Consultări pentru formarea guvernului (I): primul pas

E posibil ca între timp să apară și poziții de pornire ale partidelor politice – mai multe date vor deveni disponibile cu siguranță în cursul zilei de miercuri. În mod normal, această etapă informală nu poate dura prea mult, urmând a se intra cât mai repede în logica procesului de consultare, prevăzut de constituție. Dar, cel puțin cât timp persistă o anumită nesiguranță în privința formării unei coaliții „moderate”, e bine că șeful statului nu se grăbește. Ideal ar fi ca etapa oficială a consultărilor să includă o singură rundă de discuții cu reprezentanții fiecărui partid – de fapt, ale partidelor care vor decide să trimită reprezentanți la Palatul Cotroceni –, după care să se poată face desemnarea premierului. Oricum, rândurile de mai jos exprimă doar câteva considerații, pornind de la informațiile disponibile în după-amiaza zilei de marți – foarte probabil, în textul de săptămâna viitoare vom putea analiza soluția.

În primul rând, legitimitatea electorală a președintelui Nicușor Dan nu este suficientă pentru a crea legăturile necesare bunei funcționări a unui guvern de coaliție, oricare ar fi structura lui (majoritar, cu PSD, sau minoritar, format doar din cele trei partide mai mici – PNL, USR și UDMR). Cu alte cuvinte, ea ar putea servi la formarea rapidă a unei echipe care să primească învestitura Parlamentului, mai ales în condițiile presiunilor multiple ale momentului. Dar, mai departe, soliditatea și stabilitatea coaliției – și guvernarea, în sens larg – rămân apanajul partidelor. Nu ar fi deloc surprinzător dacă guvernul format în zilele următoare ar fi unul de durată mai scurtă decât cei trei ani și jumătate rămași până la încheierea legislaturii.

În al doilea rând, ar fi greu de găsit o formulă stabilă și în ipoteza în care conducerile partidelor din coaliție ar fi bine consolidate și scutite de contestări interne. Cu atât mai problematică pare colaborarea în situația actuală, când doi dintre cei patru posibili participanți (PSD și USR) trebuie să-și desemneze prin vot noii lideri. Mai ales în cazul PSD, unde lupta pentru șefie este foarte dură, deciziile luate în privința constituirii coaliției (și, mai târziu, cele din primele ei luni de funcționare) s-ar putea întoarce împotriva actualei conduceri interimare, la congres.

O a treia observație se referă la persoana viitorului prim-ministru. Șeful statului are o influență semnificativă, iar situația-limită în care se află economia românească îi întărește poziția, în ceea ce privește nominalizarea ca prim-ministru a domnului Ilie Bolojan. Dar, în aceste condiții, este de așteptat ca PSD să emită pretenții clare în privința portofoliilor și mai ales a liniei guvernării. Susținătorii trebuie convinși că partidul nu va deveni un partener secundar într-un guvern dominat de forțe de centru-dreapta. Pe de altă parte, președintele Nicușor Dan s-ar putea vedea confruntat cu situația în care nu-și poate atinge ambele obiective: și PSD în formula guvernamentală, și Ilie Bolojan prim-ministru. Primul este, în mod evident, mai important decât cel de-al doilea.

Un al patrulea element care trebuie luat în considerare este instabilitatea politică actuală – în principiu anormală, dar întâlnită uneori în sistemul nostru politic. Așadar, nu este clar cât de coezivă va rămâne mișcarea naționalist-populistă și nici dacă, după înfrângerea lui George Simion și retragerea temporară a lui Călin Georgescu, ea rămâne un adversar la fel de puternic pe cât părea în seara de 4 mai. Chestiunea contează pentru că, spre exemplu, stimulentele PSD de a rămâne în opoziție ar fi mai mari dacă ar exista un pol naționalist-populist puternic (iar AUR ar deveni un partid egal sau mai puternic decât PSD).În fine, acesta din urmă trebuie să fie pregătit și pentru o încercare de scindare venită dinspre Victor Ponta – iar prezența la putere și accesul la resurse reprezintă factori ce descurajează plecările liderilor de rang secund și ale militanților nemulțumiți.

Publicitate și alte recomandări video