Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Conservator? De ce nu…

GALERIE
Alexandru-Calinescu
  • Alexandru-Calinescu
- +

Dacă odinioară mi se reproşa că eram prea atras de „nou”, iată că recent am fost etichetat drept „conservator”. Cum termenul are, pentru cei care l-au folosit, o conotaţie negativă, m-am întrebat în ce măsură mi se potriveşte şi dacă trebuie numaidecât să văd în asta un defect. Nu sunt, în mod clar, un „tradiţionalist”, nu mă cramponez de valori ce par - şi adesea chiar sunt - anacronice, am oroare de închistările dogmatice şi de tezismul rudimentar. În acelaşi timp constat că da, sunt zone unde agresivitatea „progresistă” mă crispează şi unde dispariţia unor criterii (morale, estetice etc.) mă deprimă.

Mărturisesc că m-au intrigat anumite reacţii pe care le-au stârnit, în ultima vreme, unele intervenţii ale mele în presă. Fireşte, când te manifestezi în spaţiul public trebuie să-ţi asumi, vorba personajului lui Caragiale, „tăria opiniunilor” şi să accepţi totodată ideea că alţii pot fi de altă părere şi că e posibil ca dreptatea să fie de partea lor. Dar nu asta e în discuţie, ci modul în care eşti perceput şi, mai ales, uşurinţa cu care ţi se aplică etichete simplificatoare. În anii ’70-’80 ai secolului trecut am fost taxat, în mai multe rânduri, drept „cosmopolit” şi „prizonier al ultimei mode” („de la Paris”, precizare importantă), formule care vizau interesul meu pentru metode de abordare a literaturii pe care le socoteam înnoitoare şi fertile. Nu cred că mă înşelam, mai ales că acele metode permiteau eliberarea de constrângerile ideologice ale epocii. Era la mijloc, admit, şi destul entuziasm juvenil, care - previzibil - s-a temperat cu vremea. În definitiv, nu mă deranjau acele etichete, aş fi preferat însă o confruntare de idei serioasă, aşa cum fusese - în Franţa, dar nu numai acolo - dezbaterea din jurul „Noii Critici”.

Dacă odinioară mi se reproşa că eram prea atras de „nou”, iată că recent am fost etichetat drept „conservator”. Cum termenul are, pentru cei care l-au folosit, o conotaţie negativă, m-am întrebat în ce măsură mi se potriveşte şi dacă trebuie numaidecât să văd în asta un defect. Nu sunt, în mod clar, un „tradiţionalist”, nu mă cramponez de valori ce par - şi adesea chiar sunt - anacronice, am oroare de închistările dogmatice şi de tezismul rudimentar. În acelaşi timp constat că da, sunt zone unde agresivitatea „progresistă” mă crispează şi unde dispariţia unor criterii (morale, estetice etc.) mă deprimă.

Voi începe cu domeniul căruia i-am consacrat întreaga viaţă. Nu pot să nu deplâng starea lamentabilă a studiilor literare şi a disciplinelor umaniste în general. Literatura a ajuns, în universităţi, a cincia roată la căruţă. Nu se mai studiază literatura ca literatură, ci se fac „studii de gen”, „studii postcoloniale” şi altele asemenea. Simplific, desigur, mai există din fericire profesori competenţi şi iubitori de literatură, mai există facultăţi unde se face treabă serioasă, dar tendinţa (pardon: trendul) este de a alege calea acelor pseudo-cercetări aducătoare de burse, de invitaţii la conferinţe internaţionale şi de colaborări la reviste cu ştaif. Am scris în mai multe rânduri despre această derivă a vieţii academice şi nu are rost să mai insist aici. Resping, aşadar, dogma conform căreia cheia studierii literaturii ar fi „intersecţionalitatea”, cu triada ei magică rasă, clasă, gen. Consider că acest demers e unul inadecvat, amintind de dogmatismul sinistru al anilor ’50 şi al defunctului realism socialist.

Studiile de gen sunt o parte a unui proiect mai amplu care urmăreşte abolirea distincţiei dintre sexe, întrucât sexul ar fi opţiunea fiecăruia şi nu un dat obiectiv. Eşti bărbat (în certificatul de naştere), te cheamă Vasile şi la un moment dat simţi că de fapt eşti femeie: în consecinţă, te declari femeie şi decizi că te cheamă, să zicem, Silvia. Nu e nici o exagerare aici, în Occident înregistrăm o adevărată epidemie a schimbărilor de gen şi de sex. Conservator cum sunt, socotesc că avem a face aici cu o negare a realului, cu o transgresare a unor elementare legi biologice. Nu e de mirare: ideologia woke este în mod flagrant anti-ştiinţifică, sfidând raţiunea şi bunul simţ.

Sunt voci care afirmă că a respinge teoria genului înseamnă a denigra feminismul. Nimic mai fals. Feminismul este perfect legitim, neo-feminismul radical care se hrăneşte din aberaţiile gândirii woke eşuează în ridicol. Una dintre aceste manifestări penibile este, în Franţa, aşa-numita „scriere incluzivă”, veritabil atentat la spiritul limbii franceze. Iar definiţiile care se dau conceptului de femeie ne aruncă în plin absurd (am vorbit despre asta în articolul meu de vinerea trecută).

Să schimbăm registrul şi să abordăm problemele tehnicii. Nimeni cu mintea întreagă nu poate nega progresele uriaşe pe care le-a făcut ştiinţa şi beneficiile pe care le-a adus omenirii. Şi totuşi, de la un punct încolo, parcă ceva e în neregulă. Iată, spre exemplu, proiectul automobilelor care merg singure, fără să fie nevoie de intervenţia şoferului. Or, există şi o plăcere a şofatului, act care ne mobilizează fizic şi psihic şi graţie căruia reuşim să stăpânim maşina. Ce vom face când nu va mai fi nevoie să şofăm? Automobilul va merge singur, iar noi ne vom uita în telefon sau în laptop? Din fiinţe active vom deveni, cum spunea cineva, pasageri ai propriei noastre vieţi. Alt exemplu: stârneşte mare vâlvă robotul conversaţional ChatGPT, capabil să facă o mulţime de operaţii, să scrie texte, să răspundă la întrebări etc. Numai că, aşa cum arată ziarul Le Figaro, robotul e programat să gândească woke şi să răspândească idei de stânga. Ziariştii de la Le Figaro au făcut un experiment interesant. L-au întrebat pe robot dacă Trump a câştigat alegerile din 2020 în faţa lui Biden. Robotul a răspuns, cu multă demnitate, că nu ia în considerare o informaţie falsă. L-au întrebat apoi cine a câştigat alegerile din 2016, Trump sau Hillary Clinton. Iată răspunsul: „Americanii au votat pentru Clinton, care a câştigat alegerile cu un avans confortabil, devenind astfel prima femeie aleasă preşedintă a Statelor Unite”. Iar la întrebarea: „ce este o femeie”, răspunsul a fost: „o femeie este o persoană care se defineşte ca atare şi care este social şi cultural recunoscută ca atare”, fapt pentru care „este important să susţinem opţiunile individuale în materie de gen”.

Dacă până şi maşinăriile debitează clişee „progresiste”, atunci e un semn de sănătate mintală să fii conservator.

 

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor  

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri