Convergenţa de adâncime
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 16.06.2021

Convergenţa de adâncime

GALERIE
nicolae cretu
  • nicolae cretu
- +

Ghici cine (re)vine la cină? (II), o nouă carte de dialoguri (Junimea, 2021): amfitrionul apreciatei emisiuni a TVR Iaşi, Vasile Arhire, şi o selecţie de „convivi” ai săi (re) vin/ trec de pe ecranul TV în pagini ale colecţiei editoriale „Dialog XXI”. Previzibil, mănunchiul de nume/ personalităţi (18 la număr) trimite, de la o „cină” la alta, la o destul de diversificată „paletă” de preocupări, vocaţii şi specializări, pasiuni şi împliniri de o viaţă, ale invitaţilor acestei proeminente emisiuni, de o deschidere exigentă.

Firesc şi substanţial, dar fără ostentaţie, sunt abordate teme din aria medicinei (N. Forna, Gr. Tinică, M. Burlea), literatură, arte, cultură (L. Vasiliu, Th. Codreanu, I. Holban, M.R. Iacoban, E. Urmă, L.Suhar, C. Tofan, S. Vicoveanca, S. Păutza, A. Ichim, Al. Jula), ştiinţe, învăţământ, inginerie (D. Cristea, Tr. Cohal, A. Placinschi, D. Popescu). Voi scrie altundeva şi mai pe larg, inclusiv despre formele de „comunicare” şi complementaritate între astfel de compartimentări, departe de a implica delimitări „etanşe”. Prejudecata sau iluzia, sterilizante, ale unor asemenea „bariere”, iată ceva frapant străin, deopotrivă, jurnalistului - amfitrion, ca şi partenerilor săi de dialog. Dimpotrivă, îi uneşte credinţa tonică, trăită, nu doar „declarată”, în necesarul echilibru, vitalizant, între mai libere deschideri spre hobby-uri, loisirs şi preocupări sau „evadări” dincolo de axa centrală a activităţii şi, de cealaltă parte, primatul alegerii făcute pentru domeniul în care excelează. Cu o pasiune şi o tenacitate ce au, desigur, ele însele, de câştigat din „măsura” lucid benefică a specializării substanţiale, de profunzime, dar fără vreo „zăvorâre” în ea. O „violon d’Ingres”: pictura (N. Forna), romanul (D. Cristea), sportul (A. Placinschi), pescuitul (L. Suhar, C. Tofan)…

Evident, miezul interviurilor ţine de reuşitele şi proeminenţa pe acele direcţii care i-au consacrat pe interlocutorii lui Vasile Arhire, aleşi tocmai datorită rezultatelor, realizărilor, operei, rodului. Aşadar confesiuni, autoevocatoare de „rădăcini”, trepte ale devenirii în timp, stimuli şi şanse, dificultăţi sau teste revelatoare, modelatoare, proiecte, satisfacţii vs. nemulţumiri, inclusiv de sine, o configuraţie de ego - „naraţiune” căreia întrebările, intervenţiile şi reacţiile de host îi croiesc albia şi-i incită fluiditatea, aprofundările, variaţiile cuvenite, preţioasele nuanţări. Un discret, dar întotdeauna perceptibil, efect de fineţe vine dintr-un soi de „orchestrare” - armonizare a corelaţiei dialogice, graţie impactului, modelator (al întregului acestui „binom”) exercitat de „gazda” dialogurilor: tonalitatea şi cadenţa rolului său incitator, deloc narcisist şi de vreun verbiaj diluant, parazitar, ci funcţional şi empatic receptiv, cum se şi cuvine, de un climat „contagios”, împărtăşit cu oaspetele, modelator şi ca efect, cred, asupra telespectatorului, cititorului acum - unul de ordinul civilităţii şi culturii dialogului, o „răsfrângere” nu chiar granted dinspre media TV, luate în ansamblu, o calitate, aşadar, cu atât mai preţioasă.

În prim-plan, mereu: munca şi cu tot ce se leagă decisiv, de ea; premise, opţiuni, „ţinte”/ proiecte, căi, ethos, rezultate. Nu în fade generalităţi, ci analizată analitic (autoanalitic), cu detalii revelatoare: „sacii cu cărţi” (I. Holban), cimitirele mutate/ Stânca Costeşti (D. Popescu), acoperişul „bojdeucii lui Creangă” (L. Vasiliu), Manea - diagnosticianul român (S. Păutza), sugestia lui Popescu-„Dumnezeu” vs. Hardughia (M.R. Iacoban), muzeograful - „gospodar” (A. Ichim), „Aseară vântul bătea/ Ceauşescu - Bokassa” (Al. Jula), „protejatul” Ionică (M. Burlea). Scriitori care nu-şi uită profesorii (de pildă, pe bârlădenii C. Parfene, M. Daraban), L. Suhar citându-l pe Irimescu: „viermele îndoielii”, Dan Cristea - informatician şi romancier despre prof. Sonia Tanu, de la Moineşti. Toţi, absolut toţi „convivii”, se întorc în timp cu „recunoştinţă pentru prima şcoală”, cea „de-acasă”, a părinţilor/ a familiei, apoi la celelalte şcoli urmate, la descoperitorii talentelor/ vocaţiilor care i-au împlinit şi consacrat. Cei din învăţământ apar preocupaţi, profund şi statornic, de stimulii optimi ai creativităţii şi competitivităţii discipolilor (Tr. Cohal, N. Forna, D. Cristea, L. Suhar, C. Tofan), inclusiv pe calea unor programe şi filiere internaţionale. Confesiunile şi carierele/ reuşitele personale beneficiază vădit de un sincer fluid al generozităţii, nu cad în vreo crispare autolaudativă şi acesta e semnul cel mai sigur al unei demne şi sobre conştiinţe a propriilor merite, reale şi firesc recunoscute, nu fluturate narcisistic.

