În acelaşi timp, la fel de previzibilă, a fost extensia funcţiunilor lui în teritoriul periferic, în zona metropolitană. În primul plan urbanistic general al Iaşului realizat în anii 1995-1996, aprobat în 1998, fundamentat pe strategia de dezvoltare economică pe termen lung concepută cu această ocazie, evoluţia, problemele oraşului de astăzi au fost identificate cu rigoare. Dacă este aşa, nedumerirea vine din modul real de creştere a Iaşului şi comunelor limitrofe, care pare lipsită de reguli, mai ales dacă privim în ansamblu.

Problematica organizării spaţiale a oraşului prin mijlocirea planului urbanistic general este acută, întrucât actualizarea regulamentelor din 1998, începută prin 2007, nu a fost finalizată şi nu sunt semne că va fi curând, în condiţiile în care, în conformitate cu legea, dar şi cu dinamica mare, reală, de creştere a oraşului, termenul de valabilitate al unui plan urbanistic general este între şapte şi zece ani. Este simplu să constatăm că în cei cinsprezece ani de când a început reactualizarea planului urbanistic general al Iaşului studiile lui de fundamentare trebuiau deja refăcute de două ori! Concluzia pare să fie simplă, trebuie luat totul de la început în condiţii tematice clare.

Este adevărat că procesul de proiectare, avizare, aprobare în domeniul urbanistic este greoi în condiţiile actuale ale legii. Cu toate acestea sunt oraşe mari care ţin pasul cu dezvoltarea lor economică şi sunt deja la a treia sau a patra generaţie de plan urbanistic general. În Iaşi este în funcţiune primul. Se poate spune că ieşenii sunt mai descurcăreţi şi reuşesc să reducă cheltuielile în domeniu? Sau, întrebarea este: are Iaşul nevoie de plan urbanistic general?

Răspunsul este rapid, planul urbanistic general este o documentaţie obligatorie prevăzută imperativ de lege. În cel mult zece ani trebuie refăcut. Prin urmare actualizarea planului urbanistic general din 1998 este deja în urma realităţii. Există o ierarhie şi un mod de interacţionare obligatorii între proiectele de urbanism. Bunăoară circulă prin oraş ideea realizării planului urbanisc zonal pe zona centrală protejată, imperios necesar, urmând ca nevoia unui P.U.G. nou să-şi piardă urgenţa. Strategia realizării planurilor zonale înaintea celui general este valabilă doar pe terenurile dens construite al căror caracter urban este definit şi aproape definitiv. Pentru oraş în ansamblu lui, viziunea organizării spaţiului este obligatorie. Ea asigură alocări de terenuri de dezvoltare în corelare cu strategia de dezvoltare economico-socială, asigură calitatea şi echilibrul structurii urbane în integralitatea ei, face posibilă politici de dezvoltare coerentă a infrastructurilor urbane.

La nivel superior planului urbanistic general ar fi planul de amenajare a teritoriului metropolitan, a celui judeţean şi, sus de tot, cel naţional. Toate acestea dau substanţa planurilor locale. Bunăoară autostrada aflată de atâta amar de vreme în fază de proiectare, o dată construită va influenţa puternic dezvoltarea judeţului. Axa Iaşi-Paşcani va putea deveni, prin reducerea timpilor de legătură, o mare zonă de dezvoltare urbană. Oraşele existente vor creşte iar localităţile rurale vor căpăta caracter urban. Dar pentru asta studiile complexe de urbanism trebuiau deja începute! La fel şi pentru zona metropolitană a Iaşului care, împreună cu această dezvoltare axială spre Paşcani poate deveni unul dintre aglomeraţiile urbane de mare interes european.

O concluzie a acestor idei este că, în actualul context evolutiv, reactualizarea planului urbanistic general din anul 1998 este utilă doar în privinţa creşterii, propusă de acesta, a procentului de ocupare şi a coeficientului de utilizare ale terenurilor, ceea ce este inadmisibil de puţin pentru pretenţiile Iaşului, mare, important, semnificativ centru urban al României.

O consecinţă a acestei concluzii este regândirea priorităţilor. În loc să investim aşteptare într-un plan urbanistic general expirat înainte de a intra în vigoare, este mai utilă realizarea planului de amenajare a teritoriului metropolitan de unde vin toate problemele majore actuale legate de trafic dar şi de corecta şi echilibrata zonificare funcţională la acest nivel pentru a deschide porţile dezvoltării coerente. Teoretic fapta este posibilă. De ce nu ar fi capabilă comunitatea primarilor metropolitani sub tutela Consiliului Judeţean şi a preşedintelui său să identifice, să negocieze şi să implementeze soluţiile necesare pentru a transforma zona metropolitană Iaşi într-un model de dezvoltare?

După coagularea soluţiilor într-o strategie de dezvoltare economico-socială şi spaţială a spaţiului metropolitan, planurile urbanistice generale ale fiecărei localităţi în parte se corelează în mod firesc şi eficient. Ele ar trebui urmate îndată de regulamentele urbane pentru fiecare unitate teritoriată de referinţă în parte, fapt capabil să elimine, în mare măsură, birocraţia sufocantă din administraţie.

Ca să se întâmple minunea este nevoie de comunicare reală, capacitate de negociere şi dorinţa de dezvoltare în interesul comunităţilor, fără precedent în istoria administraţiei locale.