Cu ce ne alegem după alegerile locale?

Nu a început campania electorală, mai avem până atunci mai bine de o lună de zile, dar, în ciuda agitației de la sediile partidelor, blazarea politică se simte în aer la Iași. E ca o pâclă groasă, ceva în genul prafului saharian din ultimele zile: tușești, dar nu știi de ce. De altfel, gazetarii cu experiență mai îndelungată în alegeri locale ieșene vă pot confirma: un an electoral mai lipsit de orizont politic precum cel de față, mai lipsit de figuri care să ofere o rază de speranță, mai rar. Poate chiar deloc…

Nu întotdeauna beneficiile unor alegeri, mai ales ale celor locale, se măsoară, pentru alegători, în numărul de schimbări ale foștilor edili. De altfel, măsurătorile sociologice ar indica faptul că, la Iași, probabilitatea unor astfel de schimbări, în ce privește primarul reședinței de județ sau președintele Consiliului Județean, ar fi minimă. Probabil de aici și acea blazare care se simte înaintea campaniei. Nu despre cauzele acestei blazări vrem să discutăm azi aici. Deși, în mod cert, subiectul ar merita o discuție amplă. Ci despre beneficiile unei campanii corecte, oneste, competitive. Beneficii pentru alegători, în primul rând. Vom avea oare parte de așa ceva? Nu sunt absolut deloc semne.

Mai avem o lună până la debutul campaniei electorale, dar niciun candidat nu a prezentat încă publicului, alegătorilor săi, adulatorilor sau cui mai vreți, un plan, un program de dezvoltare, o viziune mai coerentă și mai articulată despre cum vede orașul sau județul în următorii patru ani. Poate veți spune că e prea devreme. Atunci, să vă amintim că nici acum 4 ani nu a fost prezentat, la fel, niciun astfel de plan. Nici înaintea campaniei, nici în timpul ei, nici după. Ba chiar nici acum opt ani. Doar cel mult o listă cu promisiuni din toate domeniile, ca să fie cât mai acoperitoare pentru toate gusturile electorale, și cam atât. Un fel de „șaorma cu de toate”, ca să nu se simtă nimeni nebăgat în seamă. ~n rest, s-a completat, după gust, cu atacuri care de care mai suburbane la adresa contracandidaților.

Să aducem o poza mai din trecut. De acum 24 de ani, de exemplu. La fel ca acum, nu începuse încă campania electorală, iar candidatul liberal la primărie, Dan Cârlan, umbla deja de săptămâni bune prin oraș cu un camion în a cărui remorcă avea o centrală termică de scară. Oprea în intersecții și își prezenta planul său electoral: schimbarea din temelii a sistemului de termoficare din oraș. Era o problemă majoră, din cauza facturilor tot mai mari, adesea insuportabile, la căldură. Și-a forțat contracandidații să vină și ei cu alte planuri, să combată cu cifre.

Opt ani mai târziu, la un an după aderarea la UE, Gheorghe Nichita (PSD) prezenta ieșenilor un plan bine pus la punct de schimbare a orașului pe bani europeni. Avea deja proiectele – axele de dezvoltare – schițate în mare. Schimbare care chiar avea s-o producă în următorii ani, când Iașul a fost pentru mulți ani campion național al atragerii de fonduri UE, bani cu care Iașul efectiv s-a schimbat la față.

Așadar, câștigătoare sau nu, erau planuri despre care se vorbea, se discuta, se dezbătea, se combătea. Atât în presă, în toată câtă era, cât și în parcul șahiștilor din Podu Roș sau la terasele cu bere din cartiere. Faptul că actualii candidați, fie ei și cu prima șansă la victorie, nu mai vin cu planuri, cu strategii sau viziuni de dezvoltare are un imens avantaj pentru ei, se înțelege. Pentru că, dacă vor câștiga, nu au mari obligații morale. Dar e un mare handicap pentru alegători, în primul rând. Explicația este foarte clară: cum vom putea lua la rost, ca presă sau ca simpli alegători, un edil sau altul, dacă acesta nu s-a angajat la nimic? Cum îl vom chestiona în mandatul viitor pe Mihai Chirica dacă a făcut una sau alta, și în raport cu ce, asta dacă el va câștiga în iunie, câtă vreme el pare că stă ascuns și abia așteaptă să treacă odată alegerile astea plicticoase, din ale căror dezbateri, dacă ar fi să aibă loc, nu ar avea decât de pierdut?

Sau, altfel spus, cu ce ne alegem, după campania electorală, în afară de un gust amar pentru mulți, dacă rezultatele vor fi cele ce par acum mai probabile? Câteva angajamente ferme sau un plan coerent ale lui Mihai Chirica ar fi fost de bun augur. Sau ceva promisiuni mai argumentate ale lui Costel Alexe, la fel, ar fi fost binevenite, dacă vor câștiga cei doi. Ar fi fost, fără discuție, un câștig pentru comunitate, oricât de des mai spunem, retoric, că promisiunile nu fac cât o ceapă degerată. Sună bine, dar e greșit: promisiunile, planurile electorale, strategiile prezentate, fie și numai pe pliante, fac bine, sunt bune, fie și pentru etalon.

În plus, dacă vom avea parte și de candidatura Șoșoacăi la Iași, atunci e clar: circul va precumpăni, ne va asurzi. Cum spunea și colegul Pavel Lucescu zilele trecute, din asta vor avea de câștigat Șoșoacă însăși, prin vizibilitate locală și implicit voturi în CL din partea unui electorat încă năuc, și foarte probabil Mihai Chirica, căci va abate atenția de la orice tentativă de dezbatere cât de cât serioasă, din care sigur actualul primar nu ar putea ieși deloc bine. Cu cât mai mulți candidați care își „canibalizează” între ei electoratul, cu atât mai bine pentru actualul primar: nu trebuie decât să se abțină, să tacă, să se ascundă.

Cine pierde, așadar, din această lipsă a unei campanii competitive, pe pragrame și strategii, indiferent cine câștigă la vot? Este clar: în primul și în primul rând Iașul și ieșenii. Ne vom întreba iar și iar, ca în 2016, ca în 2020: dar oare de ce au votat ieșenii cum au votat? Și ne vom răspunde la fel ca atunci: ridicând din umeri… Asta e!

Publicitate și alte recomandări video