Crossroads

Despre ce nu e textul de faţă?

Lucru clar, nu e despre Robert Johnson, bluesmanul afro-american ce a schimbat istoria muzicii contemporane. Nu e nici despre Putin, Biden sau despre cei ce cer bisericii să afirme că necontrolatul de la Kremlin e Satana.

Nu e nici despre cât de pricepuţi sunt politicienii români de la centru, pentru că ştim că sunt nişte caraghioşi de la un capăt la altul al spectrului politic, şi nici măcar despre faptul că au colegi la fel de caraghioşi, dar mai cu ştaif, în centrul Europei, în zona bălţilor dunărene de lângăViena.

Despre ce e totuşi textul?

E despre autorităţile locale, mai ales a celor din ruralul periferiei aglomeraţiei urbane ieşene, despre cum ar mai putea aceştia să mai dreagă localităţile pe care le-au nenorocit în evoluţia lor spre dez-urbanitate, despre cum primarul din Rediu ar putea deveni eroul locuitorilor captivi ai Văii Lupului…

De ce această alegere? Pentru că în banalul cotidian ne intersectăm înzecit mai des cu autorităţile locale decât cu cele ce joacă în liga mondială, europeană sau naţională, iar acţiunea lor ne influenţează mai abitir practica diurnă decât orice Putin, orice Biden, George Simion ori Rareş Bogdan.

Captivi în Valea Lupului

O ştire din ZDI (29.12.2022) ne anunţa că: şoţdată cu intrarea în 2023 încep să circule primele mijloace de transport public în ZMI. Însă nu toate odată, aşa cum era preconizat, ci în etape, ne-a spus Eduard Boz, directorul executiv al Asociaţiei Metropolitane de Transport Public Iaşi. „Nu vom putea intra în Valea Lupului, aici e durerea cea mai mare, pentru că acolo ne trebuie mijloace de transport de maxim 10 metri lungime”.

Dacă în judeţul Cluj, Floreştiul e cea mai prost construită aşezare, în Iaşi, Valea Lupului ocupă această dezonorantă poziţie. În 2004, 10,3 kmp s-au desprins din comuna Rediu şi de atunci funcţionează ca o comună de sine stătătoare. Acesta e singurul UAT din judeţulIaşi (probabil şi din România!) ce nu e traversat de nici un metru de drum judeţean, care să se supună unor reguli elementare de calibrare. Primul lucru pe care trebuiau să-l facă noile autorităţi era să proiecteze câteva axe rutiere mai largi, capabile să dreneze circulaţia în interiorul aşezării. Dar nu au făcut-o, aşa că frumoasa localitate din coasta Iaşilor, a devenit un urban sprawl de 15 mii locuitori, ce e deservit doar de alei (4-5 m lăţime), ca-n spatele blocurilor din Păcurari sau din alte cartiere ieşene. Ce să mai vorbim de trotuare! Veţi spune că şi în celelalte comune din proximitatea Iaşului sau a oricărui oraş mare s-a întâmplat la fel, dar nu e chiar aşa. Măcar celelalte localităţi au moştenit o tramă stradală anterioră cât de cât funcţională. În cazul Văii Lupului e implicat întregul intravilan; o localitate cu o talie mai mare decât a oraşului Gura Humorului, în care nu mai e posibil să construieşti o centralitate cât de modestă, ce nu poate fi deservită de autobuze, de camioane de marfă şi (sper să nu fie nevoie!) de maşini de pompieri.

Singura salvare în primenirea urbanistică ar putea veni din partea comunei Rediu. Dar pentru asta, autorităţile vecine ar trebui să construiască o axă rutieră mai largă până în zig-zagul limitei administrative de pe platoul mai puţin aglomerat de noile proiecte imobiliare, o axă capabilă să ofere condiţii de circulaţie automobilelor mari şi să dreneze traficul. Poate ar fi indicat să stabilească şi reperele unui centru comun al celor două localităţi, care să mai reducă din dependenţa locuitorilor de serviciile din Iaşi.

Autorităţilor din Valea Lupului le-ar rămâne să mai lărgescă răscrucile pentru a deveni funcţionale.

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Articolul face parte din seria „Oameni şi istorie – portrete din vremurile de acum”,
tema de meditaţie propusă de redacţie colaboratorilor de la pagina de Opinii, la sfârşitul anului 2022.

Publicitate și alte recomandări video