Confesiuni delicate făcute la duhovnic au ajuns pe Youtube. Scandal de 190.000 lei între episcopul Sofronie și consilierul administrativ
Judecătorii ieșeni au fost chemați să liniștească apele în sânul unei comunități religioase. Un cleric s-a simțit defăimat de afirmațiile unui membru activ al comunității, cerând oprirea acestora. De partea cealaltă, a fost invocat dreptul la liberă exprimare. Cum între dreptul la propria imagine și cel la exprimarea opiniilor nu există o ierarhie, judecătorii au trebuit să găsească punctul dincolo de care opinia devine delict. Au avut nevoie de aproape 30 de hotărâri ale CEDO pentru a-l stabili.
Conflictul dintre episcopul Sofronie și consilierul administrativ al Mitropoliei Bisericii ortodoxe pe stil vechi (BOSVR) a izbucnit în 2022, după înlocuirea de către Sinodul bisericii a mitropolitului Vlasie Mogârzan cu Demosten Ioniță. Ulterior, Mogârzan avea să fie și caterisit. În acțiunea înaintată Judecătoriei Pașcani, episcopul Sofronie, pe numele său de mirean Silvestru Oțel, a reclamat faptul că în spațiul public au început să circule înregistrări video realizate de consilierul Gabriel Ilășoaia, care ar fi avut ca unic scop denigrarea sa.
Pe canalul său de YouTube, iar apoi pe cel al bisericii, Ilășoaia își exprima nemulțumirea față de destituirea lui Mogârzan, punând la îndoială în termeni duri moralitatea episcopilor ce alcătuiau Sinodul BOSVR și mai cu seamă, pe cea a episcopului Sofronie. Unele videoclipuri aveau 3-4.000 de vizualizări, ceea ce făcea ca afirmațiile lui Ilășoaia să capete caracterul unei defăimări publice a lui Sofronie. Episcopul reclama îndeosebi folosirea în legătură cu persoana sa a apelativului „mason”, mai ales că apartenența la masonerie este interzisă clericilor ortodocși pe stil vechi. Sofronie cerea eliminarea unor videoclipuri de pe YouTube, ca și obligarea lui Ilășoaia la plata a 190.000 lei ca daune morale. Episcopul aducea ca argumente prevederile Codului Civil, dar și pe cele ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Spunea că era de notorietate faptul că Sofronie ar fi mason
Aceeași Convenție a fost invocată de partea lui și de Ilășoaia, acesta afirmând că videoclipurile postate aveau rolul de a-i informa pe ortodocșii de stil vechi, nu de a-l denigra pe episcop. Ilășoaia preciza că este membru al BOSVR de la înființarea acesteia, părinții săi fiind membri fondatori. El însuși investise resursele financiare ale familiei pentru construirea unei biserici și amenajarea unui cimitir. Afirma că era de notorietate faptul că Sofronie ar fi mason. Ilășoaia nu făcea altceva decât să reia afirmații făcute public de fostul mitropolit Mogârzan, decedat anul trecut și care îi fusese duhovnic lui Sofronie. Oricum, organizațiile masonice sunt legale în România, deci nu putea fi acuzat că folosirea acestui apelativ ar fi reprezentat o denigrare.
Biserica ortodoxă pe stil vechi nu face parte dintre cultele recunoscute legal în România, ea funcționând practic ca o asociație a membrilor săi. Ca urmare, magistrații Judecătoriei Pașcani au abordat cazul fără a face referiri la caracterul religios al disputei dintre cei doi, rezumându-se la componenta sa strict civilă. Judecătorii pășcăneni au luat în calcul aproape 30 de decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la liberă exprimare și la cel la respectarea vieții private, decizii pronunțate în privința unor cetățeni din Finlanda, Franța, Germaia, Norvegia, Austria, Irlanda, Marea Britanie, Georgia, Serbia, dar și România.
