Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Nu vreau sub nici un motiv să-i idealizez pe politicienii francezi - au şi ei destule defecte, dintre care cel mai răspândit e demagogia. Dar cine îşi închipuie că Marine Le Pen e un fel de Şoşoacă a francezilor (mai ales că amândouă sunt „la bază” avocate) se înşală total.
Am urmărit o parte din „seara electorală” de duminică transmisă de TV5 (care prelua de fapt emisiunea de pe France 2). N-am scăpat, cred, nici un scrutin francez important din ultimii 30 de ani, la câteva din ele (cum ar fi prezidenţialele din 1995) având şansa să mă aflu „la faţa locului”. De data aceasta, m-am uitat la emisiune fără mare tragere de inimă: absenteismul a atins un nivel record, combatanţii de pe platou păreau, majoritatea, fără vlagă, jurnaliştii invitaţi făceau afirmaţii previzibile. S-au emis mai multe explicaţii în ce priveşte absenteismul: a fost, cu siguranţă, şi pandemia, a fost şi incapacitatea unor partide de a-şi mobiliza electoratul. Când singurul tău „program” este: „Trebuie să ridicăm un baraj în faţa Frontului Naţional” (mă rog, a „Reuniunii Naţionale”, cum se numeşte acum partidul lui Marine Le Pen) nu e de mirare că alegătorii nu mai sunt sensibili la acest slogan vechi de decenii. S-au întâmplat totuşi nişte lucruri interesante duminică. Partidul lui Macron a înregistrat un scor dezastruos ceea ce, în definitiv, nu e de mirare: e un partid creat artificial, lipsit de personalităţi proeminente şi vizibile, cu excepţia preşedintelui. Al doilea fenomen notabil şi îmbucurător este rezultatul bun al dreptei republicane, rezultat ce modifică peisajul politic în perspectiva prezidenţialelor de anul viitor: duelul Macron-Le Pen nu mai este perceput drept o fatalitate, ipoteza intrării în finală (sau, de ce nu, a victoriei) unui candidat al dreptei tradiţionale devine plauzibilă. Partidul lui Marine Le Pen a înregistrat un scor sub aşteptări, ceea ce face ca discursul anti-extrema dreaptă să aibă mai puţină relevanţă. Într-o singură regiune, din sud, lista Reuniunii Naţionale are şanse (nu foarte mari) de câştig, listă condusă de Thierry Mariani, cunoscut pentru legăturile sale cu regimul lui Putin. Nici partidul din cealaltă extremă, Franţa Nesupusă a lui Mélenchon, nu are cu ce să se laude, fiind votat de o minoritate. Deşi, curios (dar e oare într-adevăr curios?), dacă nicio formaţiune politică nu se aliază cu Marine Le Pen, în schimb despre Franţa Nesupusă s-ar zice că e un partid frecventabil, din moment ce în mai multe locuri (inclusiv în regiunea pariziană) forţele de stânga l-au acceptat într-o alianţă menită să înfrângă dreapta republicană. O situaţie cu atât mai revoltătoare cu cât Mélenchon a avut recent nişte declaraţii scandaloase, ce ar fi trebuit sancţionate sever. Vedem însă, o dată în plus, că extrema stângă beneficiază de un parti-pris favorabil şi că pare mai frecventabilă decât extrema dreaptă.
Spuneam, aşadar, că politicienii din platou au fost mai degrabă rezervaţi. Excepţie, din nou, reprezentanta lui Mélenchon, volubilă, foarte agresivă şi servindu-ne toate clişeele discursului stângist. Excelentă a fost intervenţia, de la sediul de campanie, a lui Valérie Pécresse (cap de listă al dreptei în regiunea pariziană). Reprezentantul Reuniunii Naţionale - nu i-am reţinut numele - a fost surprinzător de moderat. Şi de data aceasta, nu m-am putut abţine să nu fac o comparaţie între politicenii francezi şi cei români. Concluzia se impune cu forţa evidenţei: discrepanţa e foarte mare. Nu vreau sub nici un motiv să-i idealizez pe politicienii francezi - au şi ei destule defecte, dintre care cel mai răspândit e demagogia. Dar cine îşi închipuie că Marine Le Pen e un fel de Şoşoacă a francezilor (mai ales că amândouă sunt „la bază” avocate) se înşală total. Marine Le Pen e un bun orator, o polemistă redutabilă, iar partidul ei a atras câteva personalităţi remarcabile, Gilbert Collard, spre exemplu, sau Marion Maréchal Le Pen, foarte tânără, foarte frumoasă, inteligentă, care a abandonat - deocamdată - politica, dar care poate oricând reveni în centrul atenţiei. Desigur, programul partidului e aberant, atât ca orientare anti-europeană, cât şi din punct de vedere al opţiunilor economice. Apoi oamenii politici francezi ştiu să vorbească, au un discurs coerent (chiar şi Mélenchon, în deriva lui stângistă, e coerent). Ai noştri, cu excepţiile de rigoare, fug pe culoarele şi scările parlamentului ca să scape de întrebările ziariştilor. Cei care ies în faţă şi vorbesc, privilegiază violenţa verbală, atacurile mârlăneşti. Sunt de o incultură crasă, au consilieri care le scriu postările de pe Facebook şi discursurile de la tribuna Parlamentului (pe care le citesc împleticit, fără să ridice ochii de pe hârtie de teamă să nu piardă şirul). Şi-au creat o dexteritate în a se plimba pe la televiziuni şi a participa la „dezbateri” jalnice. Insist, sunt şi excepţii onorabile, dar „norma” e dată de astfel de personaje lamentabile.
Am avut o tristă confirmare acum două zile, la audierea în Comisia juridică a candidatului pentru funcţia de Avocat al poporului. Spusele unor reprezentanţi ai AUR şi PSD depăşeau orice limite ale bunului simţ. Intoleranţa, naţionalismul şovin erau la ele acasă. Am asistat la o avalanşă de insinuări ticăloase, de neacceptat într-o democraţie adevărată. Aşa înţelege politicianul român să fie „combativ”? Înseamnă că suntem departe de rigorile unei societăţi civilizate.
Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |