Studiul, publicat în revista Nature Human Behaviour, condus în colaborare de dr. Margherita Malanchini de la Universitatea Regina Maria din Londra și dr. Andrea Allegrini de la University College (UCL), arată că abilitățile non-cognitive, precum motivația și autoreglarea (înțelegerea și acțiunea asupra propriilor reacții și comportamentului), sunt la fel de importante ca inteligența în determinarea succesului academic.

Aceste abilități devin din ce în ce mai influente pe parcursul educației unui copil, factorii genetici jucând un rol semnificativ.

„Cercetarea noastră pune în discuție presupunerea de lungă durată conform căreia inteligența este principalul motor al rezultatelor școlare”, spune dr. Margherita Malanchini, lector în psihologie la Universitatea londoneză Regina Maria.

„Am găsit dovezi convingătoare că abilitățile non-cognitive – cum ar fi curajul, perseverența, interesul academic și valoarea atribuită învățării – sunt nu numai predictori semnificativi ai succesului, ci și că influența lor devine mai puternică în timp”, a precizat ea.

Studiul, care a urmărit peste 10.000 de copii de la vârsta de 7 la 16 ani din Anglia și Țara Galilor, a utilizat o combinație de studii asupra gemenilor și de analize bazate pe ADN pentru a examina interacțiunea complexă dintre gene, mediu și performanța academică.

Puterea geneticii non-cognitive

Una dintre cele mai izbitoare constatări este rolul din ce în ce mai important al geneticii în modelarea abilităților non-cognitive și impactul acestora asupra rezultatelor școlare.

Prin analizarea ADN-ului, cercetătorii au construit un „scor poligenic” pentru abilitățile non-cognitive, în esență o fotografie genetică a predispoziției unui copil față de aceste abilități.

„Am descoperit că efectele genetice asociate abilităților non-cognitive devin din ce în ce mai predictive pentru rezultatele academice pe parcursul anilor școlari. De fapt, efectul lor aproape se dublează între vârstele de 7 și 16 ani”, a explicat dr. Andrea Allegrini, cercetător la UCL.

„Până la sfârșitul învățământului obligatoriu, dispozițiile genetice față de competențele non-cognitive erau la fel de importante ca cele legate de abilitățile cognitive în estimarea succesului academic”.

Această constatare contestă viziunea tradițională conform căreia reușita școlară este determinată în mare măsură de inteligență.

În schimb, studiul sugerează că structura emoțională și comportamentală a unui copil, influențată atât de gene, cât și de mediu, joacă un rol cheie în parcursul său educațional.

Rolul mediului

În timp ce genetica contribuie fără îndoială la abilitățile non-cognitive, studiul subliniază, de asemenea, importanța mediului. Prin compararea fraților gemeni, cercetătorii au reușit să izoleze impactul mediului familial comun de factorii genetici.

„Am constatat că, în timp ce procesele la nivelul întregii familii joacă un rol semnificativ, influența crescândă a geneticii non-cognitive asupra rezultatelor academice a rămas evidentă chiar și în cadrul familiilor”, a precizat dr. Allegrini.

Potrivit acestuia, copiii își pot modela în mod activ propriile experiențe de învățare pe baza personalității, dispozițiilor și abilităților lor, creând o buclă de feedback care le consolidează punctele forte.

 

Implicații pentru educație

Concluziile acestui studiu au implicații profunde pentru educație. Recunoscând rolul esențial al abilităților non-cognitive, școala poate dezvolta intervenții specifice pentru a sprijini dezvoltarea emoțională și socială a elevilor, alături de învățarea lor academică.

„Sistemul nostru educațional s-a axat în mod tradițional pe dezvoltarea cognitivă”, explică dr. Malanchini. „Este timpul să reechilibrăm acest accent și să acordăm aceeași importanță cultivării competențelor non-cognitive. Procedând astfel, putem crea un mediu de învățare mai incluziv și mai eficient pentru toți elevii”.

Studiul subliniază, de asemenea, necesitatea continuării cercetărilor privind interacțiunea complexă dintre gene, mediu și educație. Prin înțelegerea acestor factori, educatorii și factorii de decizie pot dezvolta strategii mai eficiente pentru a sprijini dezvoltarea generală a elevilor și pentru a obține rezultate educaționale mai bune, spun autorii studiului.

„Acest studiu este doar începutul. Sperăm că va inspira noi cercetări și va duce la o transformare a modului în care abordăm educația”, a concluzionat dr. Malanchini.

Publicitate și alte recomandări video