Clasiciști și clasicizi

De-a lungul istoriei sale, sistemul educațional românesc – cu excepția unor perioade marcate de influențe externe nefaste – a recunoscut constant importanța studiului limbii latine atât la nivel preuniversitar, cât și universitar.

Atragem, în mod ferm, atenția că eliminarea limbii latine din planurile-cadru ale învățământului liceal ar reprezenta o lovitură gravă adusă educației umaniste, reducând accesul elevilor la una dintre sursele principale ale culturii europene. Filologia modernă, spre exemplu, privată de fundamentul filologiei clasice, își pierde direcția și profunzimea, devenind un demers superficial. Limba latină, cea care a lăsat Europei, alături de limba greacă, o extraordinară moștenire culturală, nu este un reliquarium, ci un instrument viabil al gândirii profunde, al abordărilor critice asupra vremurilor de acum și al formării intelectuale a tinerilor. Este greșit să o considerăm un simplu exercițiu lingvistic: ea este forma mentis care ne permite accesul la literatura, filosofia, istoria și mentalitățile care au modelat civilizația la nivel pan-european. A pune sub semnul întrebării necesitatea studiului ei înseamnă a renunța la temelia cunoașterii umaniste și a pregătirii academice riguroase. În plus, așa cum bine știm și ar trebui să reafirmăm cu tărie, suntem singura națiune predominant ortodoxă vorbitoare a unei limbi romanice, o insulă de latinitate într-o mare slavă, care și-a păstrat identitatea lingvistică în pofida vicisitudinilor istorice și a presiunilor din jur.

Paradoxal, în loc să se bucure de o susținere fermă din partea celor care ar trebui să fie primii apărători ai valorilor umaniste, limbile clasice se pare că sunt contestate chiar de persoane din domeniul literelor. Aceste atacuri, venite dinspre cei care ar trebui să le înțeleagă importanța și contribuția sine qua non în înțelegerea disciplinelor umaniste, pun în pericol nu doar studiul acestor limbi, ci și întregul edificiu cultural și intelectual care s-a construit pe baza lor.

În aceste momente, când în învățământul preuniversitar învățarea mamei limbii române este din nou în pericol, asistăm la o denigrare nejustificată care afectează încă o dată imaginea secției de Filologie clasică (Limba și literatura latină – Limba și literatura greacă veche). Dacă, după primele calomnii lansate în presă, membrii secției nu au ripostat (Cum tacent, clamant.), considerând că este sub demnitatea lor să răspundă unor causi dici ale căror pledoarii denotă inconștiență și lipsă de discernământ – aducând mai mult rău studiilor clasice pe care, meschin, își imaginează că le servesc – de data aceasta nu am dori ca, prin tăcere, să lăsăm impresia unei încuviințări. Nu ne vom coborî ad accusandum, dar considerăm că se cuvine să respingem astfel de atacuri venite din partea unor „externi”, care nu cunosc, în mod real, specificul secției, calificarea corpului profesoral, activitățile de predare și cercetare sau infrastructura academică, dar își permit cu – ne iertați – senilă malițiozitate să intervină „providențial”, propovăduind, de fapt, desființarea studiilor clasice. Sicofanții, care nu sunt nici măcar absolvenți ai secției de Filologie clasică, așa cum eronat susțin, „își fac datoria”, „bocesc” moartea învățământului clasic la noi și, împroșcând cu venin, propun soluții miraculoase. Își reîncălzesc vechile marote, reciclând texte prăfuite și idei obosite, într-un ritual de auto-devorare demn de ibișii la care fac trimitere anticii (Cicero, Aelian, Calimah, Euphorion, Ovidiu) – păsări care își ciugulesc propriile măruntaie –, convinși că din această mistuire sterilă vor produce soluții „organizatorice înțelepte” pentru viitor. Desigur, e la modă a te da drept salvator!

Asemenea ieșiri nu sunt doar expresia unei vanități ofilite, ci și un simptom al unei incapacități de a accepta că domeniul pe care încearcă să-l submineze ființează fără binecuvântarea lor.

O simplă privire asupra rezultatelor academice ale cadrelor didactice titulare și asociate ale secției ieșene confirmă fără echivoc impactul lor în domeniu: cercetări mono-, multi-, inter- și transdisciplinare publicate în reviste ISI, indexate Web of Science, precum și în reviste indexate în sistemul Scopus, quartilele 1 și 2, ERIH+, ANVUR (Italia); monografii, cărți de specialitate, volume științifice semnificative; contribuții în volume colective publicate la edituri prestigioase din Germania, Anglia, Italia, Spania; ediții bilingve din operele autorilor clasici greci și latini realizate după cele mai înalte exigențe promovate în centre academice de veche tradiție; exegeze dedicate operelor de limbă latină ale unor cărturari români; gramatici de limbă greacă veche și de limbă latină. Unele dintre aceste lucrări au fost distinse cu premii prestigioase, precum cele ale Academiei Române, ceea ce atestă recunoașterea lor în mediul academic. Amintim, de asemenea, și participările la reuniuni științifice internaționale, organizate în străinătate sau în România, precum și cursurile și seminarele susținute prin programul Erasmus, în special la universități italiene.

