Cum ar trebui să arate viitorii directori de școli? Profilul profesional al managerului școlar propus de Ministerul Educației. Ce spun directorii din Iași

Documentul descrie un profil complex al directorului de școală, care trebuie să combine competențe pedagogice, manageriale, financiare și de comunicare, dar și abilități de leadership și gestionare a schimbării.

Directorii spun că profilul propus surprinde în mare măsură complexitatea funcției, însă ridică și unele întrebări legate de realismul cerințelor sau de autonomia reală a directorilor în sistemul educațional românesc.

Corespunde sau nu profilul managerului realității din școli?

Camelia Gavrilă, directoarea Colegiului „Costache Negruzzi” din Iași, a explicat că documentul „sună bine ca lectură teoretică, ca aspect pedagogic și de competențe profesionale la modul general, însă sunt foarte multe competențe solicitate și foarte puține modalități de susținere și de încurajare a profesorilor să devină directori”.

Directoarea a atras atenția că rolul unui director presupune o încărcătură profesională mare: predare la clasă, gestionarea proiectelor și a documentelor administrative, coordonarea echipei și luarea deciziilor pentru întreaga instituție.

„Pentru asta îți trebuie echipă, îți trebuie oameni, în condițiile în care personalul este într-o veșnică descreștere. Ar trebui gândit în ce măsură un manager poate fi un personaj renascentist care să fie ca un titan care știe totul, face totul, în schimb are resursă limitată – resursă umană și resursă financiară. Mie îmi place să citesc teorii și viziuni pedagogice, dar mi-ar plăcea să găsesc și oameni pragmatici, care știu ce se întâmplă în sistem, cât este de complicată o școală, câte activități sunt și cât este de greu să fii valoros și prompt în decizii și în redactarea documentelor. Deci, trebuie un pic mai multă rațiune și adecvare la context”, a completat Camelia Gavrilă.

Cum văd directorii din Iași noul profil al managerului școlar

Sabina Manea, directoarea Școlii Gimnaziale „Ion Simionescu” din Iași, a spus că lansarea documentului în dezbatere publică este un pas important și că multe dintre cerințele din profil reflectă activitatea reală a unui director.

„M-am regăsit în majoritatea cerințelor și da, am avut senzația că documentul este ancorat în realitate, acea realitate care este atât de diferită de la o școală la alta, în funcție de context, chiar de situarea geografică și publicurile implicate. De fapt, noi, profesorii, suntem cei ce construim realitatea din școli, după interesul și motivația noastră”, a precizat Sabina Manea.

• Citește și: De ce digitalizarea educației nu începe cu tabla inteligentă. Ce lipsește din școala românească. „O digitalizare reală nu înseamnă doar echipamente”

În opinia ei, un director „trebuie să fie o persoană care inspiră, care ia decizii solide, care construiește pe termen lung și mai ales o persoană care își asumă responsabilitatea pentru toate deciziile luate”.

„Nu aș cataloga documentul drept incomplet, deoarece nimic nu îl oprește pe director să exceleze într-un domeniu sau altul, așa cum nimic nu îl împiedică să dezvolte o anumită dimensiune, pe care o consideră importantă, sau care se dovedește relevantă pentru școala respectivă. De exemplu, eu știu că este extrem de important ca întreaga echipă din școală să fie motivată, să dezvolte un sentiment de apartenență la cultura școlii, așa cum la fel de important este să-i educăm pe copii astfel încât aceștia să știe să își facă auzită vocea, pentru a deveni, mai târziu, la rândul lor, lideri”, a menționat Sabina Manea.

Mihaela Pîrpîlă-Gotcu, directoarea Colegiului „Emil Racoviță” din Iași, a subliniat, la rândul ei, că profilul propus reflectă complexitatea activității manageriale, însă trebuie privit în contextul diversității școlilor din România.

„Școlile sunt foarte diferite, în funcție de contextul social, economic sau geografic. În ceea ce privește Colegiul Național «Emil Racoviță», într-adevăr, profilul este unul extrem de bine punctat, cu aspecte conturate mult mai clar în ceea ce privește competențele profesionale, deontologice, legate de valori, de principii, plus cele specifice, generale și care țin de management educațional”, a declarat aceasta, adăugând că activitatea de management presupune o multitudine de competențe și o atenție permanentă la nevoile elevilor și ale profesorilor.

Directorul școlii: lider sau executant?

Un alt aspect discutat în jurul proiectului este raportul dintre responsabilitățile directorilor și autonomia reală pe care aceștia o au într-un sistem educațional centralizat. Camelia Gavrilă consideră că profilul propus descrie un manager ideal, dar nu clarifică suficient autonomia directorului.

