Cum a pus Eminescu Securitatea pe „jar” în 1989: documente inedite din arhivele regimului comunist

În spatele caracterului festiv, Securitatea a tratat însă comemorarea ca pe o operațiune sensibilă din punct de vedere politic. Prezența delegațiilor din străinătate, mai ales a celei din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, a declanșat ample măsuri de supraveghere, interceptări și monitorizare discretă.

Documente din arhivele Securității arată că momentul cel mai emoționant a avut loc în noaptea de 14 spre 15 iunie 1989, când scriitorii din Chișinău, Cernăuți și România s-au adunat într-o cameră de hotel și au recitat poezii, inclusiv „Doina” lui Eminescu. Potrivit unei note informative, basarabenii au spus „În sfârșit suntem acasă” și au izbucnit în lacrimi.

Gesturile lor au fost considerate extrem de sensibile politic. Mai mult, scriitorii Nicolae Dabija și Grigore Vieru au cerut sprijin pentru a obține o mașină de scris cu caractere latine, necesară tipăririi revistei „Literatură și artă” în limba română, lucru aproape imposibil în URSS la acea vreme.

Îngrijorarea autorităților a crescut și mai mult după ce, de la Moscova, a venit o telegramă oficială prin care se solicita organizarea unui tren special pentru ca cetățenii din RSS Moldovenească să poată veni în România să depună flori la mormântul lui Eminescu. Solicitarea a ajuns la cel mai înalt nivel al conducerii politice și de securitate din România.

Securitatea a recurs inclusiv la interceptări ambientale în restaurante și hoteluri, instalând microfoane pentru a asculta discuțiile participanților. Chiar și cheltuielile pentru aceste operațiuni au fost consemnate în documente oficiale.

Publicitate și alte recomandări video