N

Combustibil din alge sau beton elastic? Ce mai pregătesc laboratoarele universitare ieșene

N

duminică, 27 aprilie 2014, 12:41
8 MIN

\N

Sunt locurile din Iaşi unde se face cercetare în domeniul ingineriei u că este în domeniul Chimiei, al Construcţiilor sau al Automatizărilor, toate echipamentele din laboratoare înseamnă investiţii de milioane de euro. Universitatea Tehnică reuşeşte să reziste, chiar în condiţiile crizei care nu se mai sfârşeşte în România. În unele laboratoare se lucrează la proiecte cu bani europeni, dar pot fi cazuri în care sunt interesaţi şi agenţi economici.

Ministerul Educaţiei Naţionale şi toate organismele abilitate în finanţarea cercetării taie din granturile naţionale cu ochii închişi. De altfel, pentru cercetare, astăzi, fondurile sunt doar la 25% faţă de nivelul la care erau în 2008. Iar universităţile au suferit şi au renunţat, rând pe rând, la reactivi, laboranţi, investiţii şi, fără să vrea, la performanţă. Însă Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ a reuşit, în aceşti şase ani, să se menţină pe o linie de plutire. Şi financiar, şi ca productivitate ştiinţifică. Cu toate acestea, fără fonduri suficiente, laboratoarele instituţiei, cândva dotate cu aparatură unică în România, au început să capete din ce în ce mai mult uz exclusiv didactic, iar excepţiile, cele care aduc venituri, sunt din ce în ce mai puţine. Însă la Politehnică, în ultimii ani, s-au accesat câteva proiecte de milioane de euro care nu s-au vărsat într-o vistierie virtuală, ci s-au transformat în aparatură nouă sau în mentenanţa celei existente. Facultatea de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului are, astăzi, două laboratoare cu aparatură de un milion de euro, iar Facultatea de Construcţii şi Instalaţii lucrează în proiecte de 5 milioane de euro pentru a produce „betonul elastic“.

Laborator construit doar din banii agenţilor economici

Prof.dr. Carmen Teodosiu zâmbeşte de fiecare dată când o întreb de fonduri venite de la minister. Pe proiecte, pe investiţii, pe cercetare sau dezvoltare. „La noi, finan­ţările venit pe cercetare din granturi au tot scăzut. Spre exemplu, ca să nu vorbim de scăderea bugetului în general al cercetării, uitaţi, anul acesta avem 50% din ceea ce ne aşteptam să avem în 2014 pe proiecte câş­tigate deja. Deci bani care ne-au fost deja aprobaţi“, povesteşte prorectorul responsabil cu cercetarea ştiinţifică de la UTI. Avansăm în zigzag pe holurile întortocheate din corpul destinat Ingineriei Chimice, până la la „laboratorul de analiză şi control al factorilor de mediu“, un laborator de cercetare renovat complet, „de la instalaţii electrice la alimentare cu apă, ridicat de la zero“, din fonduri obţinute în urma colaborărilor cu agenţi economici, în principal firme din Iaşi. 30.000 de euro a costat pregătirea laboratorului într-unul care aşteaptă să primească o acreditare ISO, fiind deja acreditat de către RENAR (organismul naţional, neguvernamental, pentru acreditare). În acest laborator se desfăşoară constant experimente şi proceduri contractate de către diferite firme din Iaşi, cum ar fi consultanţa pentru analize de laborator, având un proiect de cercetare PN II desfăşurat împreună cu cei de la ApaVital. „De exemplu, la apă sunt o mulţime de analize care determină compuşii organici, cei anorganici, acizi, baze, duritate, alcalinitate, deci toate analizele fizico-chimice care se pot realiza. Practic, tot ce am căpătat pe contracte în ultimii opt ani a fost reinvestit în acesta laborator şi în cel de analiză şi control al factorilor de mediu“, explică prof.dr. Carmen Teodosiu.

Două laboratoare de 1 milion de euro

Cu câteva etaje mai sus, o echipă de cer­cetare dirijiată de către decanul Facultăţii de Inginerie Chimică, prof.dr. Dan Caşcaval, gestionează două laboratoare care au combinat echipamente în valoare de 1 milion de euro. Primul dintre acestea, laboratorul de bioreactoare, conţine bioreactoare încă din 1999, când a fost cumpărat primul cu 45.000 de mărci, iar ultimul, cumpărat în urmă cu câţiva ani, costă 60.000 de euro. Până în 2005, laboratorul acesta desfăşura cercetare continuă cu Antibiotice Iaşi, alături de care au brevetat şi o serie de lucrări în biosinteză şi fermentaţie. „Ceea ce facem aici se adre­sează industriei farmaceutice, alimentare, cosmetice, produse de biosinteză obţinute prin fermentaţie. Ultimul bioreactor este cumpărat printr-un proiect internaţional şi îl folosim pentru colaborări cu instituţii din Marea Britanie, Danemarca sau Austria“, susţine decanul.  Pe acelaşi hol se află şi un laborator destinat exclusiv analizei, care face parte dintr-un proiect cu fonduri europene de peste cinci milioane de euro. Ingineria Chi­mică va lucra la crearea biocombustibililor prin cultivarea algelor. Practic, în două laboratoare, cercetătorii de la UTI vor creşte alge şi apoi vor încerca să creeze biodiesel prin ex­ploatarea acestora. „Aşteptăm încă apa­ratura de fotobioreactoare cu care vom dezvolta algele, dar toată structura este de 700.000 de euro.“

La Mecanică sunt „ruperi“ unice în ţară

„Noi aici ne cam bazăm pe rupere“, po­ves­teşte conf.dr. Viorel Goanţă, arătând către maşina din spatele său, din „laboratorul de testare a rezistenţei materialelor“. Un arc albastru care stă încordat între două pistoane pregătite pentru încovoiere, forfecare, trac­ţiune şi restul solicitărilor care se pot face până când se poate produce ruperea materia­lului încercat. Dar acestea sunt doar încer­cările statice. Maşina pe care o au cei de la Facultatea de Mecanică este unică în Iaşi şi mai există doar câteva în ţară (la uzinele Dacia din Piteşti, de exemplu), care fac şi încercări dinamice. Materialul „se oboseşte“, fiind supus la cicluri periodice şi constante. „Noi putem să determinăm astfel mărimi specifice mecanicii ruperii în condiţiile în care puţine departamente din ţară au aceste posibilitate. Noi avem şi maşină performantă şi softul aferent pe care le-am achiziţionat după aceea“, explică profesorul.

