Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Cronicarul muzical şi omul de cultură Liliana Gherman

GALERIE
Alex Vasiliu
  • Alex Vasiliu
- +

Scriind în săptămânile trecute despre dirijorii Cristian Mandeal şi Ion Baciu, am selectat din comentariile concertelor orchestrei Filarmonicii ieşene, publicate de Liliana Gherman în revista „Cronica” din 1966 până în 1995. Erau analize de natură publicistică, spre înţelesul cititorului aflat pe o treaptă superioară a perceperii, a plăcerii în domeniul artei sunetelor cultivate, dornic să înţeleagă mai mult, să-şi pună în relaţie impresiile formate în sala de concert cu impresiile cronicarului. 

Dacă analiza în orice domeniu pretinde rigoarea înfăţişării detaliilor tehnice, fotografia cât mai clară a contextului istoric, explicarea fenomenului - totul lipsit de culorile opiniilor, ale preferinţelor personale -, analiza în domeniul muzical menită ziarului sau revistei de cultură păstrează imperativul obiectivităţii, obligă autorul să-şi expună ideile cât mai atrăgător, îi descoperă sau nu cultura generală, îi oferă libertatea afirmării opiniilor proprii, dar fără orgoliu la vedere. Altă obligaţie a cronicarului prezent săptămânal sau lunar în pagini de revistă este să placă, să aibă stil, să cultive cu subtilitate cititorul, să inspire încredere, să fie aşteptat data viitoare spre a i se cunoaşte opinia.

Expunând regulile ce justifică activitatea cronicarului, am evidenţiat calităţile textelor evaluatoare migălite de Liliana Gherman aproape trei decenii. Texte variabile ca dimensiuni, în funcţie de spaţiul tipografic disponibil în fiecare săptămână. Obiectivitatea, simţul măsurii, al expunerii esenţializate, stilul atractiv de a scrie au permis transmiterea informaţiei de ordin istoric, luminarea laturilor estetice, descrierea interpretului, caracterizarea versiunii oferită pe scenă, înfăţişarea concluziilor cu o naturaleţe ce capta atenţia până la ultima literă. Se adăuga sinceritatea aşezării impresiei personale în ordinea ideilor, o sinceritate emoţionantă, dar credibilă pentru că era însoţită de argumente infailibile. Argumentele se bazau pe cultura muzicală profundă, pe documentarea solidă pregătind audiţia din sala de concert, documentare implicând lectura scrierilor muzicologice sau publicistice despre lucrările înscrise pe afiş, audierea tihnit-analitică a versiunilor interpretative disponibile ca înregistrări.

Obiectivitatea a fost una dintre calităţile ce au asigurat şi vor asigura cronicilor Lilianei Gherman valoarea. Spre a evita interferenţele extramuzicale de orice fel, şi-a cumpărat 29 de ani abonamentul la concertele şi recitalurile Filarmonicii. I-au fost străine partipris-urile, laudele excesive la adresa colegilor şi prietenilor, cu atât mai mult gândul vreunui folos personal în urma eventualei aprecieri. Comentariile pozitive, admirative, elogioase au avut ca personaje principale doar soliştii şi dirijorii, aflaţi la început de drum artistic sau posedând o experienţă bogată, ce ajungeau la performanţe interpretative. Muzicienii români şi de peste hotare invitaţi de-a lungul deceniilor în stagiunile Filarmonicii din Iaşi (impresionant de mulţi!) au fost comentaţi detaliat, judicios, inspirat. Laudele şi-au găsit locul meritat, îndoielile, dezamăgirile, criticile au fost evidente, însă exprimate cu fineţe. Cultura, civilitatea, simţul măsurii nu i-au pemis niciodată critici acerbe.

Citind zecile de cronici ale concertelor dirijate de Ion Baciu rămâne evidentă simpatia, admiraţia pentru acest spirit solar al vieţii muzicale ieşene. Nu s-a putut altfel - Ion Baciu a fost un om frumos la înfăţişare şi la suflet, un muzician de mare sensibilitate, un alchimist al culorilor orchestrale, un Don Juan al spectacolului muzical (poemele simfonice ale lui Richard Strauss, suitele simfonice rămase de la Claude Debussy şi Maurice Ravel), un Orfeu moldav convertit în Orfeu peste timp datorită modului cum a interpretat lucrări de George Enescu, un Manfred al civilizaţiei muzicale româneşti în urma destinului ajuns la final tragic. Comentariile acestea vor putea fi considerate întotdeauna documente credibile, de preţ, ale istoriei artei sonore culte ieşene - prin extensie, ale artei româneşti. Din fericire, Liliana Gherman le-a adunat în trei volume intitulate „Dimensiuni ale creaţiei şi interpretării. File de cronică muzicală” (Editura Artes, 2003). Chiar dacă au fost scrise fiecare andante, şlefuind îndelung fiecare cuvânt, textele au fluenţa, ritmul, respiraţia allegro revelând vioiciune spirituală, frumuseţe a expunerii ideilor.

Calităţile analistului Liliana Gherman s-ar fi cuvenit ilustrate mai bogat în volume de comentarii dedicate unor compozitori şi fenomene ale istoriei muzicii. Rămân de neumbrit interes „Zăbave analitice. Studii de muzicologie” (Editura Artes, 2019) pentru cercetarea câtorva momente şi personalităţi istorice (motetul secolului XIII, formele muzicale în scrierile lui Titus Cerne, prima analiză românească a Sonatei nr. 1 pentru violoncel şi pian de George Enescu, cantata „Columne” de Sabin Păutza, cele trei comentarii ale unor lucrări de Alexandru Paşcanu).

Valoarea scrierilor Lilianei Gherman o dau, în afara rigorii studiului tehnic riguros al partiturilor, capacitatea de a problematiza obiectul comentariului, elementul cultural, modern al expunerilor - explicabil prin dimensiunea multilateral spirituală a autoarei, prin talentul de a comunica. Este o modernitate deschizătoare de drum ale celor două tipuri de a scrie despre muzică la Iaşi: publicistica şi muzicologia.

Cu siguranţă, dimensiunea culturală a spiritului său a influenţat relaţia cu studenţii Conservatorului, actuala Universitate de Arte: rigoarea textelor de publicistică şi muzicologie se afla în contrapunct cu spontaneitatea alegerii subiectelor. Nu notarea mecanică în caietul de curs era importantă, ci înţelegerea temei, apelul la cultura învăţăcelului, la abilitatea lui de a înregistra în scris nu atât cuvintele, cât ideile. Cursurile Lilianei Gherman erau un stimulent de a citi mai mult decât despre muzică, un ferment cultural. Cred că talentul de cronicar şi talentul de a comunica idei formatoare au fost calităţile fundamentale ce ne îndeamnă să-i purtăm recunoştinţă acum, la despărţire, şi mereu.

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor   

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri