Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Cum ar trebui să arate învăţământul paralel care poate salva generaţiile viitoare

GALERIE
Varujan Pambuccian
  • Varujan Pambuccian
- +

O analiză interesantă este prezentată de Varujan Pambuccian în pinmagazine.ro

O propunere pentru prevenirea şocului celei de-a Treia Revoluţii Industriale:

Ceea ce scriu acum este un apel pe care îl fac industriei private. Îl fac aşa, pentru că în toţi anii care au trecut am înţeles câteva lucruri care nu se vor schimba prea curând şi, mai ales, nu se vor schimba uşor.

Şcoala a oferit pregătire pentru extreme: fie pentru oameni care pot face cercetare ştiinţifică sau tehnologică, fie pentru lopată

Primul lucru de acest fel ţine de mentalul colectiv. Este puternic înrădăcinat în ADN-ul social faptul că şcoala trebuie făcută exact cum se face de 150 de ani încoace. Că ea trebuie să ofere o diplomă ca unică poartă de intrare în rândul lumii. Singurele nemulţumiri pe care le au atât elevii cât şi părinţii ţin de modul în care este administrată şcoala sau de gradul de dificultate al unora dintre materii. Dacă privim sondajele de opinie, şcoala ideală ar trebui să fie un soi de parcare de zi pentru elevi, bine dotată cu tot ce ţine de condiţiile de locuire şi cu materii simple şi examene pe măsură.

În mod paradoxal, cu o disciplină de fier, adică un soi de cazarmă de lux pe timp de zi. Pe realitatea aceasta mentală încearcă să se plieze atât zona instituţionalizată de stat cât şi cea privată, care se apropie mai mult decât cea de stat de idealul mental social.

Al doilea, ceva mai practic ţine de faptul că de foarte mult timp şi cu mici excepţii în România locurile de muncă au fost, în general, locuri de muncă „la lopată” şi asta nu a deranjat pe nimeni. Sigur, lopata este o metaforă, dar dacă ne uităm în jur vedem în toate industriile o aglomerare a locurilor de
muncă din segmentul de jos. Iar şcoala a oferit pregătire pentru extreme: fie pentru oameni care pot face cercetare ştiinţifică sau tehnologică şi care, de regulă au emigrat către zonele de pe Pământ unde chiar se face cercetare, fie pentru lopată. Această obsesie pentru cele două extreme îşi are rădăcinile în primele modele de organizare a şcolii româneşti şi, de atunci, persistă în mentalul social şi politic.

În a Treia Revoluţie Industriala, fabrica dispare

Ken Robinson spunea că şcoala aşa cum este ea structurată azi pe planeta Pământ îşi are rădăcinile în Iluminism şi în Prima Revoluţie Industrială. Din Iluminism vine ideea unui învăţământ accesibil tuturor şi finanţat din bani publici. Din Prima Revoluţie Industrială vine ideea formării unui om care deţine un set de cunoştinţe solide pe care le va utiliza întocmai pe tot parcursul vieţii. Pentru că de aşa ceva avea nevoie fabrica Primei Revoluţii Industriale. Care, fabrică, instituţie de succes a revoluţiei cu pricina, a dat şi modelul de organizare şi structurare a şcolii: în loturi de vârstă, pe benzi rulante curriculare şi cu certificarea calităţii produsului printr-o diplomă de absolvire. Numai că în A Treia Revoluţie Industrială, în care ne aflăm deja, fabrica dispare. Semnele acestei dispariţii sunt cât se poate de clare şi este suficient să dau exemplul lui Adidas care în acest an a deschis două fabrici, una în Germania şi cealaltă în Statele Unite, anul viitor va mai deschide două (în Marea Britanie şi Franţa) acoperind astfel principalele pieţe. Numai că în aceste fabrici muncitorii sunt exclusiv roboţi industriali. Nike urmează îndeaproape această direcţie şi va deschide anul viitor primele fabrici complet robotizate. Împreună, industria de sportswear a anunţat pentru anul viitor 1.000.000 de şomeri în China. La rândul ei, China a înţeles că nu are cum să se opună acestui trend şi încearcă să îşi menţină măcar supremaţia în producţia de bunuri deschizând fabrici robotizate în speranţa că va reuşi astfel să aibă o economie puternică pentru a suporta şocul social care va urma.

Văd şi meseria de programator dispărând în 10-15 ani

Dacă până de curând se credea că A Treia Revoluţie Industrială va afecta doar dome- niul fabricaţiei de bunuri, odată cu campania de marketing „ChefWendy” a lui Unilever din anul 2014 şi, mai ales, odată cu experimentul făcut anul acesta de IBM cu Jill Watson, asistenta profesorului de inteligenţă artificială Ashok Goel de la Georgia Institute of Technology, este evident că toate locurile de muncă sunt ameninţate. De roboţi industriali şi de sistemele de inteligenţă artificială.Personal, văzând cum evoluează programele care pot genera cod pe baza unui input venit de la analişti şi arhitecţii software, văd şi meseria de programator dispărând în 10-15 ani.

Yuval Noah Harari, profesor de istorie la Universitatea din Tel Aviv, spunea în cartea sa „Sapiens: A Bref History of the Humankind” că dacă Prima Revoluţie Industrială a adus pe scena socială clasa muncitoare, A Treia Revoluţie Industrială va aduce clasa oamenilor inutili. Sincer să fiu, nu mă interesează foarte mult ce se va întâmpla în alte ţări care nu iau de pe acum măsuri pentru a diminua şocul. Dar nu vreau să văd că această clasă apare şi devine un vector social major în România. Şi mai ştiu că singurul mod în care acest efect poate fi contracarat ţine de educaţie.

Pregătiţi-vă pentru o lume complet schimbată în viitorii 10 ani

Cred că ne aflăm în faţa a ceea ce eu numesc Marea Diviziune Economică. Vor exista, pe de o parte, corporaţii uriaş consolidate care vor acţiona în special în zona producţiei de bunuri materiale. O vor face utilizând sisteme de producţie robotizate şi sisteme de marketing şi vânzări asistate de inteligenţa artificială. Pe de altă parte, vor apărea extrem de multe meserii mai mult sau mai puţin tradiţionale alături de meserii creative care vor adresa nevoia de personalizare din noi. Unele se vor dezvolta sub umbrela platformelor tehnologice de acces. Adică sub o umbrelă globală. Altele vor genera proprietate intelectuală şi noi tipuri de tehnologii, produse şi servicii dintre care unele vor fi preluate de marile corporaţii. Cred că, în linii mari, această nouă paradigmă economică se va cristaliza în circa 10 ani. Este greu de crezut că vom avea cel mai mic cuvânt de spus în zona primei linii a Marii Diviziuni Economice, dar putem avea un cuvânt greu de spus în cea de-a doua. Dacă ne pregătim de acum.

Patru domenii care vor creşte constant şi ca volum şi ca importanţă în anii care vor urma

Două lucruri îmi sunt clare: rolul statului se va diminua masiv în noua economie şi trecerea cu bine către noua paradigmă ţine în primul rând de educaţie. Dacă mă întorc la România, îmi este limpede că sistemul educaţional este nereformabil. Nu vreau să îmi expun aici ideile privind educaţia în A Treia Revoluţie Industrială, pentru că pot părea prea radicale. Dar vreau să spun că dacă ştiu că sistemul actual educaţional este nereformabil, ştiu în aceeaşi măsură că el poate fi translatat în timp spre ceva compatibil cu noua economie dacă apar acum puncte de coagulare care pot duce către aşa ceva.

Cum orice drum de 100 de kilometri începe cu un pas, despre acest pas mic vreau să vorbesc în condiţiile în care el poate produce primul salt de care avem nevoie. Cum sunt sigur că el nu se poate face având administraţia publică centrală ca partener, îl propun mediului privat şi eventual administraţiilor locale în speranţa că vor pune umărul la un proiect mic sau că măcar vor încerca să facă asta. Este, pentru mine, şi un test. El va putea complementa sistemul de învăţământ ceea ce va face ca părinţii, elevii, profesorii şi autorităţile să nu se simtă atacate în zona de confort. Sigur, atunci când propui un sistem de educaţie paralelă pentru noua economie, prima întrebare care apare ţine de abilităţile care vor avea cerere pe piaţa muncii din viitor. Este imposibil să ştiu care vor fi toate meseriile considerate importante peste 10-15 ani. Nu fac parte dintre cei care ştiu precis cum va arăta un lucru în 2053, dar nu se încumetă să spună nimic despre cum va arăta el la sfârşitul acestui an. Ştiu însă sigur că există patru domenii care vor creşte constant şi ca volum şi ca importanţă în anii care vor urma. Ele sunt:

  • fabricaţia aditivă

  • bioinformatica

  • robotica

  • inteligenţa artificială

De ce ele sunt viitorul?

Odată cu primele aplicaţii industriale (cele de la General Electric Aviation şi cele din industria construcţiilor unde companiile chineze domină piaţa), fabricaţia aditivă a ieşit din zona de prototipizare sau hobby şi începe să se impună ca o tehnologie solidă cu creştere masivă în viitor.

Dacă robotizarea duce fabricaţia mai aproape de zonele de desfacere, fabricaţia aditivă mută fabricaţia direct în retail. Nu insist asupra roboticii şi inteligenţei artificialepentru că am descris câte ceva din aplicaţiile lor actuale.

Desprebioinformatică vreau să spun două lucruri. Primul este că în ultimii trei ani, de când a fost descoperit fenomenul şi transformat în 23 de patente tehnologice, tehnologiile de tip CRISPR/Cas9, tehnologii de „chirurgie ADN” în celula vie, bioinformatica a devenit domeniul cu cea mai accelerată dinamică şi cu cel mai mare interes în ceea ce priveşte aplicaţiile comerciale. Al doilea lucru pe care vreau să îl spun este că din anul 2003, an în care profesorul Tom Knight a definitivat teoria biobrick-urilor cu ajutorul cărora se pot programa structuri vii, bioinformatica este un domeniu extrem de accesibil, fiind mai mult asemănătoare design-ului digital decât chimiei macromoleculare.

