anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

LABORATORUL DE ANALIZE

Consensul bătrânilor

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +
Aşa cum s-a întâmplat adesea în istoria democratică italiană, fostul rival poate deveni un aliat de nădejde, dacă între timp a apărut o ameninţare mai serioasă.


 Prin realegerea lui Giorgio Napolitano în funcţia de şef al statului de către colegiul marilor electori (parlamentarii, plus reprezentanţi ai regiunilor), Italia pare a fi depăşit impasul instituţional. Foarte probabil, acordul care a condus la reînnoirea mandatului său prezidenţial conţine şi angajamentul în favoarea învestirii unui guvern de coaliţie între forţele politice „convenţionale”. Însă atitudinea principalei forţe „neconvenţionale”, „Mişcarea 5 Stele” (M5S) a lui Giuseppe (Beppe) Grillo, faţă de acest compromis ne reaminteşte faptul că aranjamentele instituţionale nu sunt întotdeauna soluţii la crizele politice.
În momentul în care scriu aceste rânduri în capitala italiană au început protestele organizate de M5S. Grillo a simţit, probabil, că sâmbătă a exagerat chemând la un marş asupra Romei, şi a încercat să ofere asigurări privind caracterul non-violent al demonstraţiei. Se ştie că mesajul său populist, anti-partide şi anti-instituţii a fost deseori comparat cu cel al lui Benito Mussolini, dar, în ceea ce mă priveşte - nu voi detalia aici - cred că utilizarea adjectivului „fascist” este exagerată. Totuşi, violenţa de limbaj poate prefaţa alte forme, mult mai periculoase, iar utilizarea termenului „lovitură de stat”, cu referire la înţelegerea stânga-centru-dreapta pentru alegerea lui Napolitano, este cât se poate de îngrijorătoare.
S-ar putea ca Beppe Grillo, comicul popular devenit „non-politician” de succes, să fi exagerat, de data aceasta. Constituţia nu interzice reînnoirea mandatului prezidenţial, chiar dacă exista în acest sens o cutumă ce fusese până acum respectată cu stricteţe, în Italia postbelică. Coalizarea de ultim moment între grupările convenţionale a venit doar după ce fuseseră epuizate toate celelalte variante. Eşuase în atingerea majorităţii calificate până şi respectatul Romano Prodi, fost premier şi preşedinte al Comisiei Europene, cel care ar fi urmat să aducă alături de stânga câteva voturi „lucide” din rândurile M5S. Napolitano a fost, cu adevărat, ultima soluţie, satisfăcătoare şi pentru dreapta lui Berlusconi, şi pentru centrul organizat în jurul fostului premier tehnocrat, Mario Monti.
Însă acest rezultat liniştitor ascunde o mulţime de eşecuri, dezamăgiri şi paradoxuri, cu precădere pentru alianţa de centru-stânga şi pentru pilonul ei, Partidul Democrat (PD).
PD şi partenerii săi ar fi trebuit să câştige alegerile sau, eventual, să poată crea majoritatea (atât de dorită de Bruxelles) alături de Monti. Nu au reuşit, şi aceasta nu doar din cauza combativităţii lui Berlusconi: stânga a pierdut clar bătălia de imagine cu M5S. Multe dintre voturile în favoarea lui Grillo au venit de la foşti alegători ai stângii sau, oricum, de la cetăţeni care îl resping pe Berlusconi. Dacă ei erau păstraţi, alegerea şefului statului ar fi fost o simplă formalitate, iar liderul PD, Pier Luigi Bersani, ar fi fost deja prim-ministru. Însă, aşa cum a dovedit-o scrutinul legislativ, PD şi stânga nu au convins.
Totuşi, marea problemă pentru Bersani nu a fost semieşecul electoral: uneori, liderii sunt iertaţi pentru asemenea episoade. Însă, incapacitatea de a menţine unitatea partidului este greu de iertat. Fractura din interiorul PD între foştii comunişti şi foştii democrat-creştini era cunoscută de multă vreme, iar Bersani a încercat să o atenueze. În momentul în care însăşi aripa de stânga a partidului a început să se scindeze, demisia era singura soluţie.
Eşecul politic al PD ar putea zdruncina nu doar marele proiect al stângii post-Război Rece şi post-Mani Pulite, ci însăşi aspiraţia mereu formulată şi mereu contrazisă către bipartidism. Dreapta nu este nici acum unitară, întrucât Liga Nordului şi-a menţinut existenţa autonomă în raport cu marea grupare a lui Berlusconi, „Poporul Libertăţii” (PL). Neomogenă şi măcinată de tensiuni, aceasta din urmă s-ar putea la rândul ei disipa, la primul semn de scindare venit dinspre marele adversar, PD. N-ar fi exclus ca ascensiunea lui Grillo, echilibrul instabil din Parlament şi problemele politice şi personale ale liderilor importanţi din PD şi PL să constituie presiuni formidabile în direcţia unei reveniri la logica consacrată a politicii italiene: pluripartidism şi dansul neîntrerupt al coaliţiilor.
Politica italiană ne-a oferit, în acest an, o mulţime de paradoxuri. Oameni de stat care nu doresc, dar sunt obligaţi să intre sau să rămână în jocul politic. A fost întâi Monti, care era reticent să-şi vadă numele implicat în alegeri, dar care a fost aproape silit să o facă, atât din interior, cât şi de la Bruxelles (iar eşecul nu s-a lăsat aşteptat). Apoi, nevoia de a selecta un preşedinte l-a readus în atenţie pe Prodi, singurul politician italian care l-a învins (de două ori) în alegeri pe Berlusconi, dar care acum s-a văzut silit să îndure umilinţa de a fi sabotat de membri ai propriei tabere. Nu poate fi neglijată, desigur, nici cvasi-înfrângerea electorală a lui Berlusconi, care în fapt ascunde un veritabil triumf politic: dreapta rămâne competitivă şi - foarte probabil - retorica furibundă împotriva lui Berlusconi va lăsa locul unui parteneriat politicos.
Aşa cum s-a întâmplat adesea în istoria democratică italiană, fostul rival poate deveni un aliat de nădejde, dacă între timp a apărut o ameninţare mai serioasă. Poate că atitudinea antisistem a lui Beppe Grillo va contribui la îngustarea faliilor între partidele consacrate; şi poate că, pentru Beppe Grillo şi partizanii săi, implicarea într-o normalitate politică şi parlamentară reprezintă cel mai mare pericol.
 
 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Strategia PNL? Cu PMP, fără USR

Cosmin PAȘCA

Strategia PNL? Cu PMP, fără USR

Singurul scenariu de neconceput în prezent pentru liderii PNL este atragerea tandemului Cioloş-Barna la guvernare. În ciuda multor compromisuri făcute de Alianţă, USR-PLUS rămâne structura politică cel mai greu de strunit de liberali, cu care se poate ajunge cel mai greu la un compromis, poate şi pentru că are obiceiul (încă) să cânte pe mai multe voci.

Filmuletul zilei

opinii

Interogaţii

Codrin Liviu CUȚITARU

Interogaţii

Norişor era supus unor interogatorii obositoare, tulburătoare, chinuitoare. De exemplu, în momentul achiziţionării unui set de cămăşi, consiliera sa pe probleme de îmbrăcăminte l-a analizat astfel: „Mai întâi, domnule profesor, trebuie să definim câteva coordonate precise, indispensabile actului comercial, dar indestructibil conectate la cel ambiental: de ce, cine, unde, cum şi, mai ales, când?”

Efectul F

Nicolae TURTUREANU

Efectul F

...astfel mi-am intitulat textul publicat, în urmă cu aproape două decenii, în această pagină, text inserat mai apoi în volumul de publicistică „Mătrăguna dulce” (2001). Era, din partea-mi, o încercare de portret a lui Florin Faifer, pornind de la o tocmai apărută carte a sa, „Efectul de prismă”, dar şi a altora, sub... efectul cărora mă aflam. 

Relansarea economică - uşor de zis, greu de făcut

Alin ANDRIEȘ

Relansarea economică - uşor de zis, greu de făcut

Retrospectiv privind, gestionarea problemelor economice şi a celor de sănătate publică a fost mai uşor de gestionat în perioada stării de urgenţă decât este în perioada de relaxare. Restricţiile impuse la nivel naţional, dar şi internaţional, au determinat un şoc la nivelul ofertei agregate, producţia de bunuri şi servicii a fost oprită sau redusă semnificativ. 

pulspulspuls

Siguranţă nouă pusă la tabloul partidoiului de Electricianul şăf

Siguranţă nouă pusă la tabloul partidoiului de Electricianul şăf

După eşuatul şi ridicolul miting pro-Dragnea de la Iaşi, de anul trecut, multă lume se tot întreba cum de nu a sărit din schemă încă, până la ora asta, organizatorul acestuia, Electricianul şăf de la partidoi, seralistul sforar şi omul cu bănuţul. 

Caricatura zilei

Pe roți

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.