Folosirea unei informații dobândite de la duhovnicul episcopului
Ca persoană publică, episcopul trebuia să-și asume ca activitatea sa să fie expusă atenției și eventual, criticilor. Acestea trebuiau să aibă însă o bază reală și să nu aducă atingere reputației persoanei vizate. Or, termenul „mason” era folosit într-un mod „tendențios și ofensator, defăimător la adresa reclamantului”. Nu era vorba de o simplă informare, mai ales că regulile asociației interziceau clerului apartenența la masonerie. De altfel, Ilășoaia nu făcuse nici proba verității, nefiind suficient zvonurile. Mai mult, folosirea unei informații dobândite de la duhovnicul episcopului era discutabilă din punct de vedere etic. „Chiar dacă afirmația că reclamantul este mason nu este prin ea însăși defăimătoare, fiind de notorietatea că masoneria nu reprezintă o instituție cu practici oculte, modalitatea de exprimare a pârâtului denotă intenția sa de folosire a acestui termen în mod peiorativ, ofensator la adresa reclamantului, de natură să-i afecteze onoarea și demnitatea”, au apreciat judecătorii. Aceștia au dispus eliminarea de pe YouTube a trei materiale privitoare la episcop, ca și obligarea lui Ilășoaia la plata către acesta a sumei de 7.000 de lei ca daune morale.
Ilășoaia a contestat sentința Judecătoriei Pașcani în fața Tribunalului. El a afirmat că nu se poate spune că l-ar fi denigrat pe Sofronie, câtă vreme nu este nimic ilegal sau defăimător în apartenența la masonerie. El a invocat dreptul presei de a prezenta informații despre persoanele publice, inclusiv a celor care pot fi acuzatoare sau șocante și a cerut respingerea completă a plângerii episcopului.
Dosarul a ajuns la Tribunalul Iași
Magistrații Tribunalului au analizat sentința pronunțată la Pașcani, remarcând atenția pe care judecătorii instanței inferioare o dăduseră jurisprudenței europene în domeniu. Judecătorii ieșeni au reținut că disputa pleca de la divergența dintre Ilășoaia și Sofronie legată de destituirea din funcția de președinte al asociației religioase a mitropolitului Mogârzan. Pe fondul problemei, Ilășoaia nu putea fi considerat jurnalist, în sensul termenului de persoană neutră și de observator exterior care efectuează investigații independente. „Comunicările pârâtului, în măsura în care interferau cu viaţa privată a altei persoane, în speţă a reclamantului, trebuiau să fie făcute cu bună credinţă, după o anumită documentare şi să fie justificate de o nevoie imperioasă de a fi adresate publicului larg. Tribunalul reţine că marja de apreciere a libertăţii de exprimare a particularilor, atunci când ea intră în coliziune cu dreptul la viaţă privată al altor persoane, este mai restrânsă decât în cazul jurnaliștilor”, au arătat judecătorii.
Ilășoaia trebuia să aducă probe cu privire la apartenența lui Sofronie la masonerie. Judecătorii au apreciat că afirmația lui Ilășoaia, ca tonalitate, stil și modalitate de expunere, avea un efect denigrator. De altfel, termenul „mason” era doar unul relativ blând dintre cele folosite. Alte formulări la adresa lui Sofronie, precum „nemernic”, „interlop de speță joasă”, „impostor”, „turnător”, „cu pleată de golan”, „tâmpit”, „monstru”, „incult” erau indiscutabil denigratori. Mai mult, aprecierile lui Ilășoaia se extinseseră și asupra întregii familii a lui Sofronie – „ei nu sunt sănătoși, au probleme psihice”, „familie de impostori”, „școală nu au”. Episcopul era de asemenea acuzat de amenințare, cumpărare de influență, calomnie, fals, schingiuri ori șantaj. „În postare apar atât judecăţi de valoare foarte dure cât şi numeroase fapte concrete, reprobabile ce sunt atribuite de pârât reclamantului fără nicio minimă dovadă prezentată în sprijinul lor («de-a lungul vieţii tale numai fapte penale ai făcut») şi toate aceste acuzaţii sunt în permanenţă alăturate apelativului «mason». Acesta este motivul pentru care cu temei s-a reţinut că afirmaţiile pârâtului au avut drept obiectiv distrugerea credibilităţii şi reputaţiei”, au conchis magistrații.
Apelul lui Ilășoaia a fost respins, iar sentința Judecătoriei Pașcani, menținută. Procesul se va termina însă probabil la nivelul Curții de Apel, întrucât părțile au deschisă și calea recursului.
Publicitate și alte recomandări video