Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Criza economică provocată de pandemie nu pare să aibă precedent de la încheierea celui de-al doilea război mondial şi până în prezent. A picat şi foarte prost, pe un versant precar, al decadei măsurilor de austeritate impuse de crahul financiar din perioada 2007-2008. Din rău, va fi mai rău. Observată global, această presupunere a fost adeverită şi întrecută de informaţii tot mai negre.
La începutul lunii aprilie, în revista The Lancet (trad. rom. Scalpelul), una din cele mai vechi şi mai prestigioase publicaţii de medicină din lume, era publicat un comentariu intitulat „Covid and the convergence of three crises in Europe”, în care se arăta că răspândirea coronavirusului a declanşat o stare de criză cu triplă stratificare: politică, economică şi demografică. În viziunea semnatarilor articolului, fiecare din cele trei dimensiuni dezvolta alte şi alte complicaţii. Pentru guvernanţi, cea mai mare provocare a fost aceea de a conlucra la nivel transnaţional, astfel încât să poată fi contracarată prăbuşirea în cascadă a sistemelor naţionale de sănătate publică. Această provocare a ridicat, după cum se ştie, piedici dificil de trecut. Curbele de îmbolnăvire dictează, încă, ritmul concertului politic european, iar nemulţumirile sunt tot atât de viu exprimate ca şi declaraţiile de optimism în privinţa planurilor de sprijin european reciproc. Prin urmare, încă nu avem certitudinea că acest pariu al solidarităţii politice a fost pierdut.
Criza economică provocată de pandemie nu pare să aibă precedent de la încheierea celui de-al doilea război mondial şi până în prezent. A picat şi foarte prost, pe un versant precar, al decadei măsurilor de austeritate impuse de crahul financiar din perioada 2007-2008. Din rău, va fi mai rău. Observată global, această presupunere a fost adeverită şi întrecută de informaţii tot mai negre. După unele estimări, sute de milioane de oameni şi-au pierdut deja slujbele, după alte estimări, numărul celor loviţi de tăvălugul încetării temporare a activităţilor economice a întrecut 1,6 miliarde de oameni. În prima parte a lunii aprilie circula deja ştirea că aproape 4 miliarde de oameni erau sfătuiţi sau obligaţi să stea acasă. În condiţiile în care mai bine de jumătate din populaţia lumii a adoptat, mai mult de nevoie decât de voie, un regim casnic de viaţă, implicaţiile tulburărilor economice sunt, deocamdată, departe de a fi desluşite.
În sfârşit, criza demografică provocată de valurile de migraţie din ultimii ani se reflectă mai cu seamă în iuţeala cu care se răspândeşte boala în anumite comunităţi. Dacă punem cap la cap piesele de puzzle ale ştirilor privind evoluţia pandemiei, aflăm că există nu numai comunităţi defavorizate economic, ci şi comunităţi defavorizate epidemiologic. Cu alte cuvinte, „izbucnirea maladiei în comunităţile supraaglomerate de refugiaţi, lipsite de resurse şi de personal, are potenţialul de a deveni o catastrofă sanitară” (art. cit.).
Tonul rezervat de optimism lucid al recomandărilor de a renunţa la politicile de austeritate în favoarea unor politici de consolidare a mecanismelor de protejare a sănătăţii şi bunăstării publice, nu ne împiedică să adăugăm că inerţia exasperantă a procedurilor şi mecanismelor de administrare publică face ca maladia să pară mai mereu cu un pas în faţă. Acest joc de-a şoarecele şi pisica se poate prelungi la nesfârşit. De la stocurile insuficiente de produse de igienă şi de protecţie sanitară la penuria de teste sau de alte resurse specializate, lanţurile decizionale par uneori mai lente, mai încâlcite şi dificil de redresat în condiţii de presiune. Nu-i vorbă, nici în condiţii de normalitate nu funcţionau conform aşteptărilor.
În fond, ceea ce constată comentatorii avizaţi este că democraţia are nevoie vitală de trei formule salvatoare, pentru a nu ceda în faţa valului crescând de ignoranţă, ură, nepricepere şi dezinformare care pare a se fi ridicat ca o imensă furtună de praf în umbra marelui val epidemic întins deja peste lume. Prima dintre aceste formule este priceperea administrativă, dublată de o solidaritate politică exemplară. Deşi nu ocupă prim-planul jurnalelor de ştiri, dominat în continuare de retorica demagogiei, acest specimen de politician (empatic, priceput, jucător de echipă) are acum şansa să devină omul zilei. A doua formulă aşteptată cu înfrigurare de toată lumea este cea a măsurilor economice benefice şi proporţional calibrate astfel încât revărsările enorme de capital puse deja în mişcare în numele luptei anti-covid să nu ajungă în câteva buzunare incredibil de largi şi de norocoase, ci să aibă efecte care să le redea celor mulţi încrederea şi puterea de a depăşi greutăţile. Echitatea economică este, fără îndoială, parametrul hotărâtor în a înclina balanţa, însă în tradiţia capitalismului stă înscris un ascuţit instinct concurenţial care, în condiţiile de faţă, se va dovedi nociv, păgubitor şi contraproductiv. Semnele rele se arată deja: cu vistieria aproape goală, România se pregăteşte febril pentru adoptarea unor „soluţii de ieşire din criză” care, de fapt, vor adânci şi mai dramatic decalajele. Enumăr doar simptomele lexicale din discursul public care prevestesc „măsurile ferme”: tăieri, reduceri, îngheţări, blocări. Cunoaştem deja ce urmări au aceste reţete, le-am trăit deja pe pielea noastră, unii dintre noi chiar de mai multe ori. Întrebarea e dacă mai suntem dispuşi să le acceptăm. Oare cum ar fi dacă spectrul îngrozitor al unei economii cu orizont feudal, de sacrificiu continuu, ar fi înlocuit cu o viziune mai nuanţată şi mai umană, adică mai puţin predispusă la decapitări, fie acestea şi simbolice?
În al treilea rând, migraţia pune în lumină cea mai mare slăbiciune a democraţiilor pe chituci: lipsa de elasticitate vecină cu rigiditatea de coşmar a regimurilor autoritare. Azi, când poţi să dai cu tunul şi nu afli un electrician, un instalator, un mecanic sau un zugrav de Doamne-ajută, când un milion de oameni părăsesc în câteva zile locurile natale, strategia cea mai răspândită de acţiune publică pare a fi hazardul. Mai întâi otrăvim câmpiile şi pârjolim fântânile. Apoi, vedem noi ce facem. Aşteptăm, observăm, ne luăm după alţii, ne adaptăm, aşa cum procedează şi vietăţile dotate de natură cu echipament defensiv de camuflaj. Or, nu aceasta e formula magică aşteptată de milioane de oameni ţinuţi cu lunile în casă, pentru binele nostru, al tuturor.
Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |