Culmea nesimțirii: extremismul pândește, economia se destramă, țara arde, dar Marcel Ciolacu face bilanțul guvernării

Închipuiți-vă luptele alea crâncene din Evul Mediu. Pe-o noapte ploioasă, de-abia vezi în fața ochilor, înglodit până la genunchi, iar săgețile vuiesc în spatele tău, în liniile confraților, ca un stol de grauri într-un vișin. Frontul dă să cedeze, nu-ți mai simți mâna în care ții scutul și nu mai ai putere decât să sprijini sulița-n pământ și să speri că se-nfige cineva în ea.

La fel sunt și sutele de oameni de lângă tine, din prima linie, dar și miile din spate. Vă uitați îngroziți la oastea mult mai mare care vrea să vă spargă rândurile și nu vă rămâne decât speranța. Oare există vreun plan să vă scoată din asta? Își asumă cineva răspunderea să încerce altceva decât să reziste?

Iar liderul suprem al armatei iese dintr-un cort, cu armura imaculată, se urcă pe-un buștean în mijlocul ostașilor și le spune. „Acești ani în care am devenit [conducătorul*] țării au reprezentat cea mai importantă perioadă a vieții mele. Consider că a fi lider nu este o meserie, ci o onoare supremă prin care îți poți servi țara și pe români. Sunt convins că, deși astăzi zgomotul [armelor*] este mult prea mare, un succint bilanț al celor mai importante politici publice ale mele la guvernare reprezintă un gest obligatoriu. Am ales să fac asta acum.” După care se urcă pe-un cal alb și pleacă în direcția opusă.

I-ați recunoscut, probabil, cuvintele lui Marcel Ciolacu, regurgitate ieri pe Facebook. Ieri, când țara cred că clocotea cum n-a mai făcut-o niciodată. Incertitudinile financiare individuale și ca țară sunt enorme, se discută despre un risc real de a nu mai putea plăti pensiile și salariile pe termen mediu, nu ne putem împrumuta la un preț decent, cursul leu-euro a explodat, ROBOR-ul a avut o creștere nemaiîntâlnită până acum. Ratele cresc, banii valorează din ce în ce mai puțin, economiile ni se fac praf, suntem la un pas de extremism, în mijlocul unor alegeri prezidențiale aproape existențiale, iar demisionarul Ciolacu își depune bilanțul.

Domnule Ciolacu, ăsta nici măcar nu mai e cinism, ci de-a dreptul nesimțire. N-aș vrea să fiu în locul românilor care vă citesc bilanțul știind că au de dat de luna viitoare vreo 200 de lei în plus la rată. Sau cei cu dobânda calculată după IRCC, care știu ce-i așteaptă peste vreo șase luni de-acum. Sunt ferm convins că-s preocupați de onoarea supremă resimțită de dumneavoastră.

Sigur că frica din piață a fost generată de scorul obținut de George Simion și de partidul extremist care-l sprijină. E un sentiment generalizat. Dar, domnule Ciolacu, n-am fi aici în halul ăsta de destabilizați, după 3 zile de la rezultatele alegerilor, dacă marea guvernare PSD, marea coaliție, formată din marii oameni de stat, nu era de fapt un mare balon de săpun: parfumat și gol.

Vă facem noi bilanțul: ați lăsat țara cu un deficit fantastic, deși suntem doar în luna mai, cu riscul (și certitudinea) de a pierde bani importanți din PNRR, pentru că nu ați fost capabili să faceți reformele necesare. Nicio reformă semnificativă nu a fost măcar începută, pe principiul „să vedem alegerile”. Practic singurul scop al guvernării a fost organizarea alegerilor prezidențiale. Dar nici pe ăsta nu l-ați dus până la capăt, fiindcă v-ați dat demisia ca lașii, după ce partidele istorice, cu aparatele lor masive, n-au fost în stare să adune decât 20% pentru candidatul-unic. L-ați ridicat degeaba de pe canapea pe Antonescu.

L-ați mai și blocat pe singurul om din Guvernul ăla care părea că vrea să miște ceva, pe Daniel David, care s-ar putea să rămână doar cu consultările asupra modificărilor din sistem pe care le tot dezbatem de la începutul anului. Fiindcă de o să vă întoarceți la guvernare cu AUR, așa cum probabil mustește tot PSD-ul s-o facă, negocierile se vor purta la sânge, nu mai rămâne loc să vă mai prefaceți că vă pasă și de țară. Așa că putem să punem pe cineva proaspăt și cu idei reformatoare la Educație – oare doamna Ecaterina Andronescu ce mai face?

Sper și eu, la fel ca dumneavoastră, ca istoria să nu vă uite cu ușurință. Alături de PNL ați fost într-o monstruoasă și nenaturală coaliție, dar aveați majoritatea zdrobitoare pentru a demara unele reforme pe care să le puneți pe un drum ireversibil: la nivelul ANAF-ului, al legilor electorale și, în special, al reorganizării teritoriale prin regionalizare. Dar mandatul acesta suprem al dumneavoastră, domnule Ciolacu, girat și avizat de fostul președinte Klaus Iohannis, nu a însemnat stabilitate, ci incoerență și labilitate. Mai simplu: n-ați făcut mai nimic, ați contribuit la divizarea enormă din societate, n-ați înțeles votul de la prezidențialele din noiembrie și plecați acum, lăsându-ne cu un picior în groapă. Vă întreb și eu ca ChatGPT: e bun ăsta ca bilanț sau vreți să mai extind pentru 10 puncte?

Singura diferență, domnule Ciolacu, între conducătorul imaginat la începutul textului și dumneavoastră este că ieșirea dumneavoastră din scenă este mult mai caraghioasă. Și, ca orice vajnic patriot (vedeți exemplul amicului Ponta), nici nu plecați de tot: vă urcați pe-o mârțoagă, noaptea ca hoții, până la ieșirea din cetate și pândiți de-acolo lupta. Cine știe, poate o câștigă altcineva în locul dumneavoastră, ca să veniți la final să vă trageți în cadru. Dacă uită cineva că ați plecat și cum ați făcut-o? Cum ar spune altă prietenă de-a dumneavoastră, doamna Dăncilă, care vă împărtășește același nivel de cunoștință a limbii engleze: „make a photo, yes?”.

Publicitate și alte recomandări video