În inteligenţa artificială, IBM şi-a deschis platforma Watson pentru utilizare, cu o documentaţie excelentă, limbaj dedicat, SDK-uri şi API-uri, iar Google pune la dispoziţie o bibliotecă open source de blocuri cu ajutorul cărora se pot dezvolta programe de inteligenţă artificială.

Cât despre fabricaţia aditivă… Aici există enorm de multe soluţii cu preţuri rezonabile, open hardware pentru cei care doresc să îşi construiască dispozitive de fabricaţie şi open software pentru cei care doresc să proiecteze obiecte. La fel există nenumărate manuale, kituri şi open hardware pentru robotică.

Astăzi există un număr mare de hub-uri pentru copii şi tineri în Statele Unite şi Canada, hub-uri în care învaţă şi dezvoltă proiecte proprii în domenii ca cele amintite. Există manuale pentru elevi scrise pentru acele hub-uri, kit-uri experimentale, metodologii de predare şi de dezvoltare de proiecte proprii, ba chiar şi finanţare privată pentru start-up-uri bazate pe proiecte dezvoltate acolo. Există, de asemenea, explozie de comunităţi open source şi hardware în aceste domenii. Eu nu reinventez roata, ci fac un apel să descoperim America.

Dacă nu e folositor, dar nu e nici distractiv, proiectul nu e bun

Manoj Bhargava, un mare antreprenor american de origine indiană spune că câte ori cineva vine cu un proiect nou, prima întrebare pe care o pune este: „E lucrul acesta folositor? Şi dacă da, cum e folositor? Pentru că dacă nu e folositor ar trebui măcar să fie distractiv. Dacă nici asta nu e, proiectul nu e bun.”

Proiectul pe care vi-l propun ca pe un mic pas în direcţia schimbării paradigmei este şi folositor şi distractiv. Şi se bazează pe experienţa hub-urilor americane. Nu este nici un proiect costisitor. Un laborator pentru oricare dintre cele patru domenii costă cel mult cât trei laboratoare pentru învăţarea programării unui calculator. Şi toate au legătură cu învăţarea programării unui calculator. Doar că vorbim despre un alt fel de calculator şi un alt fel de programare. Pornirea unui asemenea proiect nu este dificilă. Putem realiza un număr de hub-uri în oraşele în care există profesori interesaţi şi capabili să predea acolo. Sigur, vorbesc despre profesori buni şi entuziaşti şi vorbesc despre salarii pe măsură.

Proiectul se poate adresa însă oricărui copil care nu locuieşte într-un oraş cu un hub de acest fel, dar are un calculator şi o conexiune la Internet. Pentru că eu cred că hub-urile trebuie unite printr-o platformă care să asigure educarea la distanţă, colaborarea, experimentarea în hub-uri a proiectelor propuse pe platformă, monetizarea rezultatelor lor în beneficiul celor care au realizat proiectul şi propunerea spre finanţare în regim angel sau crowdfunding a celor mai populare proiecte, pentru că popularitatea este un prim test de piaţă.

În fiecare dintre cele patru linii educaţionale propuse s-ar face corelarea cu domeniile învăţate la şcoală (matematică, fizică, chimie, biologie şi economie), dând astfel un sens practic, economic şi social acestor domenii şi făcându-le mai atractive elevilor. O disciplină parcursă într-un asemenea hub ar asigura şi pregătirea teoretică specifică şi parcurgerea unui proiect cap-coadă şi activităţile de marketing şi vânzări aferente. Am pregăti astfel tineri care să aibă cunoştinţe în domenii cu căutare în creştere şi oarece abilităţi antreprenoriale. Adică exact tipul de om al celei de-a Treia Revoluţie Industrială. Fără a ne lupta cu morile de vânt ale sistemului.

Aştept un semn de la fiecare dintre voi

Pentru a reuşi aşa ceva însă, trebuie mai multă seriozitate şi determina decât entuziasm. Spun asta pentru că la noi se întâmplă lucrurile cam pe dos. Investiţia iniţială nu este mare. Poate fi acoperită de companii, la fel cum poate fi acoperită din fonduri europene, chiar dacă am încetat să mai cred că ele folosesc la altceva decât la alimentarea şmecherilor care nu fac nimic dar ştiu să se acopere cu hârtii sau la falimentarea naivilor care cred că pot dezvolta proiecte fără a avea toţi banii de proiect şi timp de aşteptat finanţarea după ce proiectul s-a încheiat. Problema nu este atât finanţarea iniţială, cât este cea a cheltuielilor operaţionale. Adică problema ţine de perseverenţă iar acesta este iar un capitol unde avem probleme.

Ştiu că mă adresez unei comunităţi interesată în principal de outsourcing. Adică de forţă de muncă multă şi relativ ieftină. Ştiu că există inclusiv ideea că viitorul nu este atât de important atât timp cât prezentul este prosper. Dar eu vă propun un viitor în care să încercaţi şi altceva, ceva cu cerere mare şi în prezent, dar mai ales în viitor. Sper să reuşim să pornim un asemenea curent împreună. Şi pentru asta, aştept un semn de la fiecare dintre voi.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri