Copacii, coada și toporul

Cred că fix așa și este

Politologul polonezo-american (și consilierul a vreo doi președinți americani) Zbigniew Brzezinski (1928-2017) a livrat încă din 1994 (în cartea sa The Grand Chessboard/ Marea tablă de șah, mă informează AI) explicația simplă și pe înțelesul oricui de ce Rusia poartă sâmbetele Ucrainei de când aceasta există (ajungându-se sâmbătă, iată, în ziua 1500 de război!):

„Fără Ucraina, rusia încetează de-a fi un imperiu. Cu Ucraina sub influența ei și apoi subordonată, rusia devine automat un imperiu.”

(A fost alegerea mea să transcriu numele rusiei cu inițială mică tocmai pentru că susține și grafic ideea.)

KI/ AI îmi mai explică următoarele: că strategist-ul (strategul politic) Zbigniew Brzezinski ar fi argumentat în pomenita carte că, pentru statutul imperial al Rusiei, Ucraina are valoare de pivot: „fără resursele ei umane, industriale și agricole, Rusia nu poate fi un imperiu euro-asiatic robust”. Subordonarea Ucrainei ar restabili numaidecât capacitatea Rusiei de-a „proiecta” putere și de-a influența vecinătatea europeană, securizându-și statutul de „imperiu neterminat” (Atlantic Council).

Un imperiu veșnic neterminat, aș completa, condus mereu de niște neterminați.

 

„Domestic Terrorist”

Câte s-au mai întâmplat din ianuarie încoace! Dar cred că merită reținută treaba cu împușcarea la Minneapolis a doi cetățeni americani de către agenții ICE (Immigration and Customs Enforcement) în plină stradă, declarați de oficialitățile americane, de la fosta șefă a DHS (Department of Homeland Security) Kristi Noem până la Trump și Vance drept, vezi Doamne, „teroriști domestici”.

Ei bine, Heather Cox Richardson (*1962), istoric și profesoară la Boston College care ține un fel de jurnal politic (și?) pe FB, reținea în postarea Day 27, January 2026 următoarele:

„Înainte ca un agent de la Border Patrol să o împuște pe Renee Good, acesta i-a fotografiat fața și plăcuța de înmatriculare, iar în Maine, o protestatară a înregistrat răspunsul unui agent la întrebarea că de ce îi înregistra plăcuța de înmatriculare.” Ce credeți că i-a răspuns?

„Avem o mică și drăguță bază de date, iar de acum sunteți considerată un terorist domestic.”

Informația aceasta, arată Heather Cox Richardson, „pare să reflecte Memorandumul Prezidențial pentru Securitate Națională din 2025 care sugerează că oricine se opune politicilor administrației este un terorist domestic”.

De aici până la o dictatură în toată regula parcă nu mai e decât un pas.

 

Tare!

Citesc eu o postare de-a lui Mihail Vakulovski din care aflu că poetul armean Gevorg Emin, întrebat fiind ce loc ocupă „în poezia armeană contemporană?”, ar fi răspuns cu tâlc după cum urmează:

– Sunt al doilea cel mai bun poet!

– Și primul cine e?

– Pe primul loc sunt mai mulți. Al doilea sunt doar eu!

Bine, bine, și de locul trei?!? Ar fi mers un răspuns de genul: „Pe locul trei sunt toți ceilalți/restul…”

 

Adaptare

Emoții într-un pahar de apă plată.

 

Statul de drept și birocrația

Mi-a venit ca amintire un citat din cartea memorialistică a fostului președinte german Joachim Gauck (Iarnă-n vară – primăvară-n toamnă, Curtea veche, 2013) (a cărei traducere îmi aparține, ca fapt divers și o consider lucrarea mea de licență în materie de traducere). Iată-l:

„Până una alta, Geiger a trebuit să le dea şefului său şi personalului din Est lecţii despre statul de drept şi normele acestuia. El ne-a învăţat diferenţa dintre acţiunea administrativă înlăuntrul statului de drept şi libertatea bunului-plac cât şi faptul că nu poţi conduce nicio instituţie publică doar cu bunăvoinţă. În plus, ne-a argumentat convingător ideea că ceea ce unii numesc birocraţie este în definitiv o reglementare în favoarea celor slabi, pentru că toţi cetăţenii au drepturi egale în faţa legii.” (Sublinierile îmi aparțin)

De meditat, nu-i așa?

Altfel, cu ani buni în urmă, o prietenă spunea, tot pe FB, despre această carte, printre altele, asta:

„Carte de președinte adevărat! Pentru câteva categorii sus-puse, ar trebui să fie lectură obligatorie.”

Ce pot să zic, așteptările scriitoarei și cercetătoarei Liliana Corobca s-au dovedit mai degrabă idealiste, pentru că mă cam îndoiesc să fi citit măcar vreun politician român mai răsărit, de pildă, cartea lui Gauck.

 

Apropo de importanța Ucrainei

Zilele trecute, ce știre am văzut pe Digi24?

Cum că fostul emisar al SUA pentru Ucraina, generalul-locotenent (r.) Keith Kellogg, ar fi propus „crearea unei noi alianțe internaționale de apărare care să includă” nici mai mult, nici mai puțin decât… și Ucraina!

Lăsând deoparte faptul că i-a ținut isonul lui Trump considerând și el actuala NATO drept „lașă” și ineficientă în timpul conflictului cu Iranul (mă rog, eficiența SUA în Iran e pe zi ce trece ea însăși tot mai discutabilă și, iată, am ajuns deja în ziua 37 a nebuniei din Golf), dar, hei, omul are și el o vârstă și de vorbit a vorbit, oricum, pe Fox News.

Interesant e ce țări vede el, printre altele, în noua NATO: Japonia, Australia, Germania, Polonia și, desigur, Ucraina! Care, zice Kellogg „s-a dovedit a fi un bun aliat”.

Aici cred că se cam desparte de Trump care precis vede, la o adică , mai degrabă o alianță alternativă împreună cu Rusia lui dragă…

 

Copacii și toporul

Proverb turcesc – așa scria pe memă (în limba engleză). E, mai degrabă, o pildă:

Pădurea se micșora, dar copacii continuau să voteze cu toporul. Pentru că toporul era șmecher și îi tot convingea pe copaci că, deoarece coada lui e tot din lemn, e unul de-al lor!

 

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video