Cristian Mandeal: „Minutul de calitate maximă în concert este rezultatul orelor multe de repetiţii” (I)
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 14.05.2021

Cristian Mandeal: „Minutul de calitate maximă în concert este rezultatul orelor multe de repetiţii” (I)

GALERIE
Alex Vasiliu
  • Alex Vasiliu
- +

Sigur că tot talentul, pregătirea minuţioasă şi inspirată la Conservatorul din Bucureşti cu profesorul Constantin Bugeanu (din păcate, rolul său de pedagog în formarea dirijorilor afirmaţi ulterior este trecut astăzi sub tăcere...), pregătirea permanentă după absolvire l-au detaşat pe Cristian Mandeal din rândurile generaţiei sale, dorinţa de a învăţa în continuare, de a-şi înfăptui concepţia interpretativă fructificând ocaziile apărute, i-au asigurat evoluţia. 

„Cristian Mandeal a dovedit pe lângă o remarcabilă memorie (a dirijat Dixtuorul opus 14 de Enescu pe dinafară) şi o mână sigură. Sobrietatea gândirii sale s-a impus cu claritate, deşi interpretarea ar mai fi avut de câştigat dacă conducătorul ansamblului ar fi exteriorizat cu mai multă detaşare intenţiile sale creatoare.” (Dan Buciu, revista „Muzica”, nr. 6, iunie 1973, pag. 29)

„Stăpânirea foarte serioasă a operelor dirijate, rostuirea apreciabil de bună a tempo-urilor, un vădit temperament animator n-au putut trece neobservate. […] La unii dirijori sau instrumentişti tineri se întâlneşte, nu odată, risipa de forţe, din care filtrul evoluţiei maturizante captează mai târziu numai ce poate exprima cu adevărat esenţa unei creaţii, marile ei clipe, şi nu în special o furtună de iureşuri şi de izbucniri.” (Romeo Alexandrescu, „Muzica”, nr. 10, octombrie 1974)

La distanţă de numai un an şi patru luni, doi cronicari aveau impresii contrare despre un singur element profesional de bază în cazul aceluiaşi muzician, aflat în faţa a două orchestre: gestul dirijoral. Primul martor ce s-a exprimat în scris doar presupunea intenţiile, al doilea vedea desenul în aer al muzicii în linii prea tari. E adevărat, la începutul prezenţei în faţa complexului sonor, mai toţi dirijorii tineri exacerbează „gimnastica” mâinilor pentru a fi înţeleşi cât mai complet de toţi instrumentiştii - am întâlnit astfel de cazuri, rezolvate în timp. În ce-l priveşte pe Cristian Mandeal, toţi observatorii vieţii muzicale româneşti au subliniat calităţile tânărului dirijor: memoria prodigioasă, ce îi permitea modelarea substanţei muzicale fără grija confruntării simultane cu partitura, rigoarea descifrării fiecărui detaliu al textului, înlesnită (asta nu se prea spunea în cronici) de studiul portativelor ca pianist, puterea de a crea edificii sonore cu o viaţă interioară captivantă datorită luminării caracterului epic al textului muzical, punerii echilibrate în evidenţă a contradicţiilor ritmice şi expresive din care rezultă dramatismul desfăşurării, temperamentul şi harul lui Cristian Mandeal de a transmite, de a comunica prin muzică. Au fost virtuţi evidente la începutul destinului său de dirijor, şlefuite în ani. A mai fost o calitate, pe care o cred de trebuinţă oricărui conducător de orchestră: nu conformismul repertoriului alcătuit din lucrări de succes, cu puţine probleme tehnice, pe care le rezolvi repede fiindcă orchestra le-a cântat des şi ai succes garantat de public, ci curajul. Cristian Mandeal a deschis partituri grele din punctele de vedere ale construcţiei şi ethos-ului, masive ca dimensiuni, grandioase, pentru că a avut încă din tinereţe o viziune cuprinzătoare despre capodopere ale simfonismului cum sunt, spre exemplu, creaţiile lui George Enescu în genuri diferite, simfoniile de Anton Bruckner. La fel de curajos a fost în anii ’70 Ion Baciu creând evenimente la Bucureşti, la Iaşi prin noile sale versiuni ale opus-urilor simfonice de Ravel şi Enescu, la fel de curajos, a fost în deceniul 1991-2000 regretatul Camil Marinescu, învingător aproape deplin al integralei simfoniilor de Gustav Mahler cu acelaşi ansamblu al Filarmonicii din Iaşi.

Sigur că tot talentul, pregătirea minuţioasă şi inspirată la Conservatorul din Bucureşti cu profesorul Constantin Bugeanu (din păcate, rolul său de pedagog în formarea dirijorilor afirmaţi ulterior este trecut astăzi sub tăcere...), pregătirea permanentă după absolvire l-au detaşat pe Cristian Mandeal din rândurile generaţiei sale, dorinţa de a învăţa în continuare, de a-şi înfăptui concepţia interpretativă fructificând ocaziile apărute, i-au asigurat evoluţia. Mai întâi corepetitor la Opera Naţională Română din Bucureşti, apoi dirijor permanent, trei ani, la Filarmonica din Târgu Mureş, după care a ocupat aceeaşi funcţie mai mult timp, şapte ani, la Filarmonica din Cluj, iar din 1987 a devenit prin concurs, la fel, dirijor permanent la Filarmonica din Bucureşti. Concertele susţinute până în 1980 cu diferite orchestre din ţară au constituit tot atâtea rodaje îndrăzneţe ale concepţiei şi tehnicii sale dirijorale cu lucrări complexe, dificile, care i-au confirmat puterile, deschizând drumul performanţelor unice din România şi din străinătate. Cronicile deceniului 1971-1980 demonstrează că doi erau dirijorii cu efect covârşitor asupra publicului, asupra criticilor muzicali, Ion Baciu şi Cristian Mandeal. Amândoi au făcut epocă în viaţa artistică românească: Baciu interpretând cu orchestra Filarmonicii din Iaşi lucrările simfonice şi opera Oedip de George Enescu - Mandeal împlinind la Filarmonica din Cluj integrala simfoniilor de Anton Bruckner, în concerte publice înregistrate. Acele versiuni şi-au găsit locul meritat pe discuri „Electrecord”, circulând în lume datorită comercializării sub licenţă pe cd-uri publicate în Japonia.

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Este nevoie de consultanţă din partea fostei soţii a lui Relu Fenechiu

Toni HRIŢAC

Este nevoie de consultanţă din partea fostei soţii a lui Relu Fenechiu

Când interesul privat este mare, iar responsabilitate aproape inexistentă, expertiza liberalilor urcă la cote ameţitoare. Când urgenţa publică cere însă sacrificiu, iniţiativa lor dispare. Reglementările devin sfinte. Lipsa de iniţiativă a autorităţilor în vremuri cu totul excepţionale ar intra mai degrabă la zădărnicirea combaterii bolilor decât nepurtarea măştilor.

Filmuletul zilei

opinii

„Viaţa mea e un roman”

Alexandru CĂLINESCU

„Viaţa mea e un roman”

Am expus aici o părere strict personală. Şi ca să nu existe nici o ambiguitate: nu ţin jurnal, nu-mi voi scrie memoriile, dar citesc cu plăcere şi cu interes - atunci când merită - jurnale şi memorii.

Lenin şi Ştefan cel Mare

Radu POPESCU

Lenin şi Ştefan cel Mare

Socialiştii şi medalia de AUR.

Complexul Cultural Ieşean

George PLEȘU

Complexul Cultural Ieşean

În timpul unei dezbaterii pe care am organizat-o anul trecut, intitulată „Cultura şi oraşul”, l-am întrebat pe Ştefan Teişanu, directorului Centrului Cultural Clujean, despre oportunitatea înfiinţării unei astfel de instituţii la Iaşi. Răspunsul primit a deranjat orgoliile unei părţi din publicul prezent, dar a atins un subiect sensibil, pe care rar avem curajul să-l abordăm pe plan local. Astfel, în glumă, a sugerat ca instituţia similară din Iaşi să fie numită „Complexul Cultural Ieşean”, cu referire la modul în care fosta capitală culturală a României se raportează la statutul demult pierdut.

pulspulspuls

Mr Ciorăpel de la Iaşi

Mr Ciorăpel de la Iaşi

Iacătă, dragilor, că nu degeaba îl remarcam aicea la rubricuţă în Postul Mare pe junele conţilier USR de 26 de ani în comiţia Cozetei, la ieşirea de la negocierile cu Chirica, pe viitorul acuzat de trădare Mr. Ciorăpel! 

Caricatura zilei

Lupii manifestanți

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.