Cod galben

Acu’ vreo doua saptamini, cind termometrele aratau 40 de grade la umbra Goliei, m-am decis sa abandonez orasul nostru de cultura si odihna neplacuta si sa migrez mai la munte, abandonind totodata si un tratament medical "ce nu suferea aminare". Consultindu-ma cu mine insumi, mi-am zis ca-i mai onorabil, dac-o mierlesti, sa fie din cauza unor hibe interne, nu prin penibila sufocare termica, asa cum au patit-o atitia. Totusi, ca masura de prevedere, am vrut sa mai fac un control cardiologic, sa vad la ce tensiune evoluez, ca sa nu ma duc pe drumuri de munte de-anboulea. Ochisem mai demult cabinetele medicale de la mezaninul blocului unde locuiesc (Independentei 33), avind intrarea comuna cu Frizeria de la parter. Frizeritele, care ma cunosc prea bine, intrucit ma tund, de vreo 3 decenii, de par si de bani, s-au indoit in legatura cu oportunitatea ascensiunii mele "pe scari in sus". Reactia lor am pus-o pe seama invidiei profesionale, a concurentei neloiale, presupunind ca mai multi clienti (pacienti, va rog) merg la doctor decit la frizer. Desi, de cind cu moda tunsului-felegunsului, aceasta meserie, ce parea pe cale de disparitie, s-a redresat binisor, eu-unul contribuind spornic la fenomen. Asa incit m-am avintat pe scari cu viteza melcului. Inaintea mea a mai urcat un domn, despre care nu pot spune decit ca era mai in virsta, mai vioi si mai transpirat ca mine. Dupa vreo 15 trepte am deschis si-am inchis o usa se care scria chiar asa: "Va rugam inchideti usa!". Chestie civilizata, mi-am zis, altfel miasmele medicamentoase s-ar interfera cu cele frizerifice. Am mai urcat inca vreo 20 de trepte. Cind eu am ajuns sus, antemergatorul meu deja cobora. "Ce repede l-au rezolvat!", gindeam, siciit, ca tot romanul, de perspectiva de-a astepta la vreo coada. Sus, m-a intimpinat un afis promitator, ce anunta ca acolo functioneaza, intre altele, un Post de prim ajutor, si o doamna bine dezvoltata, care tocmai se adapa. Brusc, mi s-a facut sete, as fi vrut sa cer un pahar cu apa, ca-n Petitiunea caragealesca, dar m-am abtinut, ca sa nu fac o proasta impresie, desi una din cele 10 porunci ale Codului Galben spune ca trebuie sa bei lichide oricind si oricum, fara a astepta senzatia de sete.
"Dumneavoastra?", m-a interogat doamna, intre doua inghitituri. De jur-imprejur mi se aratau usi inchise, cu inscriptionari tentante: Cardiologie; Interne; Ecografie; Laborator; Dermato; Vertebrato; Nevertebrato si altele, pe care nu mi le mai amintesc. "La Cardiologie, va rog", am biiguit. "Nu functioneaza". N-o fi avind program acum, mi-am zis. "Atunci, la Interne". Doamna mai sorbi o inghititura, de simteam ca mi se usuca gura. "Nu functioneaza". Auzeam deja tensiunea crescind, asa cum Bacovia auzea materia plingind. "Dar o tensiune se poate lua?". "Nu. N-avem cu ce". "Da’ scrie aici: Punct de prim ajutor. Ce fel de prim ajutor dati?". "Pai, nu prea dam…". Am incercat sa-mi reprim indignarea (deh! tensiunea): "Si toate cabinetele astea?!". "Nu functioneaza". Or sa intre in functiune, da’ nu se stie cind…". "Si-atunci, de ce nu mentionati asta jos, la intrare. De ce-i faceti pe oameni sa urce atitea scari degeaba?!".
N-am mai asteptat raspunsul si m-am rostogolit pe scari, cu viteza cu care urcasem, avind totusi grija sa inchid usa pe care scria "Va rugam sa inchideti usa!". O usa indaratul careia nu se petrece nimic, nu esti tratat nici macar cu un pahar cu apa.
Ajuns jos, am vrut sa distrug, sa mizgalesc, ca un copil furios, panoul ce anunta, pompos, cabinetele medicale de la etaj; sau doar sa scriu, deasupra, ca e o pacaleala, o cacialma, dar, neavind la mine nici o arma alba, inscriptiile au ramas nevatamate. Antemergatorul meu le citea, iar si iar, si le boscorodea, luindu-ma ca martor: "Auzi, domnule, ce nesimtire! Sa puna oamenii degeaba pe drumuri! Pe canicula asta!".
Am incercat sa-l si sa ma calmez, amintindu-i alte porunci din Codul Galben: sa nu te enervezi; sa eviti situatiile stresante; sa nu iesi pe strada intre orele 9-21 (iar acum era 9.40); sa ai un acoperis deasupra capului (eu aveam; celalalt, imprudent, nu); sa bei 2-4 litri de apa pe zi s.a.m.d. Dar nimeni nu-ti spunea cum sa procedezi in cazul in care afara-i vopsit – galben! – gardu’, iar inauntru-i leopardu’.
Ca sa-mi iasa gargaunii din cap, am intrat la frizerie, unde una din, cindva, tinerele doamne, acum coapta bine, m-a si luat in primire: "Cum va tund?". "De toti banii". "Adica?". "Zero, adica", am zis, decis sa ma razbun pe propriu-mi buzunar.

Publicitate și alte recomandări video