Maşina o folosesc pentru cercetare, cu scop didactic, dar şi în diferitele contracte cu agenţi economici. „Mai puţine decât în sudul ţării, unde cererea e mai mare“, ex­plică prof.dr. Paul Bîrsănescu. Însă Mecani­ca are contracte destul de dese cu firma CONEX, care apelează la maşina de testare a rezistenţei pentru a face diferite încercări „smulgeri de pivoţi, de bucşe, de capăt de bară şi tot ce mai au ei în portofoliu“. Maşina a costat, la cumpărarea ei, în urmă cu patru-cinci ani, cu puţinele fonduri care încă mai veneau dinspre minister, aproximativ 160.000 de euro.

Primii roboţi industriali din România au fost la Automatică şi Calculatoare

La Facultatea de Automatică şi Calcu­latoare se află primii doi roboţi industriali ABB din România, cumpăraţi în 1998 şi 2000. Maşinăriile de un portocaliu strident, bine ancorate în podea, care cântăresc peste 200 de kilograme, acţionează în laboratorul CIM (Computer Integrated Manufactoring – Fabricaţia asistată de calculator) şi au fost cumpărate printr-un proiect naţional la care a contribuit şi Banca Mondială. Prof.dr. Doru Păunescu explică faptul că aceşti roboţi erau folosiţi la un moment dat de către diversele companii pentru a realiza traininguri cu oamenii lor, „fiindcă folosirea roboţilor noştri însemna că nu trebuia să oprească producţia pentru a-şi pregăti oamenii în propria firmă“. Însă cum finanţarea a scăzut an de an, roboţii mai sunt folosiţi astăzi doar de către studenţi în realizarea proiectelor de diplomă, aceştia funcţionând într-un ansamblu în care identifică diverse piese care circulă pe o bandă rulantă şi le pot selecta şi stivui, construind automat, fără intervenţia operatorului, pe anumite machete, pentru a simula o producţie automată şi independentă. Studenţi care au lucrat cu aceşti roboţi sunt astăzi angajaţi la Dacia şi lucrează la Piteşti pe roboţii de acolo sau la fabrica Delphi, care, conform prof.dr. Doru Păunescu, are câteva zeci de astfel de roboţi. Însă din vârsta de peste 20 de ani pe care o au aceşti roboţi au făcut revizia care era necesar să fie desfăşurată anual doar o singură dată. „Acum, piesele le aşază cu un mic decalaj pentru că trebuie schimbate câteva baterii care costă spre 1.000 de euro şi încă nu am reuşit să obţinem suma respectivă. Este foarte greu să găsim bani pentru întreţi­nerea lor“, susţine profesorul.

La Construcţii se lucrează la „betonul cauciucat“

La Facultatea de Construcţii şi Instalaţii există trei laboratoare unice în ţară: cel de aerodinamica construcţiilor, de încercări dinamice şi seismce şi o staţie de încercări rutiere cu testare accelerată a structurilor rutiere. Acestea se află într-o hală a facultăţii, o „uzină“ foarte mare în care numai platforma de încercări seismici se înalţă la aproape şapte metri înălţime, fiind urcată pe o serie de pistoane care, acţionate hidraulic, pot să dea o replică de trei ori mai puternică decât cea a cutremurului din 1977 din România. „Toate aceste laboratoare au caracter unicat în ţară şi sunt printre puţinele din Europa care au astfel de caracteristici“, povesteşte prof.dr. Nicolae Ţăranu, fostul decan. Platforma seismică de la UTI a costat 1 milion de dolari şi a fost cumpărată în 2005, a fost importată din Los Angeles. Însă tradiţia testelor de durabilitate este mai veche la Iaşi, la UTI testându-se şi pompele de avarie de la Centrala Nucleară din Cernavodă, înainte de 1989.

Fostul decan explică faptul că, momentan, dincolo de toate încercările pe care le efectuează pentru diferiţi constructori pe plaforma seismică, facultatea este implicată într-un proiect de 5 milioane de euro, din care în fondurile UTI intră aproximativ jumătate de milion. Aceştia încearcă, prin reciclarea anvelopelor uzate, să crească elasticitatea, ductibilitatea structurilor din beton armat. „Încercăm să creştem capacitatea acestora de deformare a cutremurelor. E foarte important. Se încearcă într-un fel cauciucarea betonului, se introduc în betonul casant fracţiuni de cauciuc, care capătă astfel o capacitate mai mare de deformare. Construim un model şi îi facem testul final în 2016, pe platformă la noi“, explică profesorul. Proiectul acesta, ANAGENNISI, vine în continuarea unuia în­che­iat anul trecut, când Facultatea de Cons­trucţii şi Instalaţii a construit o porţiune de drum între Voroneţ şi Gura Humorului folosind un asfalt mai durabil, care conţine în alcătuirea sa elemente de cauciuc.

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii