Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Crezi că meriţi pensia specială? Şapte motive pentru care eşti toxic pentru societate

GALERIE
pensii-speciale
  • pensii-speciale
- +

Moto: ”Generalii mei, în temeinica lor prostie, veneau și-mi spuneau: <Majestate, oamenii nu mai vor să lupte>. Iar eu în sinea mea mă gândeam: <adică nu mai vor să moară pentru imperiu. Oare când a murit imperiul în inima oamenilor? >. Dar generalii mei, în temeinica lor prostie, nu-și băteau capul cu asta”. (Antnoine de Saint Exupery – Citadela)

Ca la o problemă de matematică, să așternem mai întâi ipoteza, urmând să mergem, mai apoi, cu demonstrația și concluzia.

Ipoteza are 2 puncte:

1, Problema pensiilor speciale e mult mai mare și mai distructivă decât pare, iar banii în acestă chestiune nu sunt abia pe planul 2, dacă nu chiar 3. Banii vor deveni o problemă insolubilă abia peste 6-7 ani, când paradigma socială se va fi pervertit de mult și când procesul va fi devenit ireversibil.

2, Vasile Dîncu a predat la un moment dat la Academia SRI – acolo unde înțelegerea societății și a riscurilor derapajelor societale sunt esențiale – iar cine i-a citit cărțile de sociologie ale lui Vasile Dîncu știe că ele identifică, la modul teoretic, foarte bine problemele României reale:

o Românie paradoxală din care lumea (mai ales tinerii în putere de muncă) încă fuge în ciuda faptului că banii intră.

Sunt câteva idei care mi-au rămas din cărțile lui Vasile Dîncu pe care nu le voi formula aici, dar prin ciurul cărora voi trece faptele la zi din societatea românescă, nu fără să constat că dom profesor a avut elevi slabi, care au chiulit la ora de sociologie și care au ieșit la pensie de foarte tineri, înainte să înțeleagă societatea.

Căci nu de lipsa de bani sau de oportunități fuge lumea – pentru că progresele sunt reale și, mai ales, tot mai evidente:

ci de toxicitatea enormă pe care ingineria socială a ultimilor 15 ani a produs-o în societate, răsturnând piramida regulilor care crează o societate meritocratică și echilibrată și aplicând contraselecția sectoarelor care ar trebui să fie în linia întâi a dezvoltării.

La problema pensiilor speciale, chestiunea banilor și a finanțării sunt doar vârful icebergului:

vom descrie, mai jos, în 7 puncte, partea nevăzută și cea mai periculoasă – cu câteva exemple și chiar cu o fabulă reală:

1, Destructurarea violentă a modelului natural de societate liberală de piață, prin așezarea în vârful piramidei a instituțiilor de forță.

Asta a dus la crearea unei clase de privilegiați, brutală în mentalitatea și aroganța ei socială, care nu contribuie la crearea de valoare adăugată, dar care își ia partea leului din această valoare.

Acest fenomen, desfășurat  în beneficiul instituțiilor de forță – care nu se mai obosesc  nici măcar să salveze aparențele – polarizează societatea în cetățeni de rangul 1 și rangul 2.

Se-nțelege, cei de rangul 1 NU sunt cei din economia reală, sau din sistemele de producere și ”mentenanță” socială (cum sunt Educația și Sănătatea), ci cei din instituțiile de forță sau ”stateliții instituționali” ai acestor instituții.

Nu faptul că există meserii mai dificile decât altele, nu riscurile prezumtive, sau interdicțiile pe care unele poziții profesionale le impun sunt cele de blamat aici – căci acest tip de riscuri și dificultăți specifice chiar există: ci diferența enormă din toate punctele de vedere între cetățenii de rangul 1 și cei de rangul 2. Diferență care crează 3 feluri de pericole:

2, Pensiile speciale, așa cum sunt ele în România, sunt un atentat la siguranța națională, prin depopularea chiar a instituțiilor responsabile cu siguranța națională.

Ministerul de interne se plânge că are un deficit de personal de 40%, în condițiile în care, ajunși în fruntea experienței lor profesionale, polițiștii ies la pensie la 45-50 de ani. Golul este umplut prin recrutarea ”din extern” a unor puști, cărora li se face un instructaj de 2-3 luni la Câmpina, li se dă pistol și sunt trimiși în stradă.

Ministerul Justiției geme sub sutele de mii de dosare, în lucru sau în instanțe,  în condițiile în care, unul precum Crin Bologa, după ce n-a câștigat al doilea mandat în fruntea DNA, pleacă la pensie să se odihnească la 51 de ani.

În armată, jandarmerie, servicii secrete, la fel: ieșiri la pensie la 45 de ani, după care unii sunt amplasați cu al doilea job, tot la stat, trimiși să populeze instituțiile încă ”descoperite”.

3, Cetățeanul de rangul 2, adică cetățeanul de rând, e supus la 2 presiuni psihologice:

O presiune se referă la poziționarea sa față de societatea productivă – cea care asigură coerența liberalismului capitalist:

calea cea mai scurtă către elită și privilegiile elitei nu mai sunt garantate de  competența, recunoașterea unui trend economic pe care să și-l valorizeze profesional, tenacitatea de-a răzbate, cu șanse reale, în piața liberă:

calea cea mai scurtă este înrolarea în instituțiile de forță, care-i sigură și un ciclu rapid de abdicare de la responsabilitatea socială a muncii.

Cea de-a doua presiune pe cetățeanul de rangul 2: deruta în privința importanței sociale a activităților economice și sociale: atunci când un profesor care iese la pensie la 65 de ani ia jumătate din suma pe care o ia un polițist care iese la 45 de ani, ceva profund e distrus  în percepția asupra aportului cetățeanului la dezvoltarea societății sale. Populând un model strâmb de polarizare societală, el își crează singur un model, sau caută în piață o formațiune care să-l răzbune – sau își pierde orice respect față de stat (așa cum și-l pierduse față de statul lui Ceaușescu) și vede în stat un inamic; cei procupați de conceptul de ”conformare voluntară” în ce privește obligațiile față de stat știu ce vorbesc.

4, Cetățeanul de rangul 1 devine arogant, crede că privilegiul i se cuvine, iar atunci când nu primește își ia/dă singur.

Ce e șocant în evoluția acestui sistem de viață specială este crearea unei psihologii specifice: li se pare normal să iasă la pensie la 45-50 de ani, să ia o pensie de 2-3 ori mai mare decât a celor care i-o plătesc, să se reangajeze tot la stat (că la vârsta asta, tocmai la vârsta asta sfarămi piatra în pum) și să mai și fie respectați:

În urmă cu câțiva ani, când a izbucnit prima oară scandalul cu pensiile speciale, un general   a intrat în direct la o emisiune tv, pentru a explica dreptul său de-a ieși la pensie de tânăr și a fi plătit regește: a făcut toată viața sacrificii. Întrebat de reporter ce sacrificii concrete a făcut, generalul a răspuns:  a stat departe de familie – care era la Ploiești – cât timp a făcut nu știu ce specializare la Academia Militară din București.

Ce poți să-i răspunzi unui asemenea ins, după ce privești peste România oamenilor care pleacă uneori la mii de km. de familie pentru a-și câștiga banii pe care-i trimite acasă ca să aibă generalul pensie mare –  sau zecile, sutele de mii de oameni deștepți, cu școală advărată și competențe, cărora nu le dă nimeni nimic, si care bântuie orașele țării pentru a-și căuta un loc cât mai bun pentru a-i plăti generalului pensia?

Dar această aroganță se poate foarte ușor transforma în alte afecțiuni ale caracterului – ba chiar în imbecilitate: nu mai departe de săptămâna trecută, în plin scandal cu Comisia Europeană privind reforma pensiilor speciale și a privilegiilor, la Parlament era depus un proiect prin care nu doar militarii, ci și civilii din instituțiile de forță să beneficieze de aceleași privilegii. Proiectul a fost retras după un mic scandal, dar să ne închipuim cu funcționează logica acestor cetățeni de rangul 1, chiar când e vorba ca România să piardă niște miliarde.

5, Dezintegrarea conceptului de muncă, a relației dintre muncă și beneficiu/bunăstare, dinamitarea filosofiei de bază a capitalismului liberal bazat pe obligația muncii și a contributivității.

Despre asta vorbim, de fapt:

anul trecut, în clasa fiicei mele (atunci a 8-a), au intrat, pe lângă alți reprezentanți ai liceelor veniti să-și convingă prezumtivii viitori elevi,  și de la ”speciali”: să ”îmbrățișeze cariera militară”.

Argumentele celor 3 erau dărâmătoare: ”o să aveți salarii mari, o să ieșiți la pensie devreme și o să aveți pensii mari”: iată un bun motiv, formulat chiar într-o clasă de școală publică.

Numai că e și aici o mică problemă: practic, fetiței mele – căreia, alături de ceilalți 4 copii, le-am tot zis mereu că singura cale de-a-ți face un rost solid este să muncești până la capăt astfel încât în viață să fii ”furnizor” constant și nu ”benficiar net”, căci asta înseamnă să-ți ”slujești țara” și semenii – tocmai i se spunea că eu sunt un bou…

6, : … punctul 6 e ceva mai complex, așa că:

6, România lui Putin, sau democrația ca mascaradă

Să ne închipuim o țară cu o economie oarecum de piață, în care conducerea e asigurată de o structura suprapartinică, aleasă cu o participare la vot de 30% asigurată în majoritate din dependenți sociali și cetățeni din sectorul etatist, administrată de instituțiile de forță devenite o adevărată castă (castă fără ghilimele), polarizată societal și cu o opoziție slabă.

Păi genul ăsta de țară e tot ce și-ar dori Vladimir Putin în Uniunea Europeană – de aia îl și iubește atât de mult pe Viktor Orban și de aia se și înțeleg atât de bine cei doi.

Pentru că ăsta e marele pericol: la alegerile viitoare să avem o participare de sub 30% (la alegerile precedente am avut 33%, iar USR încă nu apucase să dezamăgească tinerii) – iar asta numai democrație reală nu mai e.

Oare de ce nu mai votează lumea – și de ce, în loc să rămână aici, unde totul mustește de oportunități , se urcă în avion și încă pleacă? Nu, nu e vorba numai de bani și nici numai de ”școala copilului” sau ”sistemul de sănătate”.

”Generalii mei, în temeinica lor prostie, veneau și-mi spuneau: <Majestate, oamenii nu mai vor să lupte>. Iar eu în sinea mea mă gândeam: <adică nu mai vor să moară pentru imperiu. Oare când a murit imperiul în inima oamenilor? >”  – scrie undeva în Citadela, Antoine de Saint Exupery:

dl. Vasile Dîncu, care chiar înțelege ce se întâmplă și a cărui idee – de-a mobiliza poporul în jurul unei idei de construcție și de țară- se află chiar în cărțile sale, ar trebui să le-o mai zică o dată celor din serviciile secrete, care lasă în urmă, pe an ce trece, o societate tot mai strâmbă și, da – sub aspectul echității sociale – tot mai neconstituțională.

Dacă la începutul anilor 2000 nu am fi fost presati de aquis-ul comunitar și de jaloanele pe care le aveam de îndeplinit pentru aderarea la UE, guvernul Năstase ar fi lăsat în urmă un construct social de tip sud-american: 10% (adică ”noi”) avem 80%, iar restul ne mănâncă din palmă.

