Pentru autorităţile locale, alegerea celor 12 eurodeputaţi reprezintă un moment istoric, în timp ce croaţii, preocupaţi de criza economică ce afectează de patru ani ţara, sunt tot mai dezinteresaţi.

La zece ani după începerea procesului de integrare în UE, croaţii sunt obosiţi din cauza negocierilor de aderare, însoţite pe alocuri de reforme dureroase, precum privatizarea şi restructurarea unor şantiere navale care s-au soldat cu numeroase concedieri.

În timp ce un croat din doi susţine integrarea în UE, conform sondajelor, unii analişti apreciază că rata de participare la scrutin va fi inferioară celei de 44% înregistrate la referendumul privind aderarea la UE, organizat în 2012.

Radovan Vukadinovici, expert în relaţii internaţionale, pune interesul scăzut al croaţilor faţă de UE pe seama crizei economice care coincide cu momentul aderării.

"Sprijinul pentru aderare s-a diminuat atât din cauza situaţiei economice dificile din ţară şi neîncrederii faţă de clasa politică locală, cât şi din cauza problemele economice cu care UE se confruntă", a menţionat el.

Economia locală este în recesiune începând din 2009. În 2012, PIB-ul a scăzut cu 2%.

Guvernul, conştient că ţara va fi una dintre cele mai sărace în blocul celor 27 - cu un PIB pe cap de locuitor care corespunde la aproximativ 60% din media europeană -, speră că ajutorul financiar al UE de peste 13 miliarde de euro oferit până la orizontul anului 2020 va contribui la redresarea economiei locale.

Dar o campanie electorală plictisitoare şi lipsa unei dezbateri publice cu privire la rolul deputaţilor europeni îi încurajează pe eurosceptici.

"Noi suntem prea mici să avem o anumită influenţă în cadrul UE, iar cei "mari" vor lua deciziile favorabile în interesul lor. De ce se precipită să integreze ceva ce se scufundă", se întreabă Ivan Jonkovici, un funcţionar în vârstă de 35 de ani.

"Noi am plătit un preţ prea mare pentru a fi independenţi şi acum vom avea din nou tutori. Vom fi sclavi în ţara noastră", apreciază Sanja Borkovac, o studentă în vârstă de 22 de ani, făcând referire la independenţa croată obţinută în urma unui război purtat cu forţele sârbe (1991-1995).

Perspectivele economice sunt destul de sumbre pentru Croaţia în 2013, cu o creştere economică de 0,7%. În februarie, rata şomajului a fost de 21,9%, faţă de aproximativ 13% la începutul crizei economice, în ianuarie 2009.

Având un salariu mediu lunar de 730 de euro, potrivit unui sondaj efectuat recent de institutul GfK, două treimi din familile croate apreciază că veniturile lor acoperă cu greu necesităţile.

"Preţurile noastre sunt deja la nivel european, dar salariile şi pensiile nu sunt", deplânge o pensionară, Goranka Tokici.

Analistul economic Damir Novotni notează că statul croat "nu va fi o povară pentru UE, pentru că veniturile din industria turismului asigură o relaxare financiară".

"Dar ar putea deveni dacă tendinţele negative vor continua", a avertizat el.

Guvernul speră că aderarea la UE va contribbui la creşterea acestui sector, cu o pondere de 15,4% în PIB în 2012.

În cadrul scrutinului de duminică din această ţară de aproximativ 4,2 milioane de locuitori, coaliţia de centru-stânga ar putea obţine şase mandate, iar celelalte şase ar fi împărţite între cele două formaţiuni de opoziţiei, potrivit unui ultim sondaj.

Deputaţii aleşi vor exercita mandatul timp de un, deoarece Parlamentul European (PE) se va reînnoi în 2014.

Mediafax