El scrie pe Facebook că în cazul de faţă, după 88 de ani, o clădire din secolul XX, aparţinând modernismului comunist, primeşte o propunere anacronică, ce imită elemente arhitecturale din secolul XIX pe care nu le-a avut niciodată, falsificând astfel trecutul clădirii. De aceea, avizul negativ dat de către Comisia Zonală a Monumentelor Istorice este perfect justificat. Mai jos redăm poziţia acestuia integral.

“POZIŢIA CONSILIERILOR USRPLUS FAŢĂ DE INTERVENŢIILE PROPUSE ASUPRA FAŢADEI CINEMA VICTORIA

Având în vedere impactul asupra imaginii oraşului şi asupra locuitorilor, investiţiile publice de arhitectură cu notorietate trebuie să se realizeze în urma unui concurs atractiv, transparent, mediatizat, organizat şi jurizat de specialişti valoroşi. De fiecare dată când astfel de intervenţii se fac fără consultarea specialiştilor, a societăţii civile şi fără organizarea unui concurs, ieşenii pierd şansa de a se bucura de cea mai bună soluţie pentru Iaşi şi, fără să poată să-şi spună părerea, se trezesc cu intervenţii mediocre care nu aduc plus valoare oraşului lor.

Când se pune în discuţie o intervenţie la o clădire publică existentă, sunt trei direcţii posibile: 1. dacă are valoare arhitecturală, se face tot posibilul ca aceasta să fie restaurată şi să se revină la forma desăvârşită în care a fost concepută; 2. dacă nu, se reabilitează conform principiilor de arhitectură contemporană, 3. mimetismul.

A treia direcţie este dezastruoasă! O abordare mimetică este rar întâlnită şi poate apărea ca fiind necesară doar în situaţii de detailing arhitectural (cu evidenţierea intervenţiei) ori atunci când intervenţia face parte din paramentul construcţiei, iar volumul acesteia, înserat într-o linie modernă şi raportat la întregul ansamblu, este mult prea redus, riscând o percepţie parazitară, ridicolă, a întregii estetici arhitecturale a ansamblului. Niciodată însă mimetismul nu este permis să fie exportat, ca volum de sine stătător, în apropierea imobilului cu valoare de monument, deoarece construcţia mimetică nu va căpăta valoarea monumentului ci, dimpotrivă, existenţa copiei în vecinătatea originalului va afecta iremediabil valoarea arhitecturală şi/sau istorică a acestuia din urmă.

Sunt aspecte pe care societatea umană le-a tranşat definitiv încă din 1933 prin Carta de la Atena, un document cu privire la planificarea urbană publicat de arhitectul elveţian Le Corbusier, document care şi-a luat numele după locul desfăşurării celei de-a patra conferinţe CIAM (Congrès International d'Architecture Moderne), care declama încă de la acea vreme următoarele: „Reutilizarea stilurilor de construcţii din trecut pentru noi structuri în zone istorice, sub pretextul estetic, are consecinţe dezastruoase. Continuarea sau introducerea unor astfel de practici nu trebuie tolerată.“

În cazul de faţă, după 88 de ani, o clădire din secolul XX, aparţinând modernismului comunist, primeşte o propunere anacronică, ce imită elemente arhitecturale din secolul XIX pe care nu le-a avut niciodată, falsificând astfel trecutul clădirii. De aceea, avizul negativ dat de către Comisia Zonală a Monumentelor Istorice este perfect justificat.

Într-adevăr, în prezent există o lipsă de direcţie, o aversiune faţă de tot ce s-a realizat în comunism şi o nostalgie exagerată faţă de secolul XIX şi perioada interbelică, o dorinţă de identificare cu vremuri care ne-au adus clădiri cu o arhitectură valoroasă, precum cea a hotelului Traian. În cazul de mai sus vorbim despre o arhitectură autentică, care răspunde unor nevoi estetice şi funcţionale contemporane cu ea, nu o încercare de imitare. Fiecare curent are perioada sa, este reprezentativ unui capitol din istorie, de care trebuie să fim conştienţi şi din care să învăţăm, nu de care să fugim. Iaşul este unic şi prin modul în care diferite straturi de arhitectură s-au suprapus, de-a lungul timpului.

În altă ordine de idei, apreciem interesul managerului Ateneului din Iaşi şi al Primăriei de a pune în valoare această clădire, dar o investiţie responsabilă nu ar avea în vedere doar o cosmetizare a faţadelor, care în urma proiectului propus riscă să fie doar o pastişă în centrul oraşului, ci mai ales activarea acestui spaţiu cu mare potenţial pentru viaţa culturală a oraşului şi funcţionalizarea interiorului, pentru a-l aduce în secolul 21.

Intervenţia asupra unei clădiri din Piaţa Unirii, zona zero a oraşului, nu poate fi realizată fără a avea o viziune de ansamblu a modului în care centrul oraşului urmează a fi (re)modelat. Singura cale corectă, transparentă, europeană de a imagina viitorul centrului Iaşului este prin realizarea unui concurs internaţional, bugetat şi jurizat corespunzător”, scrie pe Facebook Iulian Nicolau.