Conservarea textelor vechi între diortosire şi editare ştiinţifică* (IV)
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Conservarea textelor vechi între diortosire şi editare ştiinţifică* (IV)

GALERIE
Eugen Munteanu
  • Eugen Munteanu
- +

Autorul continuă seria distincţiilor între editarea ştiinţifică a textelor vechi şi diortosirea periodică a cărţilor întrebuinţate în serviciul liturgic.

Ulterior verbul a diortosi, împreună cu familia sa de cuvinte, a mai căpătat un sens foarte legitim, curent şi astăzi, deşi cu o conotaţie a arhaicităţii, însemnând „activitatea oficială făcută de regulă de o comisie sinodală de a corecta şi adapta cărţile bisericeşti din uzˮ. Aşadar, după cum se ştie, corpusul de cărţi de care se slujeşte preotul în efectuarea serviciului divin şi a altor acte liturgice, de la Liturghier, Psaltire, Evangheliar, Octoih, Minee etc., este, periodic, reînnoit şi retipărit. Caracteristica textelor bisericeşti, pe lângă parfumul lor arhaizant, este conservatorismul. Nimeni nu-şi permite să schimbe radical textele slujbei, ştiţi prea bine, mă adresez unor oameni care ştiu foarte bine ce spun, nu intenţionez, ca să zic aşa, să vând castraveţi la grădinar. Această diortosire are legitimitatea ei, este făcută de persoane autorizate şi constă în foarte fine corecturi şi adaptări de limbă şi de stil. De exemplu, ştiţi prea bine că şi astăzi, în cunoscuta cântare pascală, am rostit morminte, în loc de mormânturi, cum spuneam acum câţiva ani şi cum încă se mai spune în unele locuri. În loc de pre, cum spuneam acum câţiva ani, am spus pe („Nu ne duce pre/pe noi în ispită.ˮ Asta înseamnă diortosire, adică o foarte fină operaţie de ceasornicar, făcută în scopul de a mai adapta puţin la sensibilitatea modernă textele bisericeşti în uz. Aceasta înseamnă diortosirea şi nimic altceva. Mă repet: isprava grupului de la Râmnic, despre care am vorbit în episoadele trecute, nu este o diortosire, ci o mutilare a textului vechi.

Când iei un text vechi să-l editezi ştiinţific, îl laşi aşa cum este el, transcriind critic din chirilică în scrierea actuală, potrivit unor criterii fundamentate pe cunoaşterea exactă a istorie limbii şi a paleografiei chirilice. Când editezi Liturghierul lui Dosoftei sau Liturghierul lui Antim Ivireanul nu ai voie să modernizezi textele originale, fiindcă avem deja textul actual, cel deja făcut sub auspiciile Sinodului şi îl putem cumpăra pe pangarele oricărei biserici mai răsărite din marile centre bisericeşti sau de pe la mănăstiri. Ceea ce trebuie să facă cel ce îşi asumă editarea unui text vechi este să îl reconstituie şi să‑l pună la dispoziţia cititorului în toată splendoarea lui originară. Editarea textelor româneşti vechi a fost sarcina de bază a filologiei româneşti. Noi, cei puţini care activăm pe acest teren, aparţinem celei de a cincea generaţii de filologi români. Colegele şi colegii noştri mai tineri, doctoranzi în filologie, reprezintă, probabil a şasea generaţie de filologi. Prima generaţie a editorilor de texte vechi este cea a lui Timotei Cipariu (Crestomatie sau Analecte literarie, 1858), Aron Pumnul (Lepturariu românesc, 1862), Bogdan Petriceicu Hasdeu (Cuvente den bătrâni, 1878), Moses Gaster (Crestomaţie română, 1892). A doua generaţie de filologi români include învăţaţi precum cea a lui Ion‑Aurel Candrea (Psaltirea Scheiană, 1916), Sextil Puşcariu şi Alexe Procopovici (Cazania a II‑a a lui Coresi, 1914). Vine apoi generaţia a treia a filologilor‑editori, din care menţionez, selectiv, numele lui Jacques Bick (Cazania lui Varlaam, 1943) şi Iorgu Iordan (Letopiseţul lui Neculce, 1955). În fine, a patra generaţie de filolgie dedicaţi vechii culturi româneşti, pe care o putem numi generaţia de aur, include numele unor învăţaţi precum Gheorghe Mihăilă (Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, 1970), Viorica Pamfil (Palia de la Orăştie, 1968), Mariana Costinescu (Codicele Voroneţean, 1981), Liviu Onu (Herodot‑ul de la Coşula, 1984).), Ion Gheţie (Manuscrisul de la Ieud, 1977), N. A. Ursu (opera lui Dosoftei). Ultimii doi au reuşit să coaguleze în jurul lor, la institutele de specialitate din Bucureşti, respectiv, din Iaşi, veritabile „şcoliˮ de filologie. Cea de-a cincea generaţie de filologi români, căreia îi aparţine şi cel care vă vorbeşte, este ilustrată de bogata activitate de editori de texte vechi a unor cercetători, între care menţionez, fără pretenţia exhaustivităţii, câţiva: Gheorghe Chivu (Codex Sturdzanus, 1993, Institutiones linguae Valachicae, 2001), Mihai Moraru (Biblia 1688, Psaltirea de la Bălgrad), Carmen Pamfil (opera lui Timotei Cipariu), Eugenia Dima (Biblia 1688, Ioan Cantacuzino în versiunea lui Nicolae Spătarul Milescu) şi Alin‑Mihai Gherman (ediţii din Ioan Zoba din Vinţ, Eustratie Logofătul, Teodor Corbea, Samuil Micu, Grigore Maior).

