Acordului stand-by cu FMI. Dar, poate, a vizat şi să nu se ajungă la blocarea activităţii furnizorilor de bunuri, servicii şi lucrări care au de recuperat de la UAT sume ce reprezintă arierate. Cert e că procedura privind criza financiară şi insolvenţa, aşa cum sună în faza de proiect de OUG, pare să dea posibilitatea autorităţilor administraţiei publice locale de a îmbunătăţi situaţia economico financiară a UAT, astfel încât să asigure furnizarea serviciilor esenţiale cetăţenilor. De asemenea, aplicând-o, primăriile ar putea să-şi îndeplinească obligaţiile de plată faţă de angajaţi, comercianţi şi furnizori, dar şi să-şi promoveze procedurile financiar-contabile, practicile bugetare şi de impozitare necesare redresării. În viitor, primarul este obligat să solicite intrarea în insolvenţă a primăriei pe care o conduce, dacă datoriile neachitate cu o vechime mai mare de 120 de zile depăşesc jumătate din bugetul propriu anual. Administratorul numit poate decide inclusiv vânzarea unor imobile care aparţin primăriei. Numai că trebuie să vedem în ce măsură adoptarea unui asemenea act normativ nu induce aspecte discutabile. Fără să insistăm asupra problemei dacă se încalcă ori nu autonomia locală (la intrarea în insolvenţă, administratorul judiciar preia controlul activităţilor cu incidenţă asupra situaţiei financiare şi/sau patrimoniale ale aparatului de specialitate al primarului sau consiliului judeţean/CJ şi exercită temporar atribuţiile conferite de lege primarului sau preşedintelui CJ, în numele şi pe contul acestuia, în limita competenţelor stabilite de judecătorul sindic), aducem în discuţie aspectul constituţionalităţii. Deşi co-iniţiatorii, ministerul finanţelor publice (MFP) şi cel al dezvoltării regionale şi administraţiei publice (MDRAP), în nota de fundamentare a OUG susţin că au fost consultaţi şi au avizul reprezentanţilor Curţii de Conturi, ai Consiliului Suprem al Magistraturii, ai Ministerului Justiţiei, ai Societăţii Academice Române etc., în realitate lucrurile stau puţin diferit. Asta pentru că se uită că în faza de elaborare a textului se avea în vedere adoptarea pe această temă a unei legi (şi nu a unei OUG). Or tocmai aici ar putea fi cuiul menit să submineze reglementarea pe această cale a insolvenţei UAT. Ne gândim doar la faptul că prin această proiectată OUG se încearcă modificarea unei legi organice cum este cea privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi - LOFCC (Legea nr. 94/1992, republicată în M. Of. al României nr. 282/29.04.2009). Respectiva modificare se referă la faptul că se stipulează imperativ avizarea de către Camerele de Conturi judeţene a Planului de redresare financiară a UAT declarată în stare de criză financiară. În acest sens, iată ce prevede Art. 5 (3) ”În termen de 30 zile de la adoptarea hotărârii prin care a fost declarată starea de criză financiară, ordonatorul principal de credite împreună cu ceilalţi membri ai Comitetului pentru situaţii de criză financiară pregătesc un Plan de redresare financiară a unităţii administrativ-teritoriale, cu avizul Camerei de Conturi teritorială.” De fapt, această sarcină dată Curţii de Conturi este amintită şi la Art.39, Art.90 şi Art.123. De altfel, cel din urmă articol aduce serioase schimbări la Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale. În timp, în procesul reglementării activităţii Curţii de Conturi, au mai avut loc încercări de modificare a cadrului instituţional aplicabil acesteia, prin acte normative adoptate de Executiv. În speţă, este cazul unei serii de ordonanţe de urgenţă emise de Guvernul României, ale căror prevederi – cu tentă neconstituţională - vizau diverse articole din LOFCC. Respingerea în final a respectivelor acte normative a intervenit fie la nivelul forului legislativ, neaprobându-le, fie prin declararea acestora ca fiind neconstituţionale, de către Curtea Constituţională. În principal, s-a avut în vedere că natura juridică a Curţii de Conturi fiind de „instituţie fundamentală a statului”, prin OUG i s-ar afecta regimul juridic. Iar aceasta contravine flagrant Art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituţie, potrivit căruia organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi se reglementează prin lege organică. Tocmai de aceea, şi orice atribuţie dată aceleiaşi instituţii, cum este cea de avizare a Planului de redresare financiară a UAT, n-ar putea fi reglementată altcumva decât prin act al Legislativului, şi nu prin OUG.