Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Cu cât mai rău, cu atât mai bine. WATWCT

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

Nu îmi mai permit în actualul context pandemic să vă îndemn să fiţi buni. Pentru că mă uit în jur şi observ că oamenii buni au cam dispărut. Sau – dacă au dispărut – nu au fost niciodată acolo. Însă nu voi înceta să vă călăuzesc privirea spre frumos, iar astfel poate măcar cineva se va descoperi vreodată pe sine, într-o relaţie reală cu celălalt.

În acest sens, What we are today will change tomorrow (WATWCT) ar putea părea o utopie. Prin frumos, prin artă, două dansatoare se descoperă pe sine, îşi revelează propria corporalitate, respectiv propria feminitate, ajungând, prin improvizaţie, dar şi prin improvizaţie dirijată, la un nivel înalt de empatie, la exprimarea unei relaţii interumane autentice, la final de performance.

Raportul dintre Beatrice Volbea şi Alexandra Vieru e de tipul unei oglindiri răsturnate, cu pendulări permanente între talent şi efort, maturitatea şi candoare, impulsivitate şi autocontrol, fără ca vreuna dintre cele două să deţină vreo calitate în absenţa partenerei scenice. De aici, rezultă o coregrafie fizicalistă, o abordare a dansului prin intermediul teatrului fizic, iniţial confruntarea celor două personalităţi/corpuri (trupuri) fiind una destul de violentă, cu sublimări pe parcurs, dar mai ales în final. Mi-e greu să cred în ideea de improvizaţie totală susţinută de producători, dat fiind faptul că performance-ul are o structură, putând fi identificate câteva momente, uşor detectabile şi bine delimitate. Cu toate că, uneori, se lasă iluzia spaţiului gol, invadat de lumină şi sunet, în aşteptarea protagonistelor, creându-se o anumită atmosferă. Numai că şi acesta e tot un moment în performance. Probabil, într-un format predeterminat se insinuează conţinutul de fiecare dată inovator, reţin doar conceptul – imposibilitatea repetării unei reprezentaţii ca fiind unul cel puţin interesant, deşi nu l-am probat (am vizionat doar înregistrarea premierei de la Teatrul Stejar, cu prilejul proiecţiei organizate în aer liber, în spaţiul Substance, curtea interioară de la Art ^ Design). Am reţinut raportul de forţe de la început, jocurile puterii, lupta trupurilor înlănţuite ori dezlănţuite, iar în desprinderea trupurilor, în spaţiul dintre cele două corpuri, survine conştiinţa prin cuvânt.

Din nou, mi-e greu să cred cele susţinute de producători că replicile sunt inventate în cadrul performance-ului deoarece, concrete ori lirice, sunt excelent poziţionate. Conceptul respinge, desigur, o conştiinţa coregrafică diriguitoare şi susţine ideea de parteneriat între coregraf şi performeri, coregraful conferind spaţiul mintal, ideatic în care un conţinut original, dar mai ales propriu să poată fi creat de performeri, în termeni de mişcare scenică, paşi de dans, tipologie coregrafică şi miză scenică (dansul care semnifică, dansul prin care se comunică idei, emoţii şi prin care cele două protagoniste comunică, dansul ca spectacol). O coregrafie în care şi prin care performerii se (re)găsesc pe sine, absorbind din energia celuilalt, devenind mai mult, mai puţin decât ei înşişi, decât celălalt, egali cu sine. De altfel, la un moment dat, dansatoarele îşi dau una alteia indicaţii de regie coregrafică, de mişcare care le execută succesiv (slow, fast, medium slow/fast, super slow/fast). Aici se simte spontaneitatea, cum încearcă să se pună una pe cealaltă în dificultate, reuşind de fiecare dată să iasă cu brio din impasul improvizaţiei coregrafice. În realitate, cele două partenere scenice se susţin reciproc foarte mult una pe cealaltă, având energii complementare. Ele se completează sub mai multe aspecte, coregrafa Andreea Novac mărturisind că le-a ales tocmai pentru diferenţele dintre ele, pentru a-şi putea împlini conceptul.

Două energii opuse, cel puţin diferite, care se resping, se atrag, iar în cele din urmă se armonizează şi empatizează – semnifică prin dans Beatrice Volbea şi Alexandra Vieru. Despre muzică se susţine că e la fel de ad-hoc, urmând sau anticipând dansul, în orice caz susţinând mereu dansatoarele în demersul lor de căutare de sine prin confruntări urmate de (re)întâlniri lirice. Mai spun producătorii că e despre cum fizicul determină psihicul şi viceversa. Într-adevăr, dacă despre asta e vorba, în permanenţă corpurile nasc sensuri şi semnificaţii. Iar sensurile la care se ajunge prin dans se repercutează asupra corpurilor, fie că avem de a face cu efecte de bumerang (reveniri), fie că avem de a face cu mişcări noi ivite din senzaţii, idei şi emoţii noi, fie că se schimbă obiectul de lucru (modificările se exercită asupra spectatorului). Cele două se privesc, foarte de aproape, în imposibilitatea unei vederi autentice lupta e acerbă, atunci când se desprind intervin deopotrivă conştiinţa, replica şi nostalgia corporalităţii, se produc reîntâlniri şi regăsiri. Iar în final, cele două dansatoare se privesc pentru prima dată cu adevărat şi vorbesc despre sine şi una despre cealaltă, intuitiv, empatic, cu foarte multă simpatie. Din întâlnirea trupurilor contorsionate se iveşte o relaţie interumană autentică, lucru care e posibil, cel mai probabil, şi în sens invers. Armonia sufletelor frumoase se răsfrânge asupra corporalităţii.

(What we are today will change tomorrow, cu: Beatrice Veronica Volbea, şi Alexandra Vieru, compoziţie şi producţie audio: Eduard Draude de la Avangarda, proiect dezvoltat de coregrafa Andreea Novac, aparţinând programului de rezidenţe Placebo, iniţiat de Teatru FIX, vizionare găzduită de Art ^ Design, Iaşi, 27 septembrie 2020)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi critic de teatru (membru AICT)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri