Advertorial

Clasa de mijloc, o iluzie?

sâmbătă, 02 august 2014, 01:50
4 MIN
 Clasa de mijloc, o iluzie?

          Un proverb spune că "Minţile ilustre discută idei, inteligenţele medii discută evenimente, iar minţile reduse îi discută pe alţii". În politica şi în mass-media românească se discută despre persoane şi strategii de demolare a adeversarilor politici, nimeni nu se interesează de oferte, de programe, de măsuri, care să ducă la o relansare reală a vieţii economice şi de ce nu  politice. Iar dacă ne referim la viaţa economică actuală şi categorii de populaţie, în primul rând aş lua în discuţie clasa de mijloc. După două decenii şi ceva de trâmbiţată politică de sprijin a clasei de mijloc, iată că aceasta a ajuns astăzi poate cea mai puţin luată în seamă categorie de populaţie din România. Adică, oamenii care nu apar la proteste şi demonstraţii, oamenii care nu se plimbă sau nu au concediu pentru că nu au timp liber.
         

          Clasa de mijloc a unei ţări este baza societăţii, motorul economiei şi al bunăstării. Atunci când oamenii cu venituri medii o duc bine, economia o duce bine. Corporaţiile sunt importante, dar fără o clasă de mijloc puternică, nimeni, nici măcar marile companii nu o duc prea bine.
          Se spune că România nu a avut o clasă de mijloc înainte de 1990. Sistemul nu presupunea existenţa unei pături mijlocii, pentru că societatea românească nu era stratificată. Ulterior, mulţi au început să sărăcească, intrând în clasa săracă, ori s-au îmbogăţit(peste noapte), intrând în clasa bogată. Abia după 2000 începu-se să se contureze o clasă de mijloc adevărată.
         

          Iar acest proces de configurare a economiei de piaţă a continuat să fie pe trend ascendent până în 2008, când a venit criza şi a spulberat visele de dezvoltare a clasei de mijloc. A fost lovită mai rău decât pătura săracă a societăţii pentru că aceştia nu au mai putut să ia credite pentru continuarea activităţii economice.
          Aşa că s-a instalat şi continuă procesul de erodare a acestei categorii sociale din cauza lipsei de creditare şi a instabilităţii fiscale, pe de o parte, cumulate cu neputinţa guvernanţilor de a lua decizii pro clasa de mijloc, pe de altă parte. Astfel că cele două cauze cumulate au lovit şi continuă să lovească în economie, au condus la scăderea salariilor, la înmulţirea numărului de insolvenţe şi falimente, precum şi la diminuarea şi aşa puţinelor locuri de muncă.
          Membrii acestei clase, ca dealtfel întreaga societate românească, consumă astăzi tot mai puţin, şi-au redus semnificativ bugetele, iar unii au şi ieşit din această categorie. Ori, o economie de piaţă adevărată, competitivă nu poate exista fără IMM-uri. Exemplul edificator în acest sens este chiar cea mai puternică economie a Europei, Germania. Dar în Germania, pe lângă oamenii care muncesc cu adevărat, mai exista şi specialiştii cu viziune, care au încurajat consumul încă de la debutul crizei, nelasându-se influienţaţi de deciziile luate de alte state.
         Cum la noi nu se prea vede intervenţia specialiştilor, ne punem întrebarea, cum de am ajuns, noi românii, la această penurie de oameni cu viziune? Răspunsul este cât se poate de simplu! Oamenii valoroşi au plecat să lucreze “pe bani buni” în afara ţării, iar dacă privim la generaţiile tinere prin prisma educaţiei şi a nivelului de şcolarizare “record”, cel puţin în anul acesta, am putea trage concluzia că viitorul ni se înfăţişează sumbru. Şi totuşi ce trebuie făcut? Instituţiile credibile ale statului: biserica, armata, academia româna, etc au datoria(cel puţin morală) să-şi canalizeze efortul şi pentru eradicarea crizei morale prin care trece societatea românească. Plecând de la moralitate şi elementele ei fundamentale – credinţa, patriotismul, familia – vom reuşi într-un viitor, dorit cât mai apropiat, şi realizarea în plan material.
        

         Este foarte adevărat că la baza piramidei lui Maslow este satisfacerea instinctelor primare, dar dacă rămânem doar la acestea putem fi lesne confundaţi cu alte specii din regnul animal. Omul moral ţinteşte spre vârful piramidei, ceea ce presupune: cultură, artă, ştiinţă şi tot ce poate fi mai rafinat pentru spirit. Şi cum spiritul este veşnic, iar materialul doar trecător, trăim cu … speranţa. Şi înafară de speranţă în anii electorali trăim şi cu circul … politic!
 

Ing.dr.ec Traian Dobre
 

 

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii