Ne minunăm des de cât de jos a ajuns sistemul de educație de la noi, iar degetul acuzator se îndreaptă de regulă către copii, că-s indolenți, că nu mai vor să învețe, că-s toată ziua cu ochii în telefon, că nu mai știu de valori, și alte din astea. Dar, uite că nu acolo-i problema. De fapt, în cea mai mare măsură, sistemul însuși e problema, mai exact cei care-l conduc, cei care-i decid soarta.
Când eram în liceu, unii profesori îi chiteau pe copiii „cu posibilități” și doritori să dea la vreo facultate mai grea, dar mai slabi la carte, și-i presau într-un fel sau altul să facă meditații cu ei în particular. Nu era o regulă, de obicei părinții erau cei care-și doreau meditatori pentru progeniturile lor, dar erau și profesori din ăștia, mai lacomi, care făceau ei primul pas. Erau însă excepții.
Vremuri apuse. A venit revoluția, ne-am trezit cu toții liberi și am început să ne facem de cap. Se putea aproape orice, fără frică de consecințe, iar presiunea socială pe îmbogățire rapidă a făcut ravagii și printre profesori. Nu mai pățeai nimic ca profesor, dacă dădeai numai note proaste ca să-i forțezi pe elevi să-ți ceară meditații pe bani, așa că mulți au făcut bani frumoși numai din ocupația asta paralelă. Unii și-au făcut și șase-șapte case din asta, ba au ajuns și șefi de stat.
S-a mai umblat apoi la legi, s-au mai temperat din abuzuri, la un moment dat unii au venit cu ideea impozitării veniturilor din meditații, care, evident, n-avea cum să funcționeze, dar legile pieței n-au putut fi înfrânte. Există cerere, apare mereu și oferta, chit că, uneori, în continuare, unii forțează lucrurile și-și creează singuri cererea.
Dar nu m-aș fi gândit niciodată că se va ajunge atât de departe, cum am aflat recent de la profesorul ieșean Mircea Nedea, cel care, împreună cu soția lui, dau, de 13 ani, meditații gratuite la biologie, copiilor din familii nevoiașe, care vor să dea la Medicină. Am să citez din ce a declarat Ziarului de Iași, într-un articol publicat miercuri: „Anul trecut, UMF Iași a băgat un manual de anatomie care nu se predă în școală. Ceea ce înseamnă că UMF Iași a rupt sistemul de învățământ universitar de învățământul general. L-a rupt. Este o discrepanță totală între conținutul din manual și cartea pe care ei au băgat-o. E un manual de la Târgu Mureș, nu știu din ce limbă a fost tradus în limba română, dar e o limbă română anti-română, uneori sunt greșeli, chestiuni de interpretare.”
Ce înseamnă asta? Înseamnă că pur și simplu nu mai ai cum să dai admitere la UMF Iași și, din câte înțeleg, la alte cinci universități de profil din țară, decât dacă faci meditații în particular la Biologie, care e materie obligatorie. Pentru că manualul după care înveți gratuit în liceu, nu mai contează. Cu alte cuvinte, cum spune și profesorul Nedea, „UMF a privatizat admiterea”. Ai bani, mulți-mulți, nu glumă, că meditațiile se fac pe bani grei, ai șanse să te faci medic. Nu ai bani, nu contezi. Evident, meditațiile se fac mai ales cu profesori de la UMF, pentru că, așa cum spune profesorul Nedea, manualul „special” cerut de ei pentru admitere, conține capitole întregi care se predau doar în facultate.
Dar problema e mult mai gravă decât atât, pentru că UMF nu e singura universitate din țară care și-a „privatizat” admiterea. Sunt și altele și nu-i exclus ca modelul să fie preluat în curând de toate universitățile. Că de ce nu? Cine i-ar opri s-o facă, într-o țară condusă de caste și clanuri care-și fac propriile legi.
Ne minunăm des de cât de jos a ajuns sistemul de educație de la noi, iar degetul acuzator se îndreaptă de regulă către copii, că-s indolenți, că nu mai vor să învețe, că-s toată ziua cu ochii în telefon, că nu mai știu de valori, și alte din astea. Dar, uite că nu acolo-i problema. De fapt, în cea mai mare măsură, sistemul însuși e problema, mai exact cei care-l conduc, cei care-i decid soarta. Din lăcomie și pentru că nimeni nu le mai cere socoteală pentru că prin castele lor au ajuns să controleze statul, își permit să inventeze reguli care, pe lângă că-i îmbogățesc abuziv, lovesc și în cei deja vulnerabili. În copiii săraci. Care-s tot mai mulți. Iar eroi ca soții Nedea sunt rari și nu pot repara, de unii singuri, un sistem tot mai putred.
Publicitate și alte recomandări video