Profesorii secției de Filologie clasică sunt membri ai Societății de Studii Clasice – filiala Iași și ai Centrului de Studii Clasice și Creștine, în cadrul cărora au o activitate intensă, participând activ la organizarea de manifestări științifice naționale și internaționale (conferințe, simpozioane, sesiuni de comunicări) de înalt nivel academic și la activitățile de promovare a studiilor clasice. Împreună cu istorici consacrați, se implică în proiecte științifice de anvergură, publicând studii (de exemplu, în revista Classica et Christiana) și ediții ale izvoarelor istorice și au o colaborare strânsă cu reprezentanți ai filologiei clasice și ai științelor Antichității nu numai din centrele universitare și academice din România, ci și din Italia, Franța, Spania, Croația, Slovenia, Albania, Brazilia.

În plus, relevanța pregătirii profesionale a cadrelor noastre didactice este confirmată, înainte de toate, de generațiile de absolvenți care au demonstrat excelență în domeniul lor. Printre aceștia se numără profesori apreciați, capabili să formeze elevi premiați la olimpiadele naționale și internaționale de latină și greacă veche, datorită fundamentului solid de cunoștințe dobândit în facultate. Aceeași tradiție academică a contribuit la formarea unor tineri cercetători în domenii precum filologia, istoria, filosofia, teologia – foști studenți ai secției noastre, ale căror teze de doctorat s-au remarcat prin valoarea lor științifică. De asemenea, studenții secției și absolvenții deveniți doctoranzi au efectuat, prin programele Erasmus, stagii de studiu în străinătate, fiind apreciați pentru pregătirea lor.

În completarea acestui parcurs profesional se înscriu și cursurile universitare de latină și greacă veche, adaptate cerințelor educaționale ale studenților de la nivelurile de licență și masterat, contribuind, astfel, la consolidarea unei formări academice autentice și moderne. Studenții noștri își publică rezultatele cercetărilor în reviste și volume colective și participă la proiectele de traduceri ale unor edituri importante.

Pe lângă acestea, amintim nu doar numeroasele evenimente științifice dedicate cercetătorilor și profesorilor universitari, ci și manifestările academice care implică studenții: simpozionul Colloquium Antiquitatis, profesorii din învățământul preuniversitar: simpozionul Ianua Litterarum, și elevii: concursul Vestigia Litterarum.

Tinerii care se înscriu, în număr mare, la concursul de eseuri dedicat elevilor din clasele IX-XII, Vestigia Litterarum, manifestă un mare interes pentru autorii clasici ai Antichității, ceea ce demonstrează că studierea limbii latine nu este o preocupare anacronică, ci o nevoie reală, resimțită de tinerii dornici să înțeleagă rădăcinile culturale ale propriei identități.

Prin urmare, decizia de a limita accesul noilor generații la înțelepciunea clasică și la cunoașterea originii limbii proprii într-un peisaj european în care marile națiuni neolatine păstrează un respect profund pentru rădăcinile lor este, în mod cert, păguboasă. România riscă, printr-o astfel de măsură, să se îndepărteze de modelul european, accentuând decalajele față de țările care valorizează moștenirea umanistă și investesc în formarea unor generații cu o cultură temeinică.

În pofida atacurilor unor clasicizi deghizați în clasiciști (Vulpes pilum mutat, non mores!), care subminează studiul limbilor clasice, din rațiuni meschine, care vizează, probabil, șefia în cadrul unui departament înființat special pentru ei, trebuie să conștientizăm importanța și utilitatea învățării acestor limbi.

Subliniem că este absolut necesar ca limba latină să fie menținută în curriculum-ul obligatoriu, nu doar ca un simbol al continuității culturale, ci ca o necesitate reală pentru formarea intelectuală a noilor generații.

 

conf. univ. dr. Claudia Tărnăuceanu, Decanul Facultății de Litere, vicepreședinte al filialei Iași a Societății de Studii Clasice

prof. univ. dr. Nelu Zugravu, președinte al filialei Iași a Societății de Studii Clasice, director al Centrului de Studii Clasice și Creștine al Facultății de Istorie

lector univ. dr. Iulian Hrușcă, șeful secției de Filologie clasică a UAIC

Membrii titulari și asociați ai secției de Filologie clasică

Publicitate și alte recomandări video