Palia de la Orăştie (1582)

 

Cea mai recentă generaţie de filologi români preocupaţi de editarea de texte româneşti vechi, să îi spunem a şasea generaţie, se află în curs de afirmare. Evit să rostesc un nume, mulţi au fost îndrumaţi de mine în realizarea doctoratului, unii s‑au afirmat în cunoscutul proiect Monumenta linguae Dacoromanorum, despre care am mai vorbit şi cu alte prilejuri, inclusiv în cadrul acestei rubrici.

În acest secol şi jumătate de activitate, filologii români au reuşit tipărirea în condiţii critice onorabile a aproape tuturor textelor din secolul al XVI-lea. Nici nu sunt prea multe, aproximativ cincizeci de texte importante, tipăriturile coresiene, psaltirile etc. Secolul al XVI-lea putem spune că, din punct de vedere ştiinţific, este mai bine cunoscut şi reprezentat din punct de vedere al editării. Textele importante ale secolului al XVII‑lea au fost doar parţial editate. Cazania lui Varlaam, Noul Testament de la Bălgrad şi Biblia ar putea servi drept exemple demne de urmat. Ideal ar fi să se realizeze o colaborare între Universităţi, Academie şi Institutele de cercetare, pe de o parte, şi Biserică, pe de altă parte. Aşa s‑au petrecut lucrurile, de exemplu, cu Noul Testament de la Bălgrad. Ediţia din 1988 a fost făcută de filologi avizaţi, care au lucrat cu binecuvîntarea, şi, desigur, cu sprijinul ierarhului locului. (Va urma)

* Prezentul text reprezintă substanţa unei comunicări prezentate în cadrul Simpozionului Internaţional „Local şi universal în Ortodoxia românească. Credinţă - Unitate - Identitate”, Iaşi, 9-11 mai 2018, organizat de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în colaborare cu Facultatea de Teologie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.

Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Avem selecţioner!

Nicolae GRECU

Avem selecţioner!

Dinspre conclavul de la „Casa Fotbalului” se iţesc dâre de fum alb, numai că cine e alesul rămâne un mister.

Filmuletul zilei

opinii

Seimeni (XVI). Instaurarea regimului comunist: colhozul, geaceul, ceapeul (4)

Eugen MUNTEANU

Seimeni (XVI). Instaurarea regimului comunist: colhozul, geaceul, ceapeul (4)

Autorul prezintă în continuare procesul rapid de dispariţie a ţărănimii prin colectivizarea comunistă a agriculturii, aşa cum l‑a perceput în propria copilărie.

Din bucătăria rugăciunii

pr. Constantin STURZU

Din bucătăria rugăciunii

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a consacrat 2022 ca fiind "Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului” şi "Anul comemorativ al sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigore Palama şi Paisie de la Neamţ”. De fapt, şi când vorbim despre sfinţii isihaşti, tot despre rugăciune vorbim. Adică despre ceea ce ne orientează spre Dumnezeu.

Economia, ştiinţă sau pseudoştiinţă?

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Economia, ştiinţă sau pseudoştiinţă?

„Când teoria matematică este arbitrul suprem al adevărului, devine dificil să vedem diferenţa dintre ştiinţă şi pseudoştiinţă. Rezultatul sunt oameni precum judecătorul din procesul lui Evangeline Adams sau Fiul Raiului din China antică, care au încredere în exactitatea matematică a teoriilor fără a lua în considerare performanţele lor - care confundă matematica cu ştiinţa, raţionalitatea cu realitatea.” (Levinovitz, 2016)

pulspulspuls

Atenţiune, atenţiune! Ta-ra-ram, ta-ra-ram: iaca noua împărţeală a dregătoriilor moldave!

Atenţiune, atenţiune! Ta-ra-ram, ta-ra-ram: iaca noua împărţeală a dregătoriilor moldave!

Veşti noi pe astăzi, stimaţi telespectatori, multe “bombă”, despre noua împărţeală de posturi de şefi regionali din Moldova, la instituţiunile ce au sediul, multe din ele, taman la Iaşi. 

Caricatura zilei

Fără certificat verde în UK

Editia PDF

Bancul zilei

Doi tipi, amândoi casatoriti, stau de vorba: – Nu stiu ce sa ma mai fac! De câte ori vin acasa, dupa ce am ba (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.

    X