Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Credinţă şi speranţă

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

Atunci când am simţit mai mult decât oricând nevoia de a-L căuta pe Dumnezeu, de a ne mărturisi şi a-I implora ajutorul, bisericile sunt închise, paradoxal, pentru a ne proteja. De aceea slujbele religioase din aceste zile au ceva straniu. 

Credincoşii, în număr tot mai mic în Postul Mare, în care lăcaşurile erau îndeobşte pline, în aşteptarea Învierii Domnului, stau răsfiraţi pe lângă ziduri. Nimeni nu încalcă norma distanţării sociale, cum se spune mai nou. Nimeni nu salută şi nu-şi dă mâna. Toţi par încremeniţi în poziţii hieratice, precum statuile divinităţilor orientale. Însă apăsarea generată de proximitatea duşmanului nevăzut, căutarea febrilă a salvării, rugăciunile rostite în şoaptă au ceva din atmosfera tragediilor greceşti. Oamenii ştiu că vieţile lor atârnă de un fir de aţă, că acest duşman e poate cel mai perfid din câţi s-au confruntat vreodată, au descoperit că sunt atât de neputincioşi în războiul cu el, că toate adevărurile lumeşti sunt fum, în vreme ce singura certitudine este măreţia lui Dumnezeu. Poate n-au glosat niciodată pe tema deşertăciunii lumii, dar acum constată, abrupt, că lumea, cu legile ei, cu sofismele ei, cu falsele ei garanţii e atât de nepregătită să ducă un război inegal cu un inamic straniu, venit de nu se ştie unde şi care ne lasă descumpăniţi. Ştiinţa amână răspunsurile cu privire la cauze şi, dureros de mult, soluţiile cu privire la efecte. Am început să gândim globalist fără să vrem. Cine va fi scăpat de sub control virusul ucigaş? Şi ce interese ne sunt ascunse? Asistăm cumva la începutul unei noi ordini a lumii? Geopoliticienii, dar şi oamenii de rând se întrec în speculaţii pe tema pandemiei. De parcă nu ar fi destul că am fost luaţi cu asalt de o cohortă de suferinţe, suntem deprimaţi şi de zvonuri ori scenarii catastrofice.

Înclin să cred că dacă în aceste vremuri deprimante nu căutăm un reazem în Dumnezeu, suntem pierduţi. Priveliştea oamenilor abătuţi mă întristează. Veştile despre suferinţele fără de margini ale celor infectaţi mă secătuiesc sufleteşte. Am văzut că unele posturi practică umorul şi comedia, de parcă ai putea să întâmpini grozăvia cu zâmbetul pe buze. Nu ştiu cât de utilă poate fi pedagogia destinderii prin râs în vremuri apăsătoare. Nu ştiu cât de pregătiţi suntem să înfruntăm tragedii colective. Mă întristează să văd medici mărturisind că pregătirea lor morală şi sufletească, fără de care nu poţi profesa, este în mare suferinţă. De aceea, printre mărturiile tonice ale acestor zile sunt chipurile semenilor noştri rugători, mai adânci în credinţa lor în Dumnezeu decât oricând. Cred că este vorba despre sincera căutare a Lui, întrucât nu poţi să fii fals în tristeţe şi în disperare.

Cu ce amintiri vom rămâne din aceste zile de încercare, de care cei mai mulţi dintre noi nu au mai avut parte? Dar învăţăminte? Deocamdată suntem în mijlocul dezastrului şi am bucuria să văd că mulţi semeni sunt capabili de gesturi de umanitate sinceră, dar şi tristeţe să văd cum alţii au dezertat ori se folosesc de tragedie pentru a se căpătui. Într-o zi, sunt convins că vom afla şi despre afaceri oneroase făcute pe spatele celor mulţi, vii sau morţi.

L-am ascultat o dată pe venerabilul părinte Rafail Noica, sfătuindu-ne că în clipa, sau în clipele, pentru cei mai stăruitori dintre noi, în care avem convingerea că l-am „prins” pe Dumnezeu, în sensul că am putut să-I spunem ceva, dintr-o răsuflare, ori am simţit mângâierea lui, să păstrăm acea clipă/clipe ca pe darul cel mai de preţ care ne-a fost hărăzit. Clipele acestea de deznădejde ar trebui să ne facă mai buni. Pentru că atât sfinţii, cât şi marii idealişti ori marile idealuri colective au apărut în împrejurări grele, de cumpănă a istoriei, nu în vremuri galante. Nu putem decât să speram că nu vom deveni mai răi, mai egoişti ori mai acaparatori. E vremea să reflectăm la deşertăciunea lumii şi să ne pătrundem de adevărurile fireşti, de virtuţile compasiunii sincere şi ale solidarităţii. Vom dovedi astfel că suferinţele ne-au înnobilat şi nu ne-au urâţit sufleteşte. Un popor trece testul de maturitate în vremuri ca cele de astăzi. Iar măreţia lui e cu atât mai certă cu cât nu se încovoaie iremediabil. Abia atunci ar fi deprimant, dacă nu am învăţa nimic din această lecţie, iar războiul cu inamicul nevăzut s-ar preface în războiul dintre noi. De exemplu, cine profită cel mai mult de pe urma crizei. Înţelept ar fi să avem tăria de a spune: punct şi de la capăt!

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri