Fundaţia Axis a prezentat săptămâna trecută un barometru privind consumul cultural al ieşenilor. La o evaluare superficială, concluziile studiului împing spre depresie: ieşenii nu citesc, nu merg la teatru, nu călătoresc, dar sunt convinşi că oraşul lor merită titlul de Capitală Culturală Europeană. În lipsa unor cercetări similare realizate în oraşele "concurente", am avea tentaţia să vedem numai partea goală a paharului şi să ne lăsam cuprinşi de fatalism. Doar că, la o căutare mai aprofundată pe internet, vom găsi un studiu asemănător realizat de IRES la Cluj Napoca, în mai 2013 (n-or fi dat iama clujenii în teatre şi biblioteci fix în 2014). Barometrul ardelenilor este structurat la fel, pe alocuri cu întrebări şi variante de răspuns identice. În orice caz, poate fi uşor propus ca material comparativ.

Să le luăm pe îndelete. La întrebarea "Cât de des aţi citit o carte în ultimele 12 luni", doar 38% dintre ieşeni au dat răspunsul îngrijorător (1 - 2 ori pe an/ niciodată), spre deosebire 41% dintre clujeni. Avantaj, noi. Circa 23% dintre ieşeni spun că au fost la un spectacol de operă în ultimul an, faţă de 25% dintre clujeni. Avantaj, ei. Ieşenii au mers în număr semnificativ mai mare la teatru ( 48% - cel puţin o dată în ultimul an), comparativ cu ardelenii (39%), chiar dacă ultimii se bucură de o "scenă" mai ofertantă. Avantaj şi noi, şi ei. Clujenii ajung mai rar prin baruri, cluburi şi restaurante, se plimbă cam la fel de des prin mall-uri, dar merg mai des la biserică. Pe lumea asta, avantaj, noi. Procentele sunt asemănătoare atunci când vorbim despre călătorii în afara oraşului, cu un plus pentru Cluj Napoca în cazul excursiilor frecvente. Un ieşean din trei spune că a fost la bibliotecă în ultimul an, faţă de un clujean din patru. Avataj, tot noi. La capitolul gusturi muzicale, nu se observă diferenţe semnificative, muzica uşoară/ pop şi muzica populară dominând topul preferinţelor în ambele oraşe. Totuşi, clujenii apreciază în mai mare măsură muzica simfonică şi opera (13%, faţă de 6,5%), în timp ce ieşenii, oarecum paradoxal dacă ţinem cont de oferta de festivaluri, sunt mai apropiaţi de jazz/ blues (4,4%, faţă de 1%).

Cifrele din dreptul consumului de televiziune, internet, presă scrisă şi radio sunt asemănătoare, cu variaţii de multe ori în zona marjelor de eroare. Sunt suficiente răspunsuri care dau senzaţia că studiile au fost realizate în aceeaşi urbe, la câteva luni distanţă, nu în două oraşe despărţite de Carpaţi.

Dacă cele două cercetări sociologice s-ar fi rezumat exclusiv la consumul cultural, Iaşul ar fi putut fi declarat câştigător, fie şi la puncte. Există însă un capitol, evidenţiat mai bine în barometrul IRES, dar conturat suficient şi în studiul Axis, la care "rivalii" de pe Someş ne sunt clar superiori. Mai exact, la categoria încredere în forţele proprii şi implicare civică. Spre exemplu, 88% dintre clujeni cred sau sunt convinşi că oraşul lor va deveni Capitală Culturală Europeană în 2021, spre deosebire de 66% din ieşeni. Întrebaţi dacă merită acest statut, procentul în Cluj-Napoca urcă la 91%, în Iaşi coboară la 61%. Mai mult, circa 70% dintre clujeni se declară dispuşi să se implice activ pentru ca oraşul lor să obţină titlul. Studiul Axis nu a măsurat potenţialul de implicare a ieşenilor în cadrul competiţiei, dar oferă un procent relevant: 73% dintre ieşeni nu au participat la nici o activitate de voluntariat în ultimul an. Diferenţa dintre oraşe devine şi mai clară la întrebarea privind donaţia de 2% din impozitul datorat statului către ONG-uri. Întrebările sunt formulate uşor diferit, dar aflăm că 61% dintre clujeni spun că au donat cel puţin o dată, în timp ce doar 30% dintre ieşeni spun că donează procentul în cauză. Nu în ultimul rând, 61% dintre clujeni afirmă că şi-ar dori să participe mai mult la activităţi culturale, spre deosebire de numai 48% dintre ieşeni. 

Dincolo de calitatea şi amploarea evenimentelor culturale, de infrastructura şi resursele puse la dispoziţie, dincolo chiar de conceptul de proiect, Iaşul trebuie să (re)descopere mai întâi reţeta entuziasmului. Acea plăcere a competiţiei de dragul competiţiei care uneşte o comunitate în jurul unui ţel comun şi trezeşte pofta de implicare pentru cetate. Cel mai trist ar fi să pierdem competiţia nu pentru că nu ne-am făcut lecţiile, ci pentru că ceilalţi, oricare ar fi ei, "şi-au dorit mai mult victoria".