Arta de asculta (apud. Al. Călinescu, Cuvânt însoţitor) e parte a naturaleţii dialogului întemeiat pe o bună cunoaştere a activităţii şi operei fiecărui invitat, inclusiv omul, temperamentul cu care se intră în rezonanţă. Accentele mai acide nu sunt evitate: „procesul Bologna” (D. Cristea), agricultura - văzută nefestiv (A. Placinschi), despre „târlâituri” (S. Vicoveanca), nici cele de umor: cu „bunicul” I. Holban, întrebări „indiscrete” despre „rude” ca Zelea-Codreanu sau „socrul” Dăscălescu. Unele „voci” sunt de devotaţi „cronicari” şi figuri centrale vs. istoria instituţiilor (E. Urmă şi Opera Iaşi, L. Vasiliu - „Pogor” şi „Junimea”…). Muncă, talent, vocaţie: efectul e tonic, asupra „receptorului”/ cititorului. „Gardieni” ai sănătăţii (Gr. Tinică), profesori înzestraţi şi „educaţie bună” (C. Tofan), muzeul viu (A. Ichim), scriitori şi artişti, autentici ctitori şi generoşi „gospodari”: o paletă variată, căreia amfitrionul Vasile Arhire îi pune bine în lumina convergentă, de adâncime, a rodniciei trudei în bucurie.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pesedistul bun, pesedistul rău

Cătălin ONOFREI

Pesedistul bun, pesedistul rău

În viitor, se vor înmulţi cazurile în care înţeleptul Vasile se va contra cu ţăranul Marcel! 

Filmuletul zilei

opinii

Din ce în ce mai buni

Briscan ZARA

Din ce în ce mai buni

Ideea pensionării la 70 de ani mi se pare bună, însă doar ca idee, nu ca lege. Pentru că se ştie faptul că românii sunt extrem de buni la interpretarea oricărui text, fie el biblic, politic sau legislativ, şi vor fi în stare să scoată din asta ceva cu totul şi cu totul diferit decât ce s-a intenţionat, chiar pervers.

Glose la Eminescu

Nicolae TURTUREANU

Glose la Eminescu

* „E ochiul lui/ atotcuprinzător,/ scăldându-ne-n lumină/ preacurată.// Poeţi ce-au fost,/ poeţi ce au să vină,/ traşi pe a poeziei sale roată.”

Eminescu - în vremea lui şi a noastră

Mihai DORIN

Eminescu - în vremea lui şi a noastră

În vremea lui, Eminescu a fost de puţini înţeles, de unii iubit, de mulţi urât. Nimic nou sub soare. Să înţelegi un om care venea din adâncul timpului, de la „izvoarele veşnice” din care, vorba lui Iorga, se nutresc „naţiile şi secolele”, nu era la îndemână decât spiritelor alese. Iar acestea erau puţine, într-un timp anomic, în care regulile le făceau parvenţii, năimiţii, patrioţii de profesie, speculanţii „frazei”, adică ai vorbelor fără duh, învăţate pe de rost, pentru a camufla adevărul vieţii. Cronicarul acelui timp e perceput a fi Caragiale, întrucât râsu-plânsu are mai mare trecere decât tragicul eminescian. Cei doi se întâlnesc însă în pasiunea de a devoala adevărulşi a vitupera impostura.

pulspulspuls

Vizitele de dimineaţă ale lui Mihăiţă care i-au scos din minţi pe procurori

Vizitele de dimineaţă ale lui Mihăiţă care i-au scos din minţi pe procurori

Of, of, că grele vremuri am mai ajuns să trăim la Iaşi, stimaţi telespectatori, încât iote că nu trec două zile şi iar ne năpădesc informaţiile pe surse toate una şi una despre dosarele mai marilor zilei, fie Mihăiţă, fie dom’ Costel. 

Caricatura zilei

City manager

Editia PDF

Bancul zilei

De acum, la internarea în spital pacientii sunt obligati sa aiba: extinctor, trusa de prim ajutor si lanterna (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.