert. Dar, atenție, audiția repetată s-ar putea să dea dependență!

 

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog și profesor

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii