Cronicarul muzical şi omul de cultură Liliana Gherman
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

miercuri, 08.12.2021

Cronicarul muzical şi omul de cultură Liliana Gherman

GALERIE
Alex Vasiliu
  • Alex Vasiliu
- +

Scriind în săptămânile trecute despre dirijorii Cristian Mandeal şi Ion Baciu, am selectat din comentariile concertelor orchestrei Filarmonicii ieşene, publicate de Liliana Gherman în revista „Cronica” din 1966 până în 1995. Erau analize de natură publicistică, spre înţelesul cititorului aflat pe o treaptă superioară a perceperii, a plăcerii în domeniul artei sunetelor cultivate, dornic să înţeleagă mai mult, să-şi pună în relaţie impresiile formate în sala de concert cu impresiile cronicarului. 

Dacă analiza în orice domeniu pretinde rigoarea înfăţişării detaliilor tehnice, fotografia cât mai clară a contextului istoric, explicarea fenomenului - totul lipsit de culorile opiniilor, ale preferinţelor personale -, analiza în domeniul muzical menită ziarului sau revistei de cultură păstrează imperativul obiectivităţii, obligă autorul să-şi expună ideile cât mai atrăgător, îi descoperă sau nu cultura generală, îi oferă libertatea afirmării opiniilor proprii, dar fără orgoliu la vedere. Altă obligaţie a cronicarului prezent săptămânal sau lunar în pagini de revistă este să placă, să aibă stil, să cultive cu subtilitate cititorul, să inspire încredere, să fie aşteptat data viitoare spre a i se cunoaşte opinia.

Expunând regulile ce justifică activitatea cronicarului, am evidenţiat calităţile textelor evaluatoare migălite de Liliana Gherman aproape trei decenii. Texte variabile ca dimensiuni, în funcţie de spaţiul tipografic disponibil în fiecare săptămână. Obiectivitatea, simţul măsurii, al expunerii esenţializate, stilul atractiv de a scrie au permis transmiterea informaţiei de ordin istoric, luminarea laturilor estetice, descrierea interpretului, caracterizarea versiunii oferită pe scenă, înfăţişarea concluziilor cu o naturaleţe ce capta atenţia până la ultima literă. Se adăuga sinceritatea aşezării impresiei personale în ordinea ideilor, o sinceritate emoţionantă, dar credibilă pentru că era însoţită de argumente infailibile. Argumentele se bazau pe cultura muzicală profundă, pe documentarea solidă pregătind audiţia din sala de concert, documentare implicând lectura scrierilor muzicologice sau publicistice despre lucrările înscrise pe afiş, audierea tihnit-analitică a versiunilor interpretative disponibile ca înregistrări.

Obiectivitatea a fost una dintre calităţile ce au asigurat şi vor asigura cronicilor Lilianei Gherman valoarea. Spre a evita interferenţele extramuzicale de orice fel, şi-a cumpărat 29 de ani abonamentul la concertele şi recitalurile Filarmonicii. I-au fost străine partipris-urile, laudele excesive la adresa colegilor şi prietenilor, cu atât mai mult gândul vreunui folos personal în urma eventualei aprecieri. Comentariile pozitive, admirative, elogioase au avut ca personaje principale doar soliştii şi dirijorii, aflaţi la început de drum artistic sau posedând o experienţă bogată, ce ajungeau la performanţe interpretative. Muzicienii români şi de peste hotare invitaţi de-a lungul deceniilor în stagiunile Filarmonicii din Iaşi (impresionant de mulţi!) au fost comentaţi detaliat, judicios, inspirat. Laudele şi-au găsit locul meritat, îndoielile, dezamăgirile, criticile au fost evidente, însă exprimate cu fineţe. Cultura, civilitatea, simţul măsurii nu i-au pemis niciodată critici acerbe.

Citind zecile de cronici ale concertelor dirijate de Ion Baciu rămâne evidentă simpatia, admiraţia pentru acest spirit solar al vieţii muzicale ieşene. Nu s-a putut altfel - Ion Baciu a fost un om frumos la înfăţişare şi la suflet, un muzician de mare sensibilitate, un alchimist al culorilor orchestrale, un Don Juan al spectacolului muzical (poemele simfonice ale lui Richard Strauss, suitele simfonice rămase de la Claude Debussy şi Maurice Ravel), un Orfeu moldav convertit în Orfeu peste timp datorită modului cum a interpretat lucrări de George Enescu, un Manfred al civilizaţiei muzicale româneşti în urma destinului ajuns la final tragic. Comentariile acestea vor putea fi considerate întotdeauna documente credibile, de preţ, ale istoriei artei sonore culte ieşene - prin extensie, ale artei româneşti. Din fericire, Liliana Gherman le-a adunat în trei volume intitulate „Dimensiuni ale creaţiei şi interpretării. File de cronică muzicală” (Editura Artes, 2003). Chiar dacă au fost scrise fiecare andante, şlefuind îndelung fiecare cuvânt, textele au fluenţa, ritmul, respiraţia allegro revelând vioiciune spirituală, frumuseţe a expunerii ideilor.

Calităţile analistului Liliana Gherman s-ar fi cuvenit ilustrate mai bogat în volume de comentarii dedicate unor compozitori şi fenomene ale istoriei muzicii. Rămân de neumbrit interes „Zăbave analitice. Studii de muzicologie” (Editura Artes, 2019) pentru cercetarea câtorva momente şi personalităţi istorice (motetul secolului XIII, formele muzicale în scrierile lui Titus Cerne, prima analiză românească a Sonatei nr. 1 pentru violoncel şi pian de George Enescu, cantata „Columne” de Sabin Păutza, cele trei comentarii ale unor lucrări de Alexandru Paşcanu).

Valoarea scrierilor Lilianei Gherman o dau, în afara rigorii studiului tehnic riguros al partiturilor, capacitatea de a problematiza obiectul comentariului, elementul cultural, modern al expunerilor - explicabil prin dimensiunea multilateral spirituală a autoarei, prin talentul de a comunica. Este o modernitate deschizătoare de drum ale celor două tipuri de a scrie despre muzică la Iaşi: publicistica şi muzicologia.

Cu siguranţă, dimensiunea culturală a spiritului său a influenţat relaţia cu studenţii Conservatorului, actuala Universitate de Arte: rigoarea textelor de publicistică şi muzicologie se afla în contrapunct cu spontaneitatea alegerii subiectelor. Nu notarea mecanică în caietul de curs era importantă, ci înţelegerea temei, apelul la cultura învăţăcelului, la abilitatea lui de a înregistra în scris nu atât cuvintele, cât ideile. Cursurile Lilianei Gherman erau un stimulent de a citi mai mult decât despre muzică, un ferment cultural. Cred că talentul de cronicar şi talentul de a comunica idei formatoare au fost calităţile fundamentale ce ne îndeamnă să-i purtăm recunoştinţă acum, la despărţire, şi mereu.

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor   

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Întâlnire online între democraţii

Lucian DÎRDALA

Întâlnire online între democraţii

Deocamdată, administraţia Biden nu doreşte decât să reafirme leadership-ul american în spaţiul pe care mass media încă îl numeşte „lumea liberă”. Este greu de crezut că, în acest moment, Statele Unite au capacitatea ori dispoziţia să exercite presiuni semnificative asupra participanţilor mai puţin merituoşi, şi cu atât mai puţin asupra statelor neinvitate la summit, cum ar fi Turcia.

Filmuletul zilei

opinii

Identităţi în oglindă (II)

Florin CÎNTIC

Identităţi în oglindă (II)

Nimic mai firesc cu ocazia Zilei Naţionale decât o discuţie despre ce înseamnă „să fii român”. Evreu român.

Istoria (sau isteria) unui boxer

Radu PĂRPĂUȚĂ

Istoria (sau isteria) unui boxer

Era pe vremea lui Ceaşcă un boxer sas pe care-l chema Stumpf, ne spunea Ghiţă Mutu din plutonul nostru Ghiţă intrase la facultatea de textile de la Cisnădie, de unde ştia povestea cu Stumpf, care era de fel de pe acolo. 

Ministere „croite” şi răscroite

Nicolae CREŢU

Ministere „croite” şi răscroite

Mai mult decât oriunde altundeva, cel puţin pe aici, prin Europa, la noice declară „liderii” politichiei trebuie dat „la întors”, pe reversul de biată, mai dosnică, retorică a asigurărilor „liniştitoare” puse în circulaţie publică, mediatică. 

pulspulspuls

Iaca ce aranjamente mai pun la cale nea Măricel şi mister Ciorăpel!

Iaca ce aranjamente mai pun la cale nea Măricel şi mister Ciorăpel!

Pentru că tot am deschis ieri pârtia din acest sezon de iarnă cu ce se mai vorbeşte în lumea halatelor albe ca zăpada din târg, povestindu-vă cum s-a bătut palma ca mister Bazil Usturoi să rămână şef acolo unde est, şi pentru că vine vorba aşa de rar despre treburile astea extra-Covid din domeniu, am zis că numai bine să vă mai spunem una scurtă dar vioaie pe azi, că tot e miercuri, zi de post fără nicio dezlegare, nici la peşte, nici la vin sau undelemn. 

Caricatura zilei

Degetelezare

Editia PDF

Bancul zilei

- "Pentru o digestie buna beau bere. Daca nu am pofta de mâncare, beau vin alb. Daca am tensiunea scazuta, beau vin ros (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.