Cum a devenit Dumnezeu spam. Legătura cu Faptele Apostolilor făcută de un oficial al Mitropoliei de la Iași

Mai nou, a apărut și un gen de mesaje nesolicitate ce se inspiră din sfera duhovnicească. Găsește omul un cuvânt ziditor, un citat dintr-o lucrare a unui sfânt, o știre despre o minune recentă, o fotografie a unei icoane făcătoare de minuni sau o secvență video edificatoare și se grăbește să împărtășească tuturor ceea ce i-a atins inima. Până nu demult, genul acesta de mesaje îl primeai pe mail sau îl vizualizai, spre exemplu, în fluxul de noutăți al contului tău de pe o rețea de socializare. Acum, informațiile sunt trimise și prin sms, pe Messenger, pe numărul de WhatsApp șamd. Adică în medii în care comunicarea ar trebui să aibă un anumit specific – să înlesnească interacțiunea dintre două persoane.

Ca să înțelegem cât e de nefiresc să „facem spam”, gândiți-vă cum ar fi ca să fim apelați telefonic de un cunoscut, care să ne spună: „Doamne-ajută! Te-am sunat să-ți citesc un pasaj extrem de ziditor din…”. Apoi, imediat ce termină lectura, apelantul să ne trântească telefonul în nas. Cum sună asta? Ciudat, nu? Atunci, de ce să ni se pară firesc a trimite mesaje nesolicitate – scrise, audio, video –, fie ele și cu un conținut profund duhovnicesc?

Spamul „duhovnicesc” mi se pare relevant pentru atitudinea bolnăvicioasă pe care o putem avea în sfera comunicării virtuale. Dar – se vor întreba unii – ce este greșit în a transmite lucruri duhovnicești pe toate canalele? Nu este nevoie să răspândim Cuvântul lui Dumnezeu, să-L propovăduim sub toate formele și prin toate mijloacele? Eu nu analizez aici conținutul acestor mesaje. Unele sunt admirabile în sine. Deși, trebuie să admitem că sunt și multe de o calitate îndoielnică – apar tot soiul de lamentări apocaliptice, de exprimări siropoase sau de îndemnuri caraghioase, de genul: „Spune șapte zile cutare rugăciune și ți se va îndeplini o dorință”.

Problema nu este neapărat ce transmit ele, ci în ce circumstanțe se face comunicarea. Eu, unul, fiind și persoană publică, pot spune că primesc, pe diferite canale, cel puțin zeci de astfel de mesaje pe zi, de la cunoscuți sau de la necunoscuți. Numai ca să verific despre ce este vorba – ca nu cumva să ratez ceva cu adevărat important – pierd măcar jumătate de oră sau o oră zilnic. Și, cu siguranță, știți ce prețios este timpul în ziua de azi.

Mai mult decât timpul alocat, problema cu spamul duhovnicesc este că ne fragmentează atenția și ne afectează așezarea duhovnicească. Ziditor este cuvântul de care am nevoie într-un anume moment. Ziditor este ca eu să lecturez ceva constant dintr-un autor, pe o temă care-mi aduce clarificări și mă întărește duhovnicește. Dar a lectura într-o zi zeci de mesaje care sar de la un subiect la altul – oricât de geniale și de inspirate ar fi – e ca și cum aș încerca să citesc simultan dintr-un teanc de cărți, oprindu-mă la fiecare doar pentru câteva minute. Trebuie să-mi asum ceea ce am nevoie să citesc, eventual sfătuit de duhovnic, și să mă țin de o lucrare până la capăt. Când am realmente nevoie să mă informez pe o anumită temă, există un ocean de informații pe internet. Mi-aduc aminte că, atunci când a fost inițiată rubrica de Cuvinte duhovnicești de pe doxologia.ro, un preot a avut o reacție simptomatică pentru ispita ce ne încearcă în această sferă: „E minunat că selectați fragmente relevante din diferite lucrări duhovnicești, sunt foarte interesante și utile toate. Dar postați mai puține pe zi, vă rog, că nu mai pot ține pasul. Nu dovedesc să le citesc pe toate”. Or, ideea acestei secțiuni nu era de a ține oamenii „în priză”, ci de a oferi conținut util celor ce au căutări sau frământări pe diferite subiecte. Conținut care să poată fi accesat la nevoie.

Suntem tentați, în aceste vremuri de inflație (și) informațională, să tot aflăm lucruri și din sfera spirituală. Dar riscăm să ne „burdușim” cu tot soiul de cunoștințe și să nu punem mai nimic în lucrare. Precum odinioară grecii antici, căutăm mereu noul/ noutatea, mai mult chiar decât pe Dumnezeu. În Faptele Apostolilor ni se spune că „toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul decât spunând sau auzind ceva nou” (FA 17, 21). Vă sună familiară această preocupare?

P.S.: Sunt și persoane cu care am o legătură specială, cărora le trimit și pe care chiar le încurajez să îmi trimită anumite materiale duhovnicești. Acest tip de comunicare – reciproc consimțită – nu e din sfera spam. Ține de prietenia duhovnicească și de comuniunea într-un duh.