În fiecare an aproape o mie de tineri se mută în comuna discretă din nordul Bucureștiului. Primarul este puțin nemulțumit deoarece o parte din ei nu se grăbesc și cu parafarea actelor care să le dovedească apartenența la comunitate și care i-ar permite să acceseze și mai mulți bani pentru investiții.

Însă de ce aleg românii această localitate? Ce o face diferită de celelalte?

Administrând comuna de 12 ani, primarul Neacșu Alexandru ne spune secretul: “chibzuirea cu atenție a banului public și atragerea de fonduri externe ne-a permis să facem investiții care să acopere toate necesitățile cetățenilor încă dinainte ca problemele să apară”.
La acest moment peste 95% dintre cetățeni au acces direct la o stradă asfaltată, rămânând la nivel de străzi balastate doar acele artere în care șantierele de construcții sunt deschise: “Cât timp șantierele sunt în lucru nu ne apucăm de întins asfaltul. Dacă jumătate dintre case sunt deja construire intrăm în forță”.

Când alții închid grădinițele din lipsă de copii, în Tunari numărul acestora este impresionant și se deschid noi clase. Peste 250 de copii beneficiază de cele mai bune condiții, de grădinițe moderne cum uneori nu găsești nici în occident. Una dintre acestea abia și-a deschis porțile. Nici școala nu este mai prejos: clădirea este anual întreținută, iar fiecare sală de clasă dispune de sistem modern de încălzire dar și de răcire a încăperilor, de proiector și calculator. Recent chiar s-a dat ordinul de începere al unui bloc de locuințe în care să se poată caza și noii dascăli necesari comunității.

Dar și viața economică este una explozivă: în timpul zilei numărul de cetățeni se dublează căci sutele de companii ce au sediul aici au împreună aproape 5000 de angajați. Dar cum este posibil acest lucru? În primul rând pentru că ușa primăriei a fost permanent deschisă pentru investitori, iar barierele birocratice au fost demolate de bunele relații dintre oameni. Administrația publică a venit permanent în întimpinarea oamenilor de afaceri asigurând finanțarea rețelelor și prin construirea infrastructurii. Ca să intri la primar în Tunari nu ai nevoie de programare și dacă nu îl găsești acolo, sigur îl găsești pe vreounul din șantierele comunei.

Dar nu chiar toți cetățenii sunt mulțumiți: o parte dintre ei consideră că ar trebui ca rețeaua de apă  și canalizare să se extindă mai repede. Deși peste 1000 de săteni beneficiază de acces la rețeaua de apă și canalizare, proiectul de extindere înaintează cu greu fiind vorba de un proiect european desfășurat la nivel județean: “Pe bună dreptate trebuie să fie nemulțumiți. Noi ne-am făcut treaba și am construit o stație de epurare și una de tratare care să asigure peste 10000 de locuitori, iar dacă nu se descurcă cu foile să ne cheme pe noi că ne pricepem și la asta”.

Dar cum au reușit acest lucru pe când alții nu?

În primul rând pentru că de 12 ani primarul a accesat toate fondurile existente, fie ele naționale sau europene. Nimic nu le-a scăpat: școli, grădinițe, afterschool, rețeaua de apă și canalizare, urbanizarea arterelor principale, asfaltările anuale, sala de sport, casa de cultură, ș.a.m.d., s-au realizat prin accesarea de fonduri altele decât cele aparținând bugetului local. Bugetul de investiții anual a fost de cel puțin patru ori mai mare decât cel pe care primăria și-l putea permite.

Poate că ar fi bine să învețe și o parte dintre primarii noștri cum se poate face treabă bună și să oprească pe la mica primărie din Ilfov în drumul lor spre ministere.