„Nu-i oferă autonomie. Acest profil al directorului este bine gândit și elaborat de specialiști, care sigur au expertiza necesară. În același timp, însă, fiind un cumul de atât de multe calități și competențe, evident că și selecția la momentul punctului de plecare și evaluarea unui director plecând de la aceste aspecte numeroase lasă loc de interpretare sau de vulnerabilitate, pentru că este greu să fii perfect în toate aceste domenii.

• Citește și: Rețelele sociale pentru copii: interdicție sau educație? Trebuie sau nu interzise: ce spun specialiștii ieșeni? „Pot duce la depresie, anxietate, scăderea concentrării”

Directoarea Colegiului Național „Costache Negruzzi” consideră că, pe termen lung, ar fi necesară o profesionalizare mai clară a carierei de manager educațional, astfel încât funcția de director să devină o opțiune de carieră stabilă, nu doar o etapă temporară în cariera didactică.

„Deci să începi ca profesor debutant, profesor care urcă treptele carierei și completează cu studii manageriale, poate la nivel de masterat, la nivel de cursuri postuniversitare și ajunge la momentul în care ocupă funcția respectivă, care sigur e bine să fie cu mandat și cu obiective clare, dar deja poate fi considerată o opțiune de carieră”, a menționat Camelia Gavrilă.

„Există contexte în care simțim faptul că sistemul este destul de centralizat”

Mihaela Pîrpîlă-Gotcu a spus că profilul nu poate descrie în detaliu toate situațiile cu care se confruntă directorii, tocmai pentru că este un document general despre competențele unui lider educațional. În practică, însă, autonomia pare să difere în funcție de domeniul de activitate.

„Există contexte în care simțim faptul că sistemul este destul de centralizat. De exemplu, în ceea ce privește resursa umană, suntem destul de limitați în a alege personalul, pentru că prevederile legale sunt foarte clare”, a explicat directoarea Colegiului „Emil Racoviță”.

Aceasta a arătat că școlile pot lua decizii doar în anumite etape ale calendarului oficial privind mobilitatea personalului didactic, iar autonomia este, în acest caz, relativ redusă. În opinia sa, dacă directorii ar avea mai multă putere în recrutarea personalului, ar putea să își asume mai clar responsabilitatea pentru performanța echipei din școală, inclusiv prin sancționarea sau recompensarea profesorilor în funcție de rezultate.

Și Sabina Manea, directoarea Școlii Gimnaziale „Ion Simionescu” este de părere că un domeniu în care autonomia ar putea fi extinsă este cel al selecției cadrelor didactice. Directoarea spune că ar fi util ca școlile să aibă un rol mai important în acest proces, prin consolidarea atribuțiilor Consiliului de administrație.

„Mi-aș dori ca fiecare școală să aibă mai multă autonomie în privința selectării personalului didactic, prin consolidarea atribuțiilor ce revin Consiliului de administrație. În rest, este adevărat că sunt anumite etape impuse, care se respectă la nivelul tuturor unităților de învățământ – cum ar fi examenele naționale sau etapele din calendarul de mobilitate – dar niciuna dintre aceste activități nu îngrădește cu nimic un spirit de luptător, care își dorește să crească o școală și să o transforme într-una de prestigiu”, a punctat directoarea.

Unde au directorii mai multă autonomie în școli

În schimb, există domenii în care directorii au o libertate mai mare. Un exemplu este curriculumul opțional la decizia școlii, unde unitățile de învățământ pot crea cursuri adaptate nevoilor elevilor.

„Aici școala are o mare libertate de a elabora, de a concepe cursuri, suporturi de cursuri opționale care să fie croite exact pe nevoile elevilor din școala respectivă. Dacă mergem mai departe în ceea ce privește resursele financiare, și aici există autonomie până într-un punct, în sensul în care bugetul este unul dincolo de cel proiectat, este unul pe care îl primim conform cifrei de școlarizare. În același timp, există și libertatea de a atrage fonduri extrabugetare în așa fel încât ca școală să îmbunătățești fie partea de infrastructură, fie partea de dotări. Așadar depinde de domeniul la care ne referim”, a declarat Mihaela Pîrpîlă-Gotcu.

Totuși, aceasta consideră că o autonomie totală ar presupune și un nivel mult mai mare de responsabilitate pentru școli. „Autonomia totală vine la pachet cu mult mai multă responsabilitate decât au deja unitățile de învățământ”, a spus directoarea.

Sabina Manea a oferit drept exemplu apelul lansat pentru înființarea unităților de învățământ cu statut de școli-pilot în anul școlar 2026-2027, prin care școlile sunt invitate să propună modele inovatoare de organizare, curriculum sau management. În opinia sa, astfel de inițiative arată că există spațiu pentru decizii și proiecte la nivelul școlilor.