Azi, dacă nu ar fi existat PNRR-ul și jaloanele impuse de Comisie, ne-ar fi călcat ăștia în bocanci: să observăm că nu e an în care să nu apară noi privilegii pentru casta specialilor, iar fără aceste jaloane n-ar fi avut cine să-i oprească.

7, – de fapt, la fel de special e și punctul 7, (înainte de fabula de la 8):

7, Da, există pensii militare, dar avem modele. Da, există soluții de redresare a societății

Aflat în urmă cu câteva săptămâni într-o emisiune TV, alături de un convorbitor care e general pensionar, unde discutam despre pensiile speciale/militare, i-am explicat:

NU există în lume o țară democratică unde să poți ieși, legal, la pensie la 42 de ani + în același timp să ai pensia mai mare decât ai avut vreodată salariu + să te poți reangaja, încasând în același timp și pensit, tot la stat. Și l-am invitat pe general să nu inventăm apa caldă și să ne uităm la statele NATO, cum stă treaba acolo, în SUA, de pildă.

Generalul mi-a explicat că în SUA se iese la pensie întreagă din armată la 58 de ani, iar pensia se calculează pe contributivitate printr-un sistem complex.

Vasăzică 58 de ani…

Tocmai din această (foarte) tristă cauză, reformarea pensiilor speciale presupune pași mai mulți, nu se poate face peste noapte, un model de restructurare a vârstei de pensionare si a cuantumului pensiilor poate fi cel francez din aceste zile: creșterea contributivitității se face trimestru cu trimestru – noi am putea-o face ceva mai repede, în pași semestriali.

Să ne resemnă cum privilegiile strigătoare la cer de până acum (fostul șef al DNA, proaspăt ieșit la 51, va deveni milionar din pensie cu multi ani înainte de-a atinge media de viață a unui român care a muncit toată viața pe brânci), dar să începem schimbarea chiar azi, ba chiar de ieri. Dar,

Dar, mai bine, o fabulă foarte reală: Pisica și Boul

În urmă cu câteva săptămâni, în jurul orei  22,00, primesc un sms: un mesaj agitat și autovictimizator îmi explica că eu habar nu am cum e viața profesională a specialilor, că ce am eu cu faptul că un politist iese la pensie la 50 de ani, și că nu cunosc dificultățile pe care le întâmpină un polițist până la vârsta asta și că el e pensionar din Poliție. Omul își controla limbajul, deși se simțea în el un ameste de furie și autovictimizare.

Lucram încă pe subiectele de a doua zi, așa că i-am răspuns cu o întrebare scurtă: ”cine sunteti și cui vreți să vă adresati?”.

Câtva zeci de minute mai târziu (la 22,53), omul repare, de data asta pe whtp: mă auzise într-o emisiune la un post de radio, căutase numele meu și a dat de număr pe siteul cdg și ținea neapărat să mă asigure că viața asta e mai grea decât îmi închipui eu.

Nu l-am băgat în seamă până când i-am văzut poza de profil whtp:

în timp ce eu încă munceam, dintr-o fotografie mă dojeneau 2 fețe: cea a unui bărbat sensibil mai tânăr decât mine, cu un ten de să nu-l atingi cu o petală de trandafir că-l zgârii, și o pisică.

Ia uite, zic – la 11 noaptea suntem 3: un individ, un bou și o pisică. Individul era el.

PS: Despre partea financiară a afacerii specialilor, într-un articol viitor. Atunci când vom vorbi despre creșterea vârstei de pensionare (undeva în orizontul 2028-2030) pentru a putea fi plătite pensiile celor care au ieșit de tineri la pensie. Procurorul Crin Bologa se va afla, atunci, încă la începutul pensiei, mult sub vârsta de 60 de ani, iar tinerețea are, așa cum știm cu toții, nevoile sale sale.

SURSA: Articol semnat de Cristian Grosu pentru cursudeguvernare.ro

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri