Climbarea schematică

Război civil versus Căderea Imperiului

Cică filmul Civil War a primit în Rusia numele Căderea Imperiului.

N-am văzut filmul realizat de regizorul Alex Garland și apărut anul ăsta. Oricum, subiectul precis i-a plăcut lui Putin, căci războiul civil în cauză are loc în America zilelor noastre și este îndreptat împotriva Washington DC-ului condus de un guvern dictatorial… fascist!

Ehei, ce și-ar mai dori Putin și ai săi siloviki (reprezentanții și deținătorii puterii oligarhice din Rusia post-Elțîn) un război civil în SUA. Atâta doar că și Rusia actuala este un imperiu care ar putea să cadă fix în groapă ce-o sapă altuia…

Postare de Top(lean) despre CP

„CP e un instrument de impunere a unei ordini morale într-o lume care nu mai poate nici produce, nici impune cunoaștere. Prin limbaj nu se transmit conținuturi, ci se semnalează apartenențe (…). Mecanismul CP nu poate fi demontat tocmai pentru că nu depinde de conținuturi: se bazează pe forță morală, nu pe forță argumentativă. Nimeni nu-și poate demonstra nevinovăția cu argumente. Demonstrația în sine te face vinovat.” Și continuă Adela Toplean, arătând, într-o postare pe FB, că „categorizările” (cum le numește), adică etichetări (gen „de extremă dreaptă”, „fascist”, „rasist”, „homofob” etc., exemplific eu) reprezintă un mecanism „făcut TOCMAI pentru a proteja categorizările respective de puterea argumentului. E vorba de un mecanism împotriva gândirii.” În fine, o concluzie amară: „În modernitate, argumentul fusese o necesitate. Apoi, din necesitate, argumentul a devenit un lux. Din lux, argumentul a devenit astăzi o formă de perversiune.”

Bun. M-am uitat și la comentarii. Întreabă Clarisa Larisa: „In ce ma transforma faptul ca nu am nici cea mai mica idee la ce va referiți? (E.g CP)”. Răspuns A.T.: „dacă scriu ce e, mă trezesc shadow-banned. Am pățit-o de f multe ori.”

Aici mă trezesc eu în fața unui termen nemaiîntâlnit, deși intuiesc numaidecât cam ce înseamnă. Dau totuși o căutare pe net. Iată ce zice Wikipedia germană: „Shadowban, Shadow banning, stealth banning, ghost banning, comment ghosting sau strangularea razei de vizibilitate /a unei postări pe FB, de pildă, m.a./ denumește blocarea totală sau parțială a unui utilizator respectiv a conținuturilor sale într-o comunitate online, astfel încât userul nu poate observa din prima că a fost blocat sau restricționat.”

Pe scurt, un mecanism introdus aparent cu cele mai bune intenții (de-a restricționa utilizatorii ce practică un discurs al urii, de pildă) ori al neîncrederii în opinii „oficiale” (de genul: încălzirea globală e cauzată exclusiv de oameni, deci poate fi oprită…) practic poate fi folosit ca un eficient instrument de cenzură.

Climbarea schematică

Da, exact așa am răstălmăcit într-o zi deloc conștient ominoasa schimbare climatică atât de dragă multora pe post de buzdugan de băgat în sperieți pe cetățeanul de bine de către elitele de bine, salvatoare nevoie mare. Un Versprecher, adică. Schimbi involuntar două-trei litere, iar din Oceanul Pacific iese Paceanul Ocific (am rostit-o și pe asta, da)!

Apropo de CP (și de Klimawandel, de climate change), hai să fiu nițel incorect politic și să-mi exprimi scepticismul în chestiune.

În weekendul trecut și la începutul săptămânii trecute, Germania a avut parte (iarăși) de niscaiva inundații catastrofale (în Baden Württemberg și în Bavaria), iar cu ocazia asta l-am auzit pe cancelarul german Olaf Scholz punând puhoaiele de apă, cum altfel, pe seama schimbării climatice, invocând necesitatea unor măsuri menite de-a o stopa („den Klimawandel aufhalten”).

Greșită aici nu mi se pare invocarea schimbărilor climatice (ele au loc!), ci iluzia că ele pot fi stopate. E fix ca și cum ai crede că poți stopa puhoaiele de apă ce se adună și se adună până iau tot ce pot din ce le stă în cale!

Am vorbit de Rusaliile noastre (19 mai) cu sora mea mai mare și a venit vorba și de inundațiile din Saarland, ocazie cu care și-a amintit de cum se umflase într-o vară pârâul din spatele morii din Apoldu de Sus, de-ar fi ajuns apa până aproape de moară, adică și în curtea în care am copilărit. – Nu-mi amintesc asta, i-am zis. Păi, eu aveam vreo nouă ani, tu, deci, doar doi. Care va să zică, trebuie să fi fost prin 1963. Și și-a mai amintit o vorbă auzită de la bunica noastră din partea mamei, cum că focul mai poate el fi stins, dar apei n-ai ce să-i faci, n-ai cum s-o oprești!

Curios e doar faptul că la Amnaș, unde s-a născut, a trăit și a murit bunica, n-au existat, nu există și probabil nu vor exista inundații, pur și simplu pentru că nu există decât vreo două pârâiașe care adună apa strict de pe dealurile ce înconjoară satul! Pârâul de la Apoldu de Sus, în schimb, vine de la munte, din Mărginime, din zona Rodului (Munții Cibinului)…

Știre de România

„Fermierii o să primească câte 2000 de lei pe cap de scroafă.” (RRA) Hai că sună mişto.

Zic și eu

Doar o cârpă poa‘ să stea c-o scorpie.

 

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video