„Trolii” lui Chirica. „Dacă alegerile ar fi mâine, știu cine ar câștiga”. Observațiile unui scriitor ieșean asupra rețelelor sociale

Auzisem de mai multă vreme de așa-numitele ferme de troli. Nu știu cine a inventat termenul ăsta de „fermă”, dar e foarte inspirat, creează multe imagini în mintea cititorului. La început mi s-a părut o glumă, imaginându-mi niște clădiri tip grajduri sau hambare americane în care mai multe ființe umanoide aduse de prin Filipine, Africa sau Afganistan stăteau pe niște calculatoare ordonate pe rânduri și scriau mesaje sau postări ticăloase pe Facebook către diverși dușmani ai stăpânului.

Mai târziu am aflat că nu e chiar așa cum mi-am imaginat, dar nici prea departe nu e. Oamenii respectivi nu trebuie să stea neapărat într-un hambar, dar activitatea lor e aceeași. Și cu cât sunt mai mulți, cu atât sunt mai eficienți. Cu cât bombardează din mai multe direcții o țintă cu mesaje, cu atât șansele de a atinge scopul sunt mai mari.

Credeam, de asemenea, că toată „agricultura” asta e una subterană, cunoscută doar de serviciile specializate pe așa ceva și de combatere a crimei organizate, doar că nu e neapărat ilegală. Adică cine îți poate interzice să plătești pe cineva să te susțină, să te apere și să îți atace dușmanii în mediul online? Teoretic nimeni, atâta vreme cât nu recurgi la violență fizică, la defăimări și chestii din astea. Singura problemă care ar putea apărea ar fi declararea veniturilor la fisc pentru că nu e trecut în niciun nomenclator al meseriilor postul de „trol”, prin urmare nu poți angaja pe cineva cu această calificare. S-ar putea încadra cumva la „asistent marketing”, dar poți avea 100 sau 200 de asistenți la o firmă? Greu de zis, de demonstrat.

Chestia e că există așa ceva și funcționează. Cred că a devenit o componentă esențială a promovării unui individ sau unei firme activitatea de trolling. Pentru că ea nu e inventată acum, ci de când a părut comerțul în lume. Tot timpul un concurent a încercat să facă tot posibilul pentru a-și coborî adversarii de pe piață în ochii clienților, nu? Nu e ceva cinstit, dar a existat, să recunoaștem. Nu cred că absolut toate firmele de pe lumea asta sunt cinstite cu a lor competiție, nu cred că scapă vreo ocazie de a le da una sub centură, de a profita de cea mai mică greșeală din partea celorlalți. De aia se cheamă „concurență”, e un război tăcut și continuu.

Doar că acest nou tip de țăran liber, numit mai nou „trol”, de pe ogorul moșierilor, sau hai să zicem mai în glumă, mai în serios, al „fermierilor” sau „microfermierilor”, se găsește în număr fără precedent, iar activitatea lui are efecte mult mai mari decât simpla bârfă pe la colțul străzilor. Pentru că aceștia au la îndemână cea mai nimicitoare armă modernă: Internetul. Aici, dacă ai un număr suficient de persoane, cu tehnică adecvată și strategie pe măsură, poți schimba lumea literalmente. Și totul fără arme sau explozii, ci doar din fața ecranelor computerelor. E de necrezut, dar e adevărat.

Să revenim totuși la „agricultura” noastră din România, la fermele sau microfermele noastre de troli. Mă distrează cumva întreg scandalul cu acuzațiile venite din partea unora sau altora cum că diverși candidați la prezidențiale ar fi avut ferme de troli care să îi ajute să se promoveze. Mă distrează pentru că totul e o ipocrizie. Nu există niciun candidat printre primii 5 care să nu aibă chiar în acest moment măcar o microfermă de troli. Nu mă refer, repet, la structura de care am pomenit la început, adică nu ai să găsești la o anumită adresă din București sau din alt oraș din țară, o hală în care să lucreze respectivii indivizi. Asta e ridicol. Trolii pot lucra de oriunde din lume. Mesajul lor nu trebuie să plece din același loc, Internetul e nesfârșit. Un trol poate fi acum în Tenerife, pe plajă, și conform înțelegerii cu angajatorul, să presteze 3-4 ore de trolling la adresa cuiva pe rețelele de socializare. El apare ca un utilizator normal, cu poza unui turist oarecare, neimplicat în politică, nepărtinitor, care își spune părerea în mod liber. Cine știe însă să vadă, va observa fără doar și poate că respectivul are un anumit mod de a pune problema, are o anumită direcție în care bate, direcție care se regăsește și la toți ceilalți troli și, nu în ultimul rând, are o mulțime de reacții din partea altor așa-numiți „oameni obișnuiți și nepărtinitori”, de pe net.

Ei bine, surpriză: o mare marte din acei „oameni obișnuiți” sunt tot troli care, prin reacțiile lor la mesajul inițiatorului, ridică postarea acestuia din ce în ce mai sus în căutări, atrăgând practic ca o avalanșă din ce în ce mai multe reacții care sunt de la un punct încolo din partea oamenilor cu adevărat obișnuiți. Despre asta e vorba în activitatea asta de cultivare a trolilor: despre formarea și direcționarea unui anumit mesaj către populația largă, mesaj care a plecat de la o mână sau grup de oameni bine organizați.

Prin urmare, toți cei care acuză pe unii că apelează la mijloace de persuasiune neortodoxe sunt la rândul lor utilizatori ai acelor mijloace. Pentru că altfel nu poți avea succes în ziua și condițiile de azi, efectiv nu poți rezista pe scenă, în luptă, vei fi invizibil pentru majoritatea oamenilor. Algoritmii Google, Facebook, TikTok te vor duce la coadă, unde nu e nimeni. Ca să te aperi și să ataci trebuie neapărat să ai susținători angajați special care să facă acest lucru. Ei sunt garda ta de corp. Votanții tăi nu vor fi mereu pe fază, nu sunt instruiți despre cum se scrie un mesaj, despre cum se luptă online, nu te poți baza doar pe ei.

Și, repet, nu e nimic nou. Oricine va fi mai atent la un mesaj care are 1000 de like-uri decât la unul care are 10-15. Nu mai vorbesc de mesaje. Este vorba pur și simplu despre vizibilitate. Acum trăim la mâna algoritmilor Internetului, fie că vrem, fie că nu vrem, iar aceștia funcționează în principal pe bază de volum, nu neapărat de conținut. Cu cât o informație este mai accesată, cu atât va fi ridicată mai sus în căutări și mai ușor de găsit de către utilizatori. E și logic, de altfel. De cealaltă parte, cu cât ceva sau cineva e mai puțin căutat, cu atât va cădea în întunericul subteranului unde nimeni nu îl vede și nu îl caută.

Iar trolii exact asta fac, ei contribuie la creșterea volumului, deci a vizibilității cuiva. Dacă se mai adaugă la asta și mici informații favorabile inserate în mesaje, atunci drumul e asigurat către zona luminată a celor „de sus” în căutări, vizibili.

Să dau un exemplu. La alegerile locale din 2024 pentru primăria Iași au fost înscriși 9 candidați. Am căutat pe conturile lor oficiale de Facebook și iată câte like-uri la postări am găsit pentru câțiva dintre ei: Ioan Sebastian Buduroi (LEU) – 100-130like-uri, Tudor Ciuhodaru (AUR) – 200-300, Cătălin Abălașei (Pro România) – 40-45, Viorel Blăjuț (PSI) – 40-45, Bogdan Balanișcu (PSD) – 100-300, Mihai Chirica (PNL) – 3000-4000, Cosette Chichirău (România ECO) – 500-600, Marius Bodea (ADU) – 700-1000.

Și iată rezultatele finale ale alegerilor: Chirica Mihai 32,24% (35.194), Bodea Marius 26,05% (28.440), Chichirău Cosette 14,86% (16.216), Balanişcu Bogdan-Radu 13,02%. A câștigat cel mai bun, cel mai iubit, cel mai priceput? Nu, a câștigat cel mai vizibil, cel mai cunoscut pe Internet. Nu e nicio îndoială în privința asta. Și nici nu avea cum să fie altfel. Era imposibil din toate punctele de vedere ca un candidat precum Ioan Sebastian Buduroi cu 100 de like-uri să câștige. Dacă, în schimb, acesta ar fi avut o fermă de troli care i-ar fi urcat numărul de like-uri la peste 500, mărindu-i astfel și vizibilitatea și crescând interesul pentru căutarea lui, ar fi ieșit mai mult ca sigur pe poziția a 4-a, înaintea PSD-ului. Și tot așa mai departe. Dar pentru asta i-ar fi trebuit bani pentru angajarea și instruirea trolilor, pe care nu i-a avut.

Sondajele sunt apă de ploaie, nu au nicio legătură cu realitatea. Vizibilitatea e totul.

Mai departe, privind în viitor, iată cum stau lucrurile în momentul de față la vizibilitatea pe Internet pentru candidații la prezidențiale: Mircea Geoană – 400-750 like-uri, Elena Lasconi – 400-1400, Marcel Ciolacu – 550-3000, Nicolae Ciucă – 600-4000. Dacă alegerile ar fi mâine, eu știu cine ar câștiga.

Nu vreau să fac pe marele prevestitor, dar știți câte like-uri are George Simion pe Facebook? De la 10 000 la 150 000!!! Și comentarii pe măsură. Sună a Nostradamus? Vom vedea.

Briscan Zara este scriitor și publicist

Publicitate și alte recomandări video