Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Criză sau crize?

GALERIE
ioan milica
  • ioan milica
- +

Criza economică provocată de pandemie nu pare să aibă precedent de la încheierea celui de-al doilea război mondial şi până în prezent. A picat şi foarte prost, pe un versant precar, al decadei măsurilor de austeritate impuse de crahul financiar din perioada 2007-2008. Din rău, va fi mai rău. Observată global, această presupunere a fost adeverită şi întrecută de informaţii tot mai negre. 

La începutul lunii aprilie, în revista The Lancet (trad. rom. Scalpelul), una din cele mai vechi şi mai prestigioase publicaţii de medicină din lume, era publicat un comentariu intitulat „Covid and the convergence of three crises in Europe”, în care se arăta că răspândirea coronavirusului a declanşat o stare de criză cu triplă stratificare: politică, economică şi demografică. În viziunea semnatarilor articolului, fiecare din cele trei dimensiuni dezvolta alte şi alte complicaţii. Pentru guvernanţi, cea mai mare provocare a fost aceea de a conlucra la nivel transnaţional, astfel încât să poată fi contracarată prăbuşirea în cascadă a sistemelor naţionale de sănătate publică. Această provocare a ridicat, după cum se ştie, piedici dificil de trecut. Curbele de îmbolnăvire dictează, încă, ritmul concertului politic european, iar nemulţumirile sunt tot atât de viu exprimate ca şi declaraţiile de optimism în privinţa planurilor de sprijin european reciproc. Prin urmare, încă nu avem certitudinea că acest pariu al solidarităţii politice a fost pierdut.

Criza economică provocată de pandemie nu pare să aibă precedent de la încheierea celui de-al doilea război mondial şi până în prezent. A picat şi foarte prost, pe un versant precar, al decadei măsurilor de austeritate impuse de crahul financiar din perioada 2007-2008. Din rău, va fi mai rău. Observată global, această presupunere a fost adeverită şi întrecută de informaţii tot mai negre. După unele estimări, sute de milioane de oameni şi-au pierdut deja slujbele, după alte estimări, numărul celor loviţi de tăvălugul încetării temporare a activităţilor economice a întrecut 1,6 miliarde de oameni. În prima parte a lunii aprilie circula deja ştirea că aproape 4 miliarde de oameni erau sfătuiţi sau obligaţi să stea acasă. În condiţiile în care mai bine de jumătate din populaţia lumii a adoptat, mai mult de nevoie decât de voie, un regim casnic de viaţă, implicaţiile tulburărilor economice sunt, deocamdată, departe de a fi desluşite.

În sfârşit, criza demografică provocată de valurile de migraţie din ultimii ani se reflectă mai cu seamă în iuţeala cu care se răspândeşte boala în anumite comunităţi. Dacă punem cap la cap piesele de puzzle ale ştirilor privind evoluţia pandemiei, aflăm că există nu numai comunităţi defavorizate economic, ci şi comunităţi defavorizate epidemiologic. Cu alte cuvinte, „izbucnirea maladiei în comunităţile supraaglomerate de refugiaţi, lipsite de resurse şi de personal, are potenţialul de a deveni o catastrofă sanitară” (art. cit.).

Tonul rezervat de optimism lucid al recomandărilor de a renunţa la politicile de austeritate în favoarea unor politici de consolidare a mecanismelor de protejare a sănătăţii şi bunăstării publice, nu ne împiedică să adăugăm că inerţia exasperantă a procedurilor şi mecanismelor de administrare publică face ca maladia să pară mai mereu cu un pas în faţă. Acest joc de-a şoarecele şi pisica se poate prelungi la nesfârşit. De la stocurile insuficiente de produse de igienă şi de protecţie sanitară la penuria de teste sau de alte resurse specializate, lanţurile decizionale par uneori mai lente, mai încâlcite şi dificil de redresat în condiţii de presiune. Nu-i vorbă, nici în condiţii de normalitate nu funcţionau conform aşteptărilor.

În fond, ceea ce constată comentatorii avizaţi este că democraţia are nevoie vitală de trei formule salvatoare, pentru a nu ceda în faţa valului crescând de ignoranţă, ură, nepricepere şi dezinformare care pare a se fi ridicat ca o imensă furtună de praf în umbra marelui val epidemic întins deja peste lume. Prima dintre aceste formule este priceperea administrativă, dublată de o solidaritate politică exemplară. Deşi nu ocupă prim-planul jurnalelor de ştiri, dominat în continuare de retorica demagogiei, acest specimen de politician (empatic, priceput, jucător de echipă) are acum şansa să devină omul zilei. A doua formulă aşteptată cu înfrigurare de toată lumea este cea a măsurilor economice benefice şi proporţional calibrate astfel încât revărsările enorme de capital puse deja în mişcare în numele luptei anti-covid să nu ajungă în câteva buzunare incredibil de largi şi de norocoase, ci să aibă efecte care să le redea celor mulţi încrederea şi puterea de a depăşi greutăţile. Echitatea economică este, fără îndoială, parametrul hotărâtor în a înclina balanţa, însă în tradiţia capitalismului stă înscris un ascuţit instinct concurenţial care, în condiţiile de faţă, se va dovedi nociv, păgubitor şi contraproductiv. Semnele rele se arată deja: cu vistieria aproape goală, România se pregăteşte febril pentru adoptarea unor „soluţii de ieşire din criză” care, de fapt, vor adânci şi mai dramatic decalajele. Enumăr doar simptomele lexicale din discursul public care prevestesc „măsurile ferme”: tăieri, reduceri, îngheţări, blocări. Cunoaştem deja ce urmări au aceste reţete, le-am trăit deja pe pielea noastră, unii dintre noi chiar de mai multe ori. Întrebarea e dacă mai suntem dispuşi să le acceptăm. Oare cum ar fi dacă spectrul îngrozitor al unei economii cu orizont feudal, de sacrificiu continuu, ar fi înlocuit cu o viziune mai nuanţată şi mai umană, adică mai puţin predispusă la decapitări, fie acestea şi simbolice?

În al treilea rând, migraţia pune în lumină cea mai mare slăbiciune a democraţiilor pe chituci: lipsa de elasticitate vecină cu rigiditatea de coşmar a regimurilor autoritare. Azi, când poţi să dai cu tunul şi nu afli un electrician, un instalator, un mecanic sau un zugrav de Doamne-ajută, când un milion de oameni părăsesc în câteva zile locurile natale, strategia cea mai răspândită de acţiune publică pare a fi hazardul. Mai întâi otrăvim câmpiile şi pârjolim fântânile. Apoi, vedem noi ce facem. Aşteptăm, observăm, ne luăm după alţii, ne adaptăm, aşa cum procedează şi vietăţile dotate de natură cu echipament defensiv de camuflaj. Or, nu aceasta e formula magică aşteptată de milioane de oameni ţinuţi cu lunile în casă, pentru binele nostru, al tuturor.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri