O echipă de cercetători de la Institutul Francis Crick din Londra a secvenţiat genomul a douăzeci şi şapte de câini, dintre care unii au trăit în Europa, Orientul Mijlociu şi Siberia, analizând inclusiv fragmente de schelete vechi de 11.000 de ani.

La acea vreme, cu mult înainte de domesticirea altor specii de animale, existau cel puţin cinci rase de câini cu origini genetice distincte.

„Unele dintre diferenţele pe care le observaţi când vedeţi câini pe stradă provin din perioada glaciară”, a explicat geneticianul Pontus Skoglund, care se numără printre autorii principali ai studiului. „Până la sfârşitul acestei perioade câinii erau deja răspândiţi pe scară largă în emisfera nordică”, a adăugat el.

Datele ADN prelevate din oase au permis stabilirea, printre altele, a faptului că în urmă cu aproximativ 4.000 de ani câinii europeni erau foarte diferiţi unul de celălalt, însă această diversitate s-a pierdut în timp. „Deşi câinii europeni de astăzi au forme şi dimensiuni diferite, genetic provin dintr-un subansamblu a cărui diversitate este mult mai limitată decât înainte”, a explicat un alt autor al cercetării, Anders Bergstrom.