Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Covorul de iarbă. Povestea unui mic poem

GALERIE
michael astner
  • michael astner
- +

Multă vreme am crezut că e primul (şi singurul) meu poem scris în săseşte, anume prin 1990 sau 1991. Dar ce să vezi, răsfoind eu cu ceva timp în urmă un caiet-jurnal de prin 1989 (iaca, nici asta n-o mai ştiu sigur: să fi fost 1988, să fi fost 1989?), dau de prima variantă a textului - în germană! Ce naiba? 

Chiar aşa să mă fi înşelat memoria? Iaca, se poate. (În paranteză fie spus: nu mai sunt chiar sigur nici de când se va fi început astuparea fântânii de lângă pivniţă, căci după ultimele scoateri de nămol, găsiturile multe constând în sticluţe vechi de diverse medicamente ori alte obiecte par a documenta ideea că prostia astupării a început încă de la sfârşitul anilor 1970, după moartea bunicii din partea mamei, deci după 1978...)

Micul poem e inspirat de creşterea ierbii în curtea noastră de la Amnaş. Care curte este, vorba lui tata, „una din cele mai mari din sat”. Şi cred că este, căci în curtea asta poţi întoarce (în fundul ei), dacă eşti bun, şi un car tras de cai ori un camion. Câtă vreme pe curte gospodăria era gospodărie, cu animale (bivoliţă, cal, găini, porci etc.), adică pe când eram copil şi mai trăiau bunicii, nu prea era fir de iarbă. În 1976, ai mei s-au mutat de la Apoldu de Sus (sat vecin) înapoi la Amnaş: se desfiinţase şi jumătatea de normă de morar pe care o avea tata la moara din Apold, a trebuit să facă naveta la Sibiu, iar asta o putea face la fel de bine şi de la Amnaş, fără să mai stea cu chirie - pe vremea aceea, din Amnaş plecau trei curse pe zi spre Sibiu, autobuze care, desigur, se şi întorceau, şoferii fiind din sat! În plus, cum bunicul murise în 1973, bunica rămăsese singură şi mergea şi ea deja spre 80 (avea să moară chiar la 80 de ani). Deşi ai mei au făcut poartă despărţitoare pe la jumătatea curţii, ca să nu mai umble găinile prin toată curtea, cum-necum, încet, dar sigur, a început să crească iarba inclusiv în curtea din spate. Aveam noi găini, aveam şi oi (dar, de, oile erau date de prin primăvară până toamna târziu la ciobanul tocmit de sat), cu toate astea, deja înainte de emigrarea mamei (în octombrie 1993) şi înainte de căderea comunismului, după cum o ilustrează o poză făcută de vreo rudă din Germania venită în vizită (poză cu mama, un miel, nişte găini, mormanul de gunoi, ţarcul pentru oi şi covorul iniţial, presărat cu flori de muşeţel), chiar şi curtea din spate, în ciuda găinilor, avea deja un covor de iarbă...

Că apoi, când ani în şir n-a mai stat nimeni în casa de la Amnaş, covorul iniţial (subţire, cu muşeţel şi o iarbă tipică la început pentru locuri fără vegetaţie rămase necălcate) s-a transformat într-un fel de persan de pajişte, e aproape firesc. De pajişte, desigur, şi pentru că, între timp, cosesc iarba din curte an de an de cel puţin trei ori (cum ar veni: fac fânul şi de două ori otava...).

În fine, iată şi varianta originală şi finală a poeziei:

gras//über die Schritte meiner großeltern/ ist gras gewachsen./ es ist viel kamille dabei -/ wir setzen uns in den hof/ und ernten tee.// die schritte meiner eltern/ verlieren sich schön langsam auch/ in diesem gras -// vielleicht morgen schon/ erkenne ich/ meine eigene fußspur/ nicht mehr.

(iarbă// peste paşii bunicilor mei/ a crescut iarba./ e mult muşeţel prin iarba asta -/ ne aşezăm în curte/ şi culegem ceai.// paşii părinţilor/ se pierd încet-încet şi ei/ în iarba asta -// poate mâine deja/ n-o să-mi mai recunosc/ nici propria urmă.)

Acum, într-un fel, micul poem a devenit caduc - caduc din punct de vedere biografic şi documentar: păi, de pildă nu mai creşte de multă vreme muşeţelul prin curte (a reapărut pentru scurt timp după ce am avut şantier în curte în locul rămas gol de la un morman de nisip ce ocupase câţiva ani un colţ de curte). Dpdv biografic, aproape c-aş zice că a devenit din fericire caduc, în măsura în care eu unul am cam făcut tot ce mi-a fost posibil taman ca să-mi „recunosc” (regăsesc) urmele. Dar, desigur, toate astea, aşa, doar pentru mine personal. Sper cel puţin.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri