Când lucrurile o iau razna, nu le poţi îndrepta întotdeauna cu vorba bună, cu laude sau cu mângâieri pe creştet. Mai ales când ai de a face cu o clasă politică şi o administraţie corupte, arogante şi cu ambele mâini adânc înfipte în banul public.

Este inadminisibil ca Iaşul, un oraş cu o istorie cu care niciun alt oraş al ţării nu se poate mândri, să ajungă la mâna unor clanuri politice pesedist-peneliste, sub talpa unor grupuri de interese care-şi dispută banul public ca pe o vacă de muls.

De 30 de ani, o adevărată dinastie conduce Iaşul. Am avut doar trei primari, care şi-au lăsat scaunul de Primar de la unul la altul, ca pe o moştenire de familie. De 30 de ani, nu îi deranjează nimeni.

Iaşul, oraşul meu natal, oraşul în care am crescut, m-am educat şi m-am maturizat, e viu şi plin de energie. Şi sunt foarte mândră de el. Dar lăsat pe mâna celor care îl vor doar pentru ce pot jefui şi distruge din el, Iaşul se sufocă.

Se sufocă gâtuit în trafic, intoxicat în noxe şi praf, înghesuit între construcţii ridicate ilegal cu şpăgi plătite unde trebuie, lăsat la cheremul celor care văd în el doar profitul personal.

Ieşenii au ambiţii mari, dar primarii Iaşului din ultimii 30 de ani au avut ambiţii mici.

Şi Iaşul rămâne tot mai mult în urma altor oraşe mari din ţară, care se modernizează accelerat.

Am locuit în SUA 16 ani – am plecat acolo pentru studii avansate, când aveam 22 de ani. Pe cont propriu, fără susţinere din partea cuiva, doar cu suportul emoţional al familiei, al celor dragi.

Am studiat, am muncit, am crescut. Am devenit o persoană care are curajul de a spune lucrurilor pe nume, independentă, devotată unor idealuri bazate pe valori.

Am fost manager în companii mari şi am demonstrat că sunt un bun administrator. Am învăţat în Boston şi Cambridge ce înseamnă să investeşti în universităţi şi în proiecte vizionare, cum se creează industrii noi, cum se dezvoltă comunităţi în care oamenii sunt fericiţi. În fiecare zi, mi-am spus: aşa s-ar putea face şi în România; aşa s-ar putea face şi în Iaşi.

Dar iată că în frumosul nostru Iaşi, aceste lucruri nu se întâmplă.

Mihai Chirica stă de 18 ani în primărie – ca director tehnic, ca viceprimar, apoi ca primar. Îmi puteţi spune măcar un lucru care va rămâne în istorie de pe urma lui? Măcar unul. În afară de tăiatul teilor şi o avere pe care nu şi-o poate justifica.

Iaşul nu merită să i se întâmple aşa ceva.

Iaşul trebuie să scape de poluare, de traficul infernal, de incompetenţa, lăcomia, aroganţa şi nepotismul din administraţia lui. Iaşul are nevoie de un transport public modern, nu cu autobuze vechi cumpărate de la cumătru. Iaşul are nevoie de un sistem modern de parcări, de şcoli şi spitale în care să nu-ţi fie frică să intri.

Iaşul trebuie să se dezvolte cu cap şi nu după cum vor mafiile imobiliare aflate sub protecţia actualului primar, să aibă servicii în slujba ieşenilor şi nu în batjocura lor, să aibă o administraţie vizionară, onestă şi prietenoasă cu locuitorii lui.

Ca viitor primar, voi avea grijă de toate acestea.

Vom pune, împreună, lucrurile în ordine. În ordinea lor firească.

Pentru că Iaşul trebuie să înflorească.

Un oraş pentru toţi. Nu pentru hoţi.

Cosette Chichirău