„Există acea libertate a deciziei, necesară în activitatea de zi cu zi. Nu am oprit niciodată un proiect pentru că ar fi fost nevoie de aprobări de la minister sau de la inspectorat. Din contră, am simțit că eforturile noastre au fost apreciate și susținute”, a spus Sabina Manea.

Cunoașterea unei limbi străine, o cerință pentru directorii de școli

Profilul profesional prevede și obligativitatea ca directorii să aibă competențe de comunicare profesională nu doar în limba română, ci și într-o limbă străină de circulație internațională, pentru redactarea documentelor și reprezentarea instituției.

Sabina Manea consideră această cerință firească într-un sistem educațional conectat la proiecte și parteneriate internaționale. „Comunicarea este, de fapt, cuvântul-cheie al întregului profil al managerului. Pe de altă parte, mă gândesc la toate oportunitățile pe care le-am avut și din care am învățat, tocmai pentru că am putut comunica direct în limbi străine”, a explicat directoarea.

Aceasta a spus că experiențele profesionale din alte sisteme educaționale – în Franța, Finlanda, Portugalia, Italia, Olanda, Regatul Unit, Japonia, Bulgaria, Turcia sau Grecia – au contribuit la dezvoltarea unor proiecte comune și la consolidarea relațiilor dintre școli, inclusiv prin programul Erasmus derulat la „Ion Simionescu”.

„Necunoașterea unei limbi de circulație internațională este cu adevărat un mare minus pentru o carieră de director, îți îngrădește accesul la cele mai noi lecturi de specialitate în limbă străină, îți îngrădește accesul la cunoaștere și nu e vorba doar despre limba străină, ci și de civilizația asociată. Sunt aspecte importante care îți vor lipsi și care pot completa o viziune de ansamblu asupra societății, viziune pe care trebuie să o ai atunci când iei decizii importante în numele colegilor și al elevilor, decizii de care depind atât binele, cât și viitorul lor”, a adăugat Sabina Manea.

Și Mihaela Pîrpîlă-Gotcu a afirmat că „este extrem de util” să ai competențe lingvistice de comunicare într-o limbă străină de circulație internațională, „mai ales dacă ești directorul unei școli care are parteneriate, care întreține schimburi de experiență cu elevi, profesori din spațiul Uniunii Europene și poate dincolo de el”.

„E de dorit ca un director să cunoască o limbă străină, pentru că înseamnă comunicare. Limba străină îți asigură înțelegerea unor documente și a unor analize comparative. Atunci când vrei să vezi sisteme educaționale, să le explorezi, sau când pleci în deplasări, care înseamnă schimb de experiență, este important să comunici cu un director, cu un omolog al tău, cu un inspector similar din altă parte. O limbă străină înseamnă o cale deschisă spre informare și cunoaștere”, a transmis Camelia Gavrilă.

Directorii spun că limbile străine sunt deja parte din activitatea zilnică

În practică, directorii au explicat că folosesc frecvent limbile străine în activitatea de zi cu zi. Sabina Manea a spus că multe dintre proiectele educaționale internaționale sunt gestionate exclusiv în engleză. La Școala Gimnazială „Ion Simionescu”, de exemplu, raportările din cadrul unui proiect transfrontalier finanțat prin programul INTERREG România-Republica Moldova sunt realizate în această limbă. Tot în engleză sau franceză are loc și comunicarea cu școlile partenere din cadrul programului Erasmus+, iar întâlnirile cu delegații de profesori sau elevi străini presupun aceeași abilitate de comunicare.

„Aceasta este o cerință ce ține de partea de cultură generală și vreau să cred că nu reprezintă o piedică pentru colegii profesori, în general. Se poate învăța la orice vârstă, învățarea pe tot parcursul vieții a devenit obișnuință pentru profesori, există programe gratuite pentru studiul limbilor străine, astfel încât nu există nicio scuză. Iar dacă vorbim despre generațiile mai tinere, lucrurile sunt și mai clare: au studiat ani de zile, începând de la nivelul primar, cel puțin două limbi străine și atunci trebuie să fie fluenți măcar într-una dintre ele”, a declarat Sabina Manea.

La rândul său, și Mihaela Pîrpîlă-Gotcu a precizat că nu crede că numărul de înscrieri pentru postul de director de școală ar fi afectat de cerința cunoașterii unei limbi străine.

„Cunoașterea unei limbi străine a devenit mai la îndemână și colegii și-au îmbunătățit cunoștințele unei limbi străine și competențele de comunicare. Nu cred că ar fi asta o problemă și nu cred că va fi influențat numărul de înscrieri din acest punct din motivul acesta fie în plus, fie în minus”, a punctat aceasta.

Publicitate și alte recomandări video