Ultimele două meciuri ale zilei au, desigur, importanță egală, stabilind a doua semifinală a zilei, dar ultimul prezintă așteptări mai mari.

Totuși prima întâlnire naște întrebări cu răspunsuri așteptate: Va fi Marocul prima națională africană care va atinge semifinalele Cupei Mondiale? Care va fi situația superstarului Cristiano Ronaldo la această partidă?. E greu de răspuns afirmativ la prima întrebare, pentru că două minuni consecutive nu prea se întâmplă în fotbal, doar dacă nu-și dau arbitrii mână cu mână ca în cazul Coreea 2002. Ca și întristata vecină Spania, Portugalia a fost colegă de grupă cu Marocul acum patru ani și a câștigat cu 1-0, printr-un gol marcat (evident! de Cristiano Ronaldo, în min.4, gol apărat cu strășnicie până la final.

 În optimile din Qatar, Maroc, condusă de pragmaticul Walid Regragui, a eliminat echipa experimentală a Spaniei la lovituri de departajare în timp ce Portugalia, fără Cristiano titular,  a făcut șvaițer din naționala Elveției ceea ce o face mare favorită, cu sau fără CR7. Totuși, echipa nord-africană are o apărare redutabilă, care a primit un singur gol în ultimele opt jocuri. Așa că rămâne de văzut ce carte va juca Fernando Santos? Cristiano sau Gonzalo Ramos, noul star ițit peste noapte....

Anglia-Franța, Bătălia Mânecii sau-pentru amatorii contrastelor-Războiul Antantei Cordiale- are o istorie bogată. În 1966,la singurul titlu obținut de englezi, meciul gazdelor cu Franța a fost ultimul din grupă. Anglia avea șanse mari de calificare, Franța trebuia să doboare ”Leii Britanici” în bârlogul lor de pe ”Wembley”. După cum povestea, antrenorul Constantin Teașcă, în egală măsură, povestitor redutabil la de-ale fotbalului, Franța avea la cârmă un tehnician îndrăgostit de celebrul catenaccio al lui Helenio Herrera. Necazul lui Henri Guerin este acela că echipa campioană a Hexagonului, FC Nantes, care avea destui jucători la lot, juca cu totul altceva, un stil mai ofensiv, indus de antrenorul Pierre Sinibaldi și mult pe placul lui Teașcă. Francezii au jucat conform indicațiilor de pe margine, dar după 1-1 cu Mexic și 1-2 cu Uruguay, căpitanul Franței, fundașul Bosquier (evident, de la Nantes) a dat semnalul revoltei. ”Jucăm cum știm noi”. Franța a făcut cel mai frumos meci din această ediție, chiar ar fi avut șanse de victorie, dar ”arbitrii Majestății Sale” au decis altfel și Anglia a învins cu 2-0. Peste ani, în 1982, Anglia a învins din nou cu 3-1, la Bilbao, Brian Robson înscriind cel mai rapid gol de până atunci la Cupa Mondială. Dar Franța a ieșit mai bine la acel Mondial. După un egal alb la Euro 1992, Franța a obținut prima victorie împortantă la Euro 2004: 2-1 în grupă. Englezii au deschis scorul prin Lampard, Beckham a ratat un penalty, iar în minutele adiționale Zidane a întors rezultatul. În fine, meciul de la Euro 2012 , tot în grupă s-a încheiat 1-1. Cheia meiciului de astăzi s-ar putea găsi în tinerii furioși ai Albionuui, Bellingham, Saka sau Foden, sau în sprinturile diabolice ale lui Kylian Mbappé. Sau poate excelenții portari Lloris și Pickford vor avea cuvântul decisiv?

Maroc – Portugalia (ora 17:00, Doha): Arbitru: Facundo Tello

Anglia –Franța (ora 21:00, Al Khor): Arbitru: Wilton Sampaio