
Marea problemă a unei coaliții largi este neîncrederea istorică între componentele ei. România stă oricum destul de rău la capitolul cultură a cooperării, iar dificultățile economice și costurile sociale ar putea accentua tendințele individualiste ale partidelor.
Președintele nu se grăbește, partidele nici atât, senzația generală este că formarea guvernului a devenit prilej de dialog social generalizat. Patronatele și sindicatele și-au spus cuvântul sau o vor face în curând, specialiștii în economie sunt prezenți în media, cetățenii au păreri și se implică. Dacă totul s-ar fi petrecut înainte ca deficitul să scape de sub control, am fi avut motive de satisfacție. Dar chiar și așa, desfășurată în al doisprezecelea ceas și sub presiunea populiștilor, dezbaterea este utilă.
Întrebarea importantă este dacă PSD va dori să-și asume pe termen mediu un program politic nepopular, de pe o poziție secundară în viitorul guvern. Ea nu poate fi altfel dacă premier va fi desemnat domnul Ilie Bolojan, indiferent ce portofolii va primi PSD. Iar dacă între președinte și premierul s-ar menține o relație puternică și stabilă, poziția PSD ar fi și mai problematică. Ideea consultării comitetelor politice județene în privința intrării la guvernare este corectă, în sine, dar întrebarea este ce anume vor avea de hotărât vârfurile politice din teritoriu – s-ar putea să nu fie vorba de un răspuns de tip „da sau nu”, ci de validarea unor condiții pe care actuala conducere interimară va dori să le formuleze. În orice caz, și intrarea la guvernare, și rămânerea într-o opoziție loială presupun riscuri, iar nevoia de leadership este mare, mai ales că scorul în sondaje – chiar dacă nu este foarte relevant acum – indică un minim istoric.
În ceea ce-i privește, liberalii se înfățișează ca partid „guvernamental”, convins că sprijinul simpatizanților PNL pentru domnul Nicușor Dan – în cel de-al doilea tur, dar desigur că au fost mulți cei care l-au votat și în primul – îndreptățește PNL să-și asume o cotă-parte din victorie. Este important, pentru că oficial liberalii au înregistrat o serioasă înfrângere în campania națională (legislative plus prezidențiale). De asemenea, ei speră că popularitatea domnului Bolojan arată un potențial de creștere pentru partid și simt că pot progresa în rândul segmentului de populație care dorește politici curajoase de corectare a dezechilibrelor economice. În aceste condiții, business as usual nu este suficient, dar nu par tentați nici de o revoluție internă – iar dacă președintele partidului va deveni prim-ministru, un asemenea scenariu devine și mai improbabil.
O parte din victorie este revendicată, chiar mai puternic și mai explicit decât o fac liberalii, de USR. Abandonarea doamnei Lasconi de către elitele partidului înaintea primului tur – un gest controversat, dar corelat cu atitudinile simpatizanților – le permite să-și asume o legătură mai strânsă cu președintele Dan decât ar putea să o facă liberalii. Pe de altă parte, șeful statului a anunțat că va participa, ca invitat, la întâlnirile șefilor de stat sau guvern aparținând PPE, desfășurate înaintea reuniunilor Consiliului European – ceea ce probabil că nu i-a încântat pe cei din USR, afiliați Renew Europe. Dar conexiunea între USR și Nicușor Dan există în primul rând datorită rolului acestuia din urmă în formarea partidului. Oricum, asocierea cu președintele este în acest moment benefică pentru un partid aflat într-un moment important, acela al intrării într-o coaliție cu foști – și, mai mult ca sigur, viitori – adversari.
Nu se va insista aici asupra opțiunii naturale a UDMR pentru participarea la guvernare, utilă din punct de vedere parlamentar și justificată politic. O coaliție cvadripartită ar putea funcționa mai bine decât una tripartită, în sensul că formațiunea comunității maghiare ar putea juca rolul de mediator în controversele care, inevitabil, vor apărea. Marea problemă a unei coaliții largi – așadar, cu participarea PSD – este neîncrederea istorică între componentele ei. România stă oricum destul de rău la capitolul cultură a cooperării, iar dificultățile economice și costurile sociale ar putea accentua tendințele individualiste ale partidelor. Dar, indiferent ce ar spune unii sau alții, pentru orice există un început.
Președintele recent ales poate contribui la formarea unei majorități parlamentare și a unui guvern – este o caracteristică a sistemului nostru politic. Dar nu poate face mare lucru pentru a menține coeziunea în rândul coaliției, mai ales dacă popularitatea sa se va eroda în timp. Participanții trebuie să considere că este în interesul lor să joace corect, să nu trișeze, iar cel mai bine ar fi ca niciunul dintre ei să nu aibă opțiuni alternative, să nu poată ieși pe margine sau adera la echipa adversă. Vom vedea curând dacă aceste condiții vor fi satisfăcute.
Publicitate